Pionieri ai căilor ferate

S

Semafor

Guest
Voi încerca să prezint o parte din cei mai renumiți pionieri ai căilor ferate, ale căror realizări au contribuit la progresul acestei ramuri a transportului.
Voi începe cu Richard Trevithick, considerat realizatorul primei locomotive cu abur, deși au existat mai mulți constructori de locomotive și înaintea lui și după el.

Richard Trevithick​
Richard Trevithick (născut la Camborne pe 13 aprilie 1771 - decedat la Dartford pe 22 aprilie 1833). Este un inventator britanic de care abundă începutul sec. XIX, căruia îi datorăm motorul cu abur de înaltă presiune și primul tren tractat de o locomotivă. La începutul revoluției industriale, el a înțeles numeroasele aplicații posibile ale motoarelor cu abur și schimbările considerabile pe care acestea le-ar aduce.Pe de altă parte a avut puțin succes în a obține soluții operaționale viabile din prototipurile sale și a murit în sărăcie.
Inginer minier ca și tatăl său, s-a născut în Camborne, în regiunea minieră din Cornwall (Marea Britanie), avându-l vecin pe William Murdoch, unul din pionerii mașinilor cu abur.Experiențele acestuia, care folosea aburul ca mijloc de propulsie a unui vehicul pe șosea sunt o sursă de inspirație pentru Trevithick. El participă activ la eforturile locale de a sparge monopolul stabilit de James Watt cu motorul său cu abur, prin proiectarea unei noi generații de mașini. Astfel între anii 1797 – 1799, el dezvoltă un motor cu abur de înaltă presiune,care prin îndepărtarea condensatorului și evacuarea aburului direct în atmosferă, crește puterea motorului care este mai economic decât cel al lui Watt, dar și riscul de explozie. Aceste mașini devin mai compacte și mai simple. Portabile, ele pot fi instalate pe bărci, în ferme pentru a treiera grâul, la morile de cereale sau în ateliere. (…)
Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick

“1.3 Primele locomotive cu abur, construite de galezul Richard Trevithick
Epoca de pionerat, cea mai glorioasă din etapele parcurse de calea ferată, a fost marcată de realizarea, în 1803, de către Richard Trevithick (1771-1833) a primei locomotive cu abur din lume. Locomotiva, denumită “Tram Engine”, a fost construită la forjele din Coalbrookdale între 1802-1803, după planurile lui Trevithick și consta dintr-o mașină cu abur de înaltă presiune, transpusă pe roți cu bandaje netede. Calea de rulare, cu ecartament îngust (917 mm sau 1042 mm după alți autori), era construită din șine de fontă tip Reynolds, utilizate la Coalbrookdale încă din 1767. Șinele de fontă erau montate pe grinzi de lemn, dispuse lungitudinal, al căror ecartament, de 1220 mm era cel utilizat la liniile engleze cu șine de lemn. Locomotiva, ale cărei desene originale se află la Science Museum din Londra, avea diametrul cilindrului – 178 mm, cursa pistonului – 915 mm, presiunea cazanului – 10 at (0,98 Mpa), greutatea în serviciu – 8000 kgf (78,5 kN). Roțile, cu diametrul de 915 mm, erau acționate printr-un sistem de angrenaje de roți dințate. Datorită unui tunel îngust, situat pe traseu, dimensiunile de gabarit ale locomotivei erau limitate la o înălțime maximă de 2440 mm și o lățime de 2560 mm.
Printre alte realizări ale lui Trevithick, din 1803, figurează și o diligență cu abur (Dragonul cu abur). Ea a fost construită la Camborne (Cornwall) și a reușit să se depla-seze cu mijloace proprii până în orașul Plymouth, situat la 100 km distanță. Transpor-tată apoi pe un vas, ea a sosit în mai 1803, la Londra unde a circulat și pe Oxford Street însă nu a reușit să trezească interesul solicitat.
La îndemnul lui Samuel Homfray (1761-1822), proprietarul forjelor din Pen-y-Darren (aproape de Cardiff), Trevithick realizează, în 1804 o a doua locomotivă cu abur asemănătoare, al cărei ecartament era de 1270 mm. După efectuarea primelor probe, locomotiva a remorcat la 21februarie 1804, pe traseul Pen-y-Darren – Abercynon (15 km) un tonaj de 15 tf (147 kN). Viteza maximă atinsă a fost de 5 mile engleze/h (8 km/h) .Despre acest eveniment Richard Trevithick scria unui prieten: “ Ieri am desăvârșit prima noastră călătorie cu mașina; am tras 10 tone de fier, 5 vagoane și 70 de oameni urcați pe ele, pe tot traseul. Am străbătut cam 9 mile în 4 ore și 5 minute, însă a trebuit să doborâm câțiva arbori și să deplasăm din drum mai multe stânci. Mașina a atins aproape 5 mile pe oră; nu am adăugat apă în căldare din momentul plecării și până la terminarea călătoriei”. Parcursul Abercynon – Pen-y-Darren, denumit și “Pen-y-Darren Iron Works”, a fost repetat de mai multe ori, însă șinele din fontă utilizate în acea perioadă erau puțin rezistente și s-au rupt sub greutatea locomotivei, care totuși nu depășea 8-10 tf (98 kN).
În 1805, a fost construită după planurile lui Trevithick, în atelierele din Gateshead (Newcastle) o variantă îmbunătățită a locomotivei din 1804. Ea a fost comandată de Christopher Blackett pentru minele de huilă din Wylam (Northumberland. Deoarece greutatea ei nu-i permitea să circule pe șinele din lemn, locomotiva nu avea să fie utilizată decât ca mașină fixă cu abur.
La 19 iulie 1808, Trevithick prezintă la Londra, lângă Euston Square, pe o linie circulară demonstrativă, amplasată pe un teren împrejmuit (locodrom), locomotiva “ Catch- me- who- can” ( “ Mă prinde cine poate”). Aceasta a reușit să atingă viteza “fabuloasă” pentru epocă de 20 km/h. Publicul putea să o vadă evoluând contra unei taxe de 5 șilingi, iar pentru un șiling în plus putea lua loc și în unicul vagon remorcat de aceasta. După numai câteva săptămâni de demonstrații, rupându-se o șină, locomotiva a deraiat și s-a răsturnat.
Ajuns la capătul resurselor și descurajat, Trevithick și-a îndreptat cercetările spre alte domenii. Astfel, el a inventat, printre altele – elicea (1808-1812), draga și batoza, toate acționate cu abur.
Reîntors în 1827 în Anglia după 11 ani de peregrinări prin America de Sud (Peru, Columbia) și America Centrală (Costa –Rica) – unde acordase asistență tehnică mașinilor cu abur miniere engleze exportate în 1816, Trevihick obține în 1832 brevetul pentru supraîncălzirea aburului înaintea introducerii acestuia în cilindri. Ideile lui Trevithick, foarte avansate pentru epoca sa, au rămas mult timp neutilizate și unele din ele au fost chiar ulterior redescoperite. Printre acestea din urmă figurează principiul simplei aderențe dintre roată și șină (redescoperit în 1812 – 1813 de englezul Blackett), căldarea multitubulară, redescoperită și perfecționată de francezii Gengembre (1821), Seguin (1827) și Legris (1827), precum și emisia aburului prin coș, care a fost reluată în 1816 de George Stephenson.”
Sursa: Căi ferate, transporturi clasice și moderne –Ilie Popescu- București 1987

(...) Succesul său a fost scurt, iar în 1826 Războiul Civil l-a forțat să se întoarcă la Dartford, Anglia, ruinat. În timpul călătoriei sale, îl întâlnește pe Robert Stephenson în Columbia. Deși întâlnirea este fericită, ambii bărbați nu prea au ce să-și spună.
Richard Trevithick moare în Dartford și este îngropat într-un mormânt anonim.Fiul său, Francis Trevithick, ajunge supraveghetor la Great Jonction Railway (GJR) care va adera la London and North Western Railway (LNWR).El este cel care pune bazele locomotivei LNWR Cornwall.
Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick

https://fr.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:Trevithick_Richard_Linnell.jpg
Richard Trevithick, portret de John Linnell, 1816

https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:TrevithicksEngine.jpg
Locomotiva lui Trevithick din 1802, Model reconstruit si expus la National Waterfront Museum din Swansea, Wales.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:Locomotive_trevithick.svg
Locomotiva construită de Trevithick în 1804. Aceasta a remorcat la 22 februarie 1804, un tonaj de 15 tone forță pe traseul Penydarren –Abercynon (15 km) cu viteza maximă de 8 km/h.

https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:Trevithick's_steam_circus.jpg
Locomotiva –Mă prinde cine poate -pe locodromul din Londra (1808)

https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:TrevithickStatueNew2.jpg
Statuia lui Richard Trevithick din fața bibliotecii din Camborne, Cornwall.

https://bg.wikipedia.org/wiki/Ричард_Тревитик#/media/File:Richard_Trevithick_plaque_London.jpg
Memorialul Richard Trevithick din Londra
 
S

Semafor

Guest
Matthew Murray

Matthew Murray, născut în 1765 la Newcastle și mort la 20 februarie 1826, a fost proiectantul și constructorul mașinilor cu abur britanice. El a rămas cunoscut pentru că a construit în 1812, prima locomotivă cu abur, numită Salamanca, capabilă de a fi exploatată comercial și pentru construirea primei căi ferate cu cremalieră.

Biografie

Matthew Murray s-a născut în Newcastle-upon-Tyne în 1765. La vârsta de 14 ani a devenit ucenic într-un atelier de fierărie unde realiza diferite unelte din metal.După terminarea uceniciei s-a căsătorit în 1785 cu Mary Thompson (1764-1836), originară din Whickham, comitatul Durham (având împreună, trei fiice și un fiu). Cuplul a plecat în 1786 să trăiască la Stokton, unde Matthew a lucrat ca mecanic la filatura de in a lui John Kendrew.
În 1795 Matthew Murray se mută în Leeds, unde împreună cu doi asociați, înființează societatea Fenton, Murray & Wood, o companie pentru construcția mașinilor unelte pentru industria textilă. Odată cu începutul erei industriale din Marea Britanie, compania a cunoscut o dezvoltare puternică, devenind ulterior firma Fenton, Murray și Wood. Dar odată cu proliferarea minelor de cărbune de lângă Leeds, și a altor fabrici, Murray a decis să se specializeze în proiectarea motoarelor cu abur, pentru a le face mai ușoare, mai compacte și mai ușor de utilizat și instalat, deoarece în acea epocă, erorile în asmblarea motoarelor cu abur erau relativ numeroase.

Motorul cu abur

De-a lungul primului deceniu al secolului XIX, Murray schițează diverse modele de motoare cu abur. În 1812, i se comandă construcția unui model de locomotivă cu abur, după o nouă concepție, foarte originală a lui John Blenkinsop, aflat atunci la conducerea unei mine de cărbuni din Middleton, în apropiere de Leeds. Era vorba de o locomotivă cu 2 cilindri cu funcție dublă: antrenarea unei roți dințate care era angrenată printr-o cremalieră montată pe șine, care să evite lipsa aderenței de pe șinele netede, obișnuite.
Deoarece numai o locomotivă ușoară putea lucra pe șinele de fontă fără a le rupe, încărcătura totală pe care erau capabile să o tragă aceste locomotive era foarte limitată.
Lucrarea a fost realizată și pe baza unui proiect similar al inginerului Richard Trevinthick (cu un singur cilindru, prea greu pentru a putea fi exploatat), Murray plătindu-i acestuia drepturile de autor , îmbunătățește proiectul, ținând cont de ideea lui Blenkinsop. El instalează roata dințată acționată de biele care face legătura cu cremaliera atașata șinei.
Primul său prototip a fost locomotiva Salamanca care a circulat la mina din Middleton ce avea până atunci doar o linie ferată cu tracțiune cabalină, linie care a fost adaptată prin montarea unei cremaliere. Această linie, devenită cale farată turistică și se numește astăzi Middleton Railway. A fost prima cale ferată cu cremalieră care a fost folosită cu succes, iar Murray a proiectat și construit ulterior alte trei modele de locomotive, din care unul l-a inspirat pe inginerul George Stephenson care în 1814 a realizat un model similar, denumit Blucher, ce se deplasa fară ajutorul cremalierei.

Turnătoria rotundă

Ca urmare a calității ridicate a motoarelor sale cu abur, vânzările au crescut foarte mult și a fost necesar un nou spațiude asamblare a motoarelor. Murray a proiectat și a produs o clădire circulară imensă, cu trei etaje, cunoscută sub numele de turnătoria rotundă. Aceasta conținea un motor cu abur montat central pentru a alimenta toate mașinile din clădire. Murray a construit de asemenea o casă pentru sine. Proiectul a fost pionierat în domeniu, fiecare cameră fiind încălzită de țevi cu abur, care a fost cunoscută local sub numele Steam Hall.

Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Matthew_Murray și https://en.wikipedia.org/wiki/Matthew_Murray


https://fr.wikipedia.org/wiki/Matthew_Murray#/media/File:Murray_Matthew_from_Roe_1916.png
Portretul lui Matthew Murray

https://fr.wikipedia.org/wiki/Matthew_Murray#/media/File:Blenkinsop's_rack_locomotive,_1812_(British_Railway_Locomotives_1803-1853).jpg
Locomotiva Salamanca realizată de John Blenkinsop și Matthew Murray în 1812

https://de.wikipedia.org/wiki/Matthew_Murray_(Ingenieur)#/media/File:Round_Foundry.jpg
Turnătoria rotundă

https://en.wikipedia.org/wiki/Matthew_Murray#/media/File:The_Collier_aquatint_by_Robert_Havell_1814.jpg
Miner, acuarelă de Robert Havel după Geoge Walker - reprezintă locomotiva cu cremalieră Salamanca a lui Blenkinsop pe calea ferată Middleton. (cea mai veche reprezentare cunoscută a unui tren cu abur).

https://colnect.com/en/stamps/stamp/582204-Salamanca_1812_by_Matthew_Murray-190th_Anniversary_of_the_First_Locomotive-Albania
Marcă poștală emisă de Albania pentru Matthew Murray și locomotive Salamanca la 1812
 
S

Semafor

Guest
John Blenkinsop

John Blenkinsop (născut în 1783 la Feeling, în comitatul Durham și mort în 1831 la Leeds în West Yorkshire) a fost un inginer minier, britanic și un inventator în domeniul locomotivelor cu abur.El a rămas cunoscut până astăzi pentru că a proiectat prima locomotivă potrivită pentru exploatarea comercială pe noile căi ferate.

Contextul istoric

John Blenkinsop a fost mai întâi ucenic la vărul său, Thomas Barnes în industria cărbunelui din Northumberland. Din 1808 a devenit agent al lui Charles John Brandling, proprietarul minei de cărbuni Middleton, aproape de Leeds. Aici a funcționat un “wagonway” (o cale ferată hippomobilă) pentru transportul cărbunelui până în oraș.Acest circuit feroviar este acum o cale ferată turistică cunoscută sub numele de Middleton Railway. Toate terenurile peste care trecea calea ferată, nu aparțineau familiei Brandling, și de aceea această cale ferată, a fost prima autorizată legal de Parlamentul britanic, acordându-i-se dreptul de trecere.
Inginerul Richard Trevithick a început construcția de locomotive cu abur mai înainte de anul1805 când munca sa a avut ca rezultat o locomotivă proiectată pentru minele de cărbuni Wylam, care utilizau până atunci tracțiunea cabalină. Dar șinele de fontă nu au reușit să reziste greutății locomotivei și de aceea locomotivele au fost abandonate. Însă lipsa de cai și furaje cauzate de războaiele napoleoniene, a făcut din nou aburul mai atractiv, încurajând astfel dezvoltarea sa.În plus, introducerea de șine noi de fier pe calea ferată Middleton în 1807, care s-au dovedit a fi mai solide, a contribuit la dorința de introducere definitivă a tracțiunii cu abur.

Concepție și construcție

În timp ce mulți au considerat că robustețea noilor tipuri de șine ar putea susține locomotivele de peste 5 tone, Blenkinsop a fost mai puțin optimist. În 1811, a brevetat un sistem de cale ferată cu cremalier,ă pentru o locomotivă care urma să fie proiectată și construită de Matthew Murray la firma sa Fenton, Murray & Wood.
Opinia generală de atunci, considera că o locomotivă ar putea trage până la de patru ori greutatea ei, prin simpla aderență.Dar Blenkinsop a vrut mai mult și locomotiva sa de 5 tone trebuia să transporte în mod regulat o încărcătură utilă de 90 de tone. Prima sa locomotivă, Salamanca, a fost astfel construită în 1812. Au urmat apoi alte trei locomotive: Prințul Regent, Lordul Wellington și Marchizul Wellington.
Aceste locomotive au fost construite la fel, pentru minele de cărbuni din apropiere de Wigan și Newcastle. Ele erau primele care aveau cilindri cu dublu efect, spre deosebire de modelul lui Trevithick, care avea doar un volant. Cilindrii modelului Blenkinsop antrenau o roată dințată care se angrena cu cremaliera fixată de șine. Aceste locomotive au funcționat timp de aproape 20 de ani, pentru că începând cu 1820, odată cu apariția șinelor din fier forjat, mult mai solide și care ofereau o mai bună aderență,fapt ce a condus treptat la înlocuirea acestora, cu locomotive mult mai puternice, puse la punct de George Stephenson și alții.

Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/John_Blenkinsop

Modelul locomotivei Salamanca, scara 1:8, aflată la National Railways Museum din York (UK)

Wagonway- cale ferată hipomobilă la 1908

Un timbru comemorativ emis de Polonia reprezentând un tren tras de locomotiva Salamanca la 1810, proiectată de J. Blenkinsop și construită de M. Murray
 
Top