Stirile de ... altadata.

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"
Oarecum.

Socotind ca preluarea Transilvaniei, a Banatului, a Partiumului, a Bucovinei si a celelaltor provincii din fostul Imperiu de catre regatul Romaniei nu a fost oficializata decat la tratatele de pace semnate in localitati din jurul Parisului cu un an mai tarziu, preluarea oficiala a liniilor si integrarea lor in reteaua CFR nu s-a facut decat dupa aceasta data.

In 1919 insa in Ungaria era razboi, armata romana devenita dintr-o data invingatoare ocupa Ungaria pentru a inlatura regimul comunist al lui Bela Kun si a instaura un regim de dreapta, iar caile ferate din regiunile ocupate militar au fost trecute cu forta sub administratie romaneasca. Trecerea a fost insa diferita in regiunea Tisei, ocupata doar temporar militar si al carei statut nu era clar (de exemplu orasele ca Bichis-Ciaba (Bekescsaba), Oradia Mare (Nagyvarad) sau Arad (Arad) aveau un statut precar, nestiindu-se daca vor fi atribuite Ungariei sau Romaniei) fata de regiuni care era clar ca vor reveni Romaniei precum cele Sapte Scaune sau Secuimea.

Daca anexarea Transilvaniei si a Bucovinei cu populatie majoritar romaneasca era cat se poate de clara si previzibila, cea a Banatului (in care in 1919 se declarase republica multinationala cu capitala Timisoara si cu teritoriu traditional de ambele parti ale Dunarii, ceea-ce Romania nu recunostea) si mai ales a Partiumului nu erau clare de loc. La fel s-a intamplat si cu Bürgenland, provincie de asemenea cu populatie majoritar maghiara ajunsa dupa 1920 in Austria, cu exceptia capitalei.
 
Horia, eu nu as folosi prea mult cuvantul anexare. Anexarea se refera la alipirea fortata a unui teritoriu strain. Ori provinciile mai sus amintite sunt pamant romanesc, care ne-au fost smulse cu forta, anexate...
 
Buna Cosmin,

Daca citesti definitia cuvantului "anexare" in DEx, de exemplu, nu vei regasi neaparat conotatia negativa pe care o dai acestui cuvant mai sus. Nu voi folosi niciodata cuvantul "alipire" pe care il aud des si care are in acceptia mea un sens absolut sovin.

Provinciile de mai sus, adica Transilvania, Banatul, Bucovina si Partium nu fusesera inainte de 1920 niciodata "pamant romanesc smuls cu forta" asa cum spui, pentru ca nu a existat nici un stat romanesc care sa fi anexat aceste provincii la o data anterioara. Prezenta unui element national nu trebuie confundata cu o granita politica. Cum am scris mai sus, proportia populatiei romanesti in Banat si Partium era definitiv minoritara, si anexarea acestor doua provincii de Romania si Serbia pentru prima si de Romania pentru a doua a fost discutata intens in timpul negocierilor de la Paris. A fost vorba de o anexare si nimic mai mult, chiar daca asta azi nu ne face placere sa auzim acest lucru.

Situatia era insa diferita in Bucovina cu populatie majoritar romaneasca si mult mai complexa in provincia definita azi ca Transilvania ("Transilvania mica", deci fara a include Partium, provincie istorica al carui nume traditional dupa divizarea intre doua state inamice a fost scoasa din vocabularul romanesc) unde in anumite regiuni proportia populatiei romanesti era clar majoritara.

Deduc ca acest comentariu al tau de mai sus este efectul acelei educatii care s-a servit in Romania incepand cu 1948 cu lingurita la scoala si pe care am reusit dintotdeauna - Doamne ajuta - sa-l combat cu istorie invatata din cartile de dinainte de 1948, de dinainte de 1924 si chiar de dinainte de 1918 - te asigur, carti romanesti scrise de romani pe vremea cand ne respectam istoria, cu modestie. Insa daca doresti, putem dezvolta subiectul in alta parte.
 
Nu te grabi cu deductiile, nu m-am limitat doar la "lingurita" din scoala. Daca in privinta Banatului si a Partiumului ai o oarece dreptate,Transilvania si Bucovina au facut parte dintr-un stat roman, chiar daca pentru o scurta perioada, vezi "Romania" lui Mihai Viteazul.
Nu doresc dezvoltarea acestui subiect, eu unul sunt satul de teorii si teze care sustin politica revizionista a vecinilor si, in plus, opiniile noastre despre un subiect destul de fragil pot declansa reactii nedorite din partea userilor acestui forum, pot creea animozitati (de parca nu ar fi destule), mai ales in contextul actual al relatiilor politice romano-maghiare.
 
Buna Cosmin,

Tocmai de aceea trebuie raspuns clar la intrebari, fara a lasa "portite" deschise. Si raspunsul la intrebarea lui AlexD este:
Oarecum.

Socotind ca preluarea Transilvaniei, a Banatului, a Partiumului, a Bucovinei si a celelaltor provincii din fostul Imperiu de catre regatul Romaniei nu a fost oficializata decat la tratatele de pace semnate in localitati din jurul Parisului cu un an mai tarziu, preluarea oficiala a liniilor si integrarea lor in reteaua CFR nu s-a facut decat dupa aceasta data.

In 1919 insa in Ungaria era razboi, armata romana devenita dintr-o data invingatoare ocupa Ungaria pentru a inlatura regimul comunist al lui Bela Kun si a instaura un regim de dreapta, iar caile ferate din regiunile ocupate militar au fost trecute cu forta sub administratie romaneasca. Trecerea a fost insa diferita in regiunea Tisei, ocupata doar temporar militar si al carei statut nu era clar (de exemplu orasele ca Bichis-Ciaba (Bekescsaba), Oradia Mare (Nagyvarad) sau Arad (Arad) aveau un statut precar, nestiindu-se daca vor fi atribuite Ungariei sau Romaniei) fata de regiuni care era clar ca vor reveni Romaniei precum cele Sapte Scaune sau Secuimea.

Pentru a completa putin, Romania a justificat la Trianon pretentiile asupra Oradiei Mari si a Aradului, orase cu populatie 80% maghiara in 1920, prin proportia de peste 60% de populatie romaneasca in satele dinprejur si prin existenta caii ferate ca element strategic care unea aceste orase precum si Timisoara, oras al carui statut era neclar intrucat exista teza unei Republici Banatene independente. La tratatul de pace America s-a opus cerintei Romaniei, insa la insistentele Frantei Oradia Mare si Aradul au fost totusi incluse in tara noastra, folosindu-se exact justificarea existentei acelei cai ferate principale.

Tezele revizioniste maghiare acum nu au nici cea mai mica sansa, cu atat mai mult cu cat elementul romanesc este in ziua de azi preponderent in toate regiunile apropiate de granita si in intreaga "Transilvanie mare" cu exceptia Secuimii. De altfel, Ungaria nu emite oficial nici o pretentie in acest sens si ministrul maghiar de externe a dezmintit de nenumarate ori existenta acestor pretentii. Ce vorbesc oamenii e altceva...
 
prin existenta caii ferate ca element strategic care unea aceste orase precum si Timisoara

La 1920 nu exista o legatura feroviara directa intre Oradea si Arad, legatura se facea via Salonta - Kotegyan - Bekescsaba - Arad.

Abia in 1923 s-a finalizat constructia liniei Salonta - Nadab, vezi articolul de la pagina 1.
 
Am gasit un articol in ziar.
Se pune aici daca e vechi? in mare sint lucruri cunoscute.

http://adevarul.ro/locale/timisoara/nostalgii-timisorene-1_515f42bb00f5182b858b1ab6/index.html
 
Buna,

Idiot articol, scris de cineva care nu cunoaste nici sistemul feroviar, nici cel juridic si nici istoria Romaniei in perioada Republicii Socialiste (1968). Nici vorba de "proces comunist" la Teius, procesele publice in fata personalului caii ferate se faceau si in tari vestice.

Fraza
Din p??cate, cl??direa nu mai reprezint?? de mult istoria locurilor, fiind într-o stare de degradare f??r?? precedent.
mi se pare complet stupida. Prin starea sa proasta cladirea nu mai reprezinta istoria locului? Pai atunci demolati-o fratilor, ca e la moda!
O dovad?? c?? autorit???ile vremii au vrut s?? ascund?? cazul ââ???žsub pre?ââ???? este ?i faptul c?? nu s-a scris niciun cuvânt despre tragedia de pe calea ferat?? în ââ???žScânteiaââ????, ziarul central de propagand?? al comuni?tilor.
Cazul a fost relatat - nu pe larg, e drept - de intreaga presa nationala din epoca si de cea regionala. Insa jurnalistii de azi nu se obosesc sa citeasca in arhive, prefera sa preia prostiile din alta parte.
Oamenii murmurau, oftau, se manifestau zgomotos, în func?ie de ceea ce spuneau martorii în fa?a completului de judecat??. Atmosfera general?? a fost una contra.

"Atmosfera contra". Fraza de inalt profesionalism de jurnalist de nivel de gradinita. A asistat autorul acestor randuri in viata sa la vreun proces cu public?
Chiar dac?? tragedia de pe linia ferat?? Blaj-Teiu? din 1968 era la acea vreme cea mai mare catastrof?? din istoria C??ilor Ferate Române, autorit???ile comuniste nu au scos niciun cuvânt despre personalul slab preg??tit ?i starea deplorabil?? a infrastructurii feroviare.

Care personal slab pregatit? Care stare deplorabila a infrastructurii feroviare in 1968? Autorul se uita la sistemul feroviar de azi si crede probabil ca asa a fost intotdeauna, desi in anul 1965 Romania se situa pe locul 4 in UIC la capitolul "securitate feroviara".

Concluzia: o bataie de joc cu pretentii de articol istoric scrisa de un neavizat care se razboieste cu un sistem pe care nu-l cunoaste de loc. Timp pierdut pentru cel care-l citeste.

Povestea adevarata a accidentului de la Teius se poate gasi intr-unul din volumele din ITF.
 
Adevar graiesti Horia in privinta reporterilor care nu se mai obosesc sa consulte arhivele,se documenteaza de pe net,dar nu ar fi asta o prostie,prostia este ca rastalmacesc ceea ce citesc dupa bunul plac sa-i placa redactorului sef si de aici precum telefonul fara fir ies altele care induc in eroare oamenii.
 
Absolut de acord cu tine Pantiru.

Din pacate atat in presa din Romania cat si in alte parti constat ca rastalmacirea istoriei nu se face decat in scopul de a obtine un profit economic sau politic in diferite cercuri de interese. Adevarul istoric sau contextul in care s-a petrecut cutare sau cutare lucru nu are nici cea mai mica importanta. :(
 
Salut Vali,

Intamplarea face c-o stiu bine pe doamna Pauleanu, cea careia i-a luat autorul interviul. Este o personalitate fascinanta, dar totodata greu de urmarit, sare de la una la alta si probabil ca autorul a fost nevoit sa faca un soi de "digest" din textul fluviu pe care i l-a desfasurat dansa in fata reportofonului. Trecand peste faptul ca romana invatata de noi, vorba lui nenea Iancu, "nu prea se [mai] face in tara noastra".

In fapt, garile din Constanta au fost, in ordine:

1) gara orasului, construita de DBSR in 1860
2) gara din port, construita de DBSR vreo doi ani mai tarziu
3) capatul de linie de la vii, care nu era practic o gara in adevaratul sens al cuvantului dar avea un peron amenajat cu niste scari din lemn unde puteau cobori calatorii, plus cladirea bufetului cu gogosi a capitanului Creanga, fiul inegalabilului povestitor Ion Creanga din targul Iasilor.
4) gara de la Mamaia, o cladire din lemn inaugurata in 1905 care a ars dupa numai cativa ani
5) gara maritima construita in perioada interbelica si care exista si azi
6) gara noua, opera arhitectilor Teonic Savulescu si Florin Ionescu, 1960
 
http://imagizer.imageshack.us/v2/1024x768q90/593/xxl5.jpg

Statia Ovidiu, admirati drezina automotoare din prim plan... motorizata cu un cal putere! :D
 
Cind e facuta fotografia, in timpul Primului razboi mondial? Interesant e ca aceasta cladire a fost refacuta dupa halul in care arata in poza. Tablitele au fost insa inlocuite.
 
Statia exista si in ziua de azi, desigur refacuta si... abandonata, in stilul tipic CFR al secolului al XXI-lea. Este una dintre cele doua statii de pe Insula Mare a Brailei, intre Fetesti si Cernavoda. Textul din partea stanga a imaginii spune: "Verkehrsmittel auf den Donauinsel bei Cernavoda (Hbf. Ovidiu)" adica, in traducere "Mijloc de transport de pe insula Dunarii la Cernavoda (gara Ovidiu)". Era in timpul primului razboi mondial, atunci cand armata germana stapanea cea mai mare parte a teritoriului romanesc.
 
Buna Dorin,

HBf. (sau in anumite tari Hbf.) inseamna "Hauptbahnhof", adica gara principala. Gara in germana se prescurteaza Bf. sau Bhf. (in functie de regiune, vine evident de la "Bahnhof").
In fapt, garile din Constanta au fost, in ordine:

1) gara orasului, construita de DBSR in 1860
2) gara din port, construita de DBSR vreo doi ani mai tarziu
3) capatul de linie de la vii, care nu era practic o gara in adevaratul sens al cuvantului dar avea un peron amenajat cu niste scari din lemn unde puteau cobori calatorii, plus cladirea bufetului cu gogosi a capitanului Creanga, fiul inegalabilului povestitor Ion Creanga din targul Iasilor.
4) gara de la Mamaia, o cladire din lemn inaugurata in 1905 care a ars dupa numai cativa ani
5) gara maritima construita in perioada interbelica si care exista si azi
6) gara noua, opera arhitectilor Teonic Savulescu si Florin Ionescu, 1960

Textul tau se refera la o mica parte a unei gari si anume la cladirea de pasageri a garii si nu la aceasta ca instalatie feroviara propriu-zisa. In sensul de gara ca instalatie feroviara de miscare si "gara de la vii" era una in adevaratul sens al cuvantului :!:

Confuzia intre "gara" (ca instalatie feroviara deservind o localitate sau o platforma comerciala (port, etc.) sau industriala) si cladirea de pasageri a unei gari (ca parte cea mai reprezentativa a unei gari pentru publicul larg) se face des insa asta nu face ca sa exprimarea sa fie mai corecta. :lol:

Privind cladirea de pasageri a garii Ovidiu, exista nenumarate exemple de cladiri din caramida portanta incendiate si refacute ulterior, unele si in timp de pace. In masura in care zidaria portanta a fost doar putin afectata de incendiu refacerea reprezinta o solutie mai viabila economic ca o constructie noua pe fundatia veche sau o constructie complet noua. Asa a fost si cu quasi-totalitatea cladirilor de pasageri din orasele central europene, mai ales germane, dupa cel de-al doilea razboi mondial, in anumite cazuri provizoriu, in alte definitv sau cu caracter de provizorat care a durat pana azi...
 
Salut Horia,

Merci pentru lamurirea referitoare la diferenta dintre Hbf si Bf... in poza prezentata asa scria, Hbf :D

De asemenea, de acord cu tine referitor la intelesul general referitor la "gara" in calitate de cladire vs gara in calitate de statie de cale ferata. Eu ma refeream strict la cladirile garilor existente.

In privinta refolosirii unor cladiri vechi, afectate de diverse actiuni devastatoare, razboaie, incendii sau invazii de persoane tuciurii recuperatoare, din pacate experienta funesta a ultimilor 20 de ani demonstreaza ca "omul nou" a fost un experiment realizat cu succes, dovada sunt o multitudine de cladiri, unele cu statut clar de monument clasat (imagineaza-ti spre exemplu o cladire semnata de arhitecta Henrietta Delavrancea) care au fost demolate pentru a face loc unor acvarii. Din pacate, cladirile feroviare din patrimoniul CFR au cazut deseori prada acestei tendinte funeste. Chiar si gara Constanta, o creatie reusita a arhitectilor Teonic Savulescu si Florin Ionescu in stilul clasic al anului 1960 a fost slutita iremediabil printr-o actiune gen "eurogara prostiei". Acum in locul unui monument de arhitectura avem niste spatii goale acoperite cu geamuri oglinda in stil de butic turcesc. Este numai un exemplu, stii doar ca de curand s-a demolat gara veche din Pitesti. Astept cu interes modernizarea cu geamuri oglinda a garilor Curtea de Arges, Comanesti sau Baile Herculane, ca sa aiba de ce se zvarcoli in mormant arhitectii Giulio Magni sau Auguste de Serres-Wieczffinski. :skul:
 
Putin pe langa subiect: dupa ww1 toate statiile, chiar cele ajunse in forma vizibila in poza de mai sus, au fost refacute cat mai aproape de starea lor initiala. Vedeti pe net cum arata in 1918 gara Marasesti, spre exemplu, prinsa la randu-i in linia frontului.

Spre comparatie, dupa ww2 soarta nu a mai fost atat de blanda cu aceste cladiri, mare parte din ele fiind refacute in stilul modernist soviectic.

Poze in discutie de mai sus arata personal in uniforme germane la o inspectie pe sectorul respectiv de cale. Oricum podul de la Borcea era dinamitat, si sectorul respectiv ramasese in "conservare" asteptand vremuri mai bune ce aveau sa vina dupa 1920.