Pionieri ai c?ilor ferate

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"

Semafor

Well-Known Member
Trenulist
21 Februarie 2011
750
19
Pascani
LOCATION
Pascani
Voi încerca s? prezint o parte din cei mai renumi?i pionieri ai c?ilor ferate, ale c?ror realiz?ri au contribuit la progresul acestei ramuri a transportului.
Voi începe cu Richard Trevithick, considerat realizatorul primei locomotive cu abur, de?i au existat mai mul?i constructori de locomotive ?i înaintea lui ?i dup? el.

Richard Trevithick​
Richard Trevithick (n?scut la Camborne pe 13 aprilie 1771 - decedat la Dartford pe 22 aprilie 1833). Este un inventator britanic de care abund? începutul sec. XIX, c?ruia îi dator?m motorul cu abur de înalt? presiune ?i primul tren tractat de o locomotiv?. La începutul revolu?iei industriale, el a în?eles numeroasele aplica?ii posibile ale motoarelor cu abur ?i schimb?rile considerabile pe care acestea le-ar aduce.Pe de alt? parte a avut pu?in succes în a ob?ine solu?ii opera?ionale viabile din prototipurile sale ?i a murit în s?r?cie.
Inginer minier ca ?i tat?l s?u, s-a n?scut în Camborne, în regiunea minier? din Cornwall (Marea Britanie), avându-l vecin pe William Murdoch, unul din pionerii ma?inilor cu abur.Experien?ele acestuia, care folosea aburul ca mijloc de propulsie a unui vehicul pe ?osea sunt o surs? de inspira?ie pentru Trevithick. El particip? activ la eforturile locale de a sparge monopolul stabilit de James Watt cu motorul s?u cu abur, prin proiectarea unei noi genera?ii de ma?ini. Astfel între anii 1797 – 1799, el dezvolt? un motor cu abur de înalt? presiune,care prin îndep?rtarea condensatorului ?i evacuarea aburului direct în atmosfer?, cre?te puterea motorului care este mai economic decât cel al lui Watt, dar ?i riscul de explozie. Aceste ma?ini devin mai compacte ?i mai simple. Portabile, ele pot fi instalate pe b?rci, în ferme pentru a treiera grâul, la morile de cereale sau în ateliere. (…)
Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick

“1.3 Primele locomotive cu abur, construite de galezul Richard Trevithick
Epoca de pionerat, cea mai glorioas? din etapele parcurse de calea ferat?, a fost marcat? de realizarea, în 1803, de c?tre Richard Trevithick (1771-1833) a primei locomotive cu abur din lume. Locomotiva, denumit? “Tram Engine”, a fost construit? la forjele din Coalbrookdale între 1802-1803, dup? planurile lui Trevithick ?i consta dintr-o ma?in? cu abur de înalt? presiune, transpus? pe ro?i cu bandaje netede. Calea de rulare, cu ecartament îngust (917 mm sau 1042 mm dup? al?i autori), era construit? din ?ine de font? tip Reynolds, utilizate la Coalbrookdale înc? din 1767. ?inele de font? erau montate pe grinzi de lemn, dispuse lungitudinal, al c?ror ecartament, de 1220 mm era cel utilizat la liniile engleze cu ?ine de lemn. Locomotiva, ale c?rei desene originale se afl? la Science Museum din Londra, avea diametrul cilindrului – 178 mm, cursa pistonului – 915 mm, presiunea cazanului – 10 at (0,98 Mpa), greutatea în serviciu – 8000 kgf (78,5 kN). Ro?ile, cu diametrul de 915 mm, erau ac?ionate printr-un sistem de angrenaje de ro?i din?ate. Datorit? unui tunel îngust, situat pe traseu, dimensiunile de gabarit ale locomotivei erau limitate la o în?l?ime maxim? de 2440 mm ?i o l??ime de 2560 mm.
Printre alte realiz?ri ale lui Trevithick, din 1803, figureaz? ?i o diligen?? cu abur (Dragonul cu abur). Ea a fost construit? la Camborne (Cornwall) ?i a reu?it s? se depla-seze cu mijloace proprii pân? în ora?ul Plymouth, situat la 100 km distan??. Transpor-tat? apoi pe un vas, ea a sosit în mai 1803, la Londra unde a circulat ?i pe Oxford Street îns? nu a reu?it s? trezeasc? interesul solicitat.
La îndemnul lui Samuel Homfray (1761-1822), proprietarul forjelor din Pen-y-Darren (aproape de Cardiff), Trevithick realizeaz?, în 1804 o a doua locomotiv? cu abur asem?n?toare, al c?rei ecartament era de 1270 mm. Dup? efectuarea primelor probe, locomotiva a remorcat la 21februarie 1804, pe traseul Pen-y-Darren – Abercynon (15 km) un tonaj de 15 tf (147 kN). Viteza maxim? atins? a fost de 5 mile engleze/h (8 km/h) .Despre acest eveniment Richard Trevithick scria unui prieten: “ Ieri am des?vâr?it prima noastr? c?l?torie cu ma?ina; am tras 10 tone de fier, 5 vagoane ?i 70 de oameni urca?i pe ele, pe tot traseul. Am str?b?tut cam 9 mile în 4 ore ?i 5 minute, îns? a trebuit s? doborâm câ?iva arbori ?i s? deplas?m din drum mai multe stânci. Ma?ina a atins aproape 5 mile pe or?; nu am ad?ugat ap? în c?ldare din momentul plec?rii ?i pân? la terminarea c?l?toriei”. Parcursul Abercynon – Pen-y-Darren, denumit ?i “Pen-y-Darren Iron Works”, a fost repetat de mai multe ori, îns? ?inele din font? utilizate în acea perioad? erau pu?in rezistente ?i s-au rupt sub greutatea locomotivei, care totu?i nu dep??ea 8-10 tf (98 kN).
În 1805, a fost construit? dup? planurile lui Trevithick, în atelierele din Gateshead (Newcastle) o variant? îmbun?t??it? a locomotivei din 1804. Ea a fost comandat? de Christopher Blackett pentru minele de huil? din Wylam (Northumberland. Deoarece greutatea ei nu-i permitea s? circule pe ?inele din lemn, locomotiva nu avea s? fie utilizat? decât ca ma?in? fix? cu abur.
La 19 iulie 1808, Trevithick prezint? la Londra, lâng? Euston Square, pe o linie circular? demonstrativ?, amplasat? pe un teren împrejmuit (locodrom), locomotiva “ Catch- me- who- can” ( “ M? prinde cine poate”). Aceasta a reu?it s? ating? viteza “fabuloas?” pentru epoc? de 20 km/h. Publicul putea s? o vad? evoluând contra unei taxe de 5 ?ilingi, iar pentru un ?iling în plus putea lua loc ?i în unicul vagon remorcat de aceasta. Dup? numai câteva s?pt?mâni de demonstra?ii, rupându-se o ?in?, locomotiva a deraiat ?i s-a r?sturnat.
Ajuns la cap?tul resurselor ?i descurajat, Trevithick ?i-a îndreptat cercet?rile spre alte domenii. Astfel, el a inventat, printre altele – elicea (1808-1812), draga ?i batoza, toate ac?ionate cu abur.
Reîntors în 1827 în Anglia dup? 11 ani de peregrin?ri prin America de Sud (Peru, Columbia) ?i America Central? (Costa –Rica) – unde acordase asisten?? tehnic? ma?inilor cu abur miniere engleze exportate în 1816, Trevihick ob?ine în 1832 brevetul pentru supraînc?lzirea aburului înaintea introducerii acestuia în cilindri. Ideile lui Trevithick, foarte avansate pentru epoca sa, au r?mas mult timp neutilizate ?i unele din ele au fost chiar ulterior redescoperite. Printre acestea din urm? figureaz? principiul simplei aderen?e dintre roat? ?i ?in? (redescoperit în 1812 – 1813 de englezul Blackett), c?ldarea multitubular?, redescoperit? ?i perfec?ionat? de francezii Gengembre (1821), Seguin (1827) ?i Legris (1827), precum ?i emisia aburului prin co?, care a fost reluat? în 1816 de George Stephenson.”
Sursa: C?i ferate, transporturi clasice ?i moderne –Ilie Popescu- Bucure?ti 1987

(...) Succesul s?u a fost scurt, iar în 1826 R?zboiul Civil l-a for?at s? se întoarc? la Dartford, Anglia, ruinat. În timpul c?l?toriei sale, îl întâlne?te pe Robert Stephenson în Columbia. De?i întâlnirea este fericit?, ambii b?rba?i nu prea au ce s?-?i spun?.
Richard Trevithick moare în Dartford ?i este îngropat într-un mormânt anonim.Fiul s?u, Francis Trevithick, ajunge supraveghetor la Great Jonction Railway (GJR) care va adera la London and North Western Railway (LNWR).El este cel care pune bazele locomotivei LNWR Cornwall.
Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick

https://fr.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:Trevithick_Richard_Linnell.jpg
Richard Trevithick, portret de John Linnell, 1816

https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:TrevithicksEngine.jpg
Locomotiva lui Trevithick din 1802, Model reconstruit si expus la National Waterfront Museum din Swansea, Wales.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:Locomotive_trevithick.svg
Locomotiva construit? de Trevithick în 1804. Aceasta a remorcat la 22 februarie 1804, un tonaj de 15 tone for?? pe traseul Penydarren –Abercynon (15 km) cu viteza maxim? de 8 km/h.

https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:Trevithick's_steam_circus.jpg
Locomotiva –M? prinde cine poate -pe locodromul din Londra (1808)

https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:TrevithickStatueNew2.jpg
Statuia lui Richard Trevithick din fa?a bibliotecii din Camborne, Cornwall.

https://bg.wikipedia.org/wiki/Ричард_Тревитик#/media/File:Richard_Trevithick_plaque_London.jpg
Memorialul Richard Trevithick din Londra
 
  • Like
Reac?ii: GFN
Matthew Murray

Matthew Murray, n?scut în 1765 la Newcastle ?i mort la 20 februarie 1826, a fost proiectantul ?i constructorul ma?inilor cu abur britanice. El a r?mas cunoscut pentru c? a construit în 1812, prima locomotiv? cu abur, numit? Salamanca, capabil? de a fi exploatat? comercial ?i pentru construirea primei c?i ferate cu cremalier?.

Biografie

Matthew Murray s-a n?scut în Newcastle-upon-Tyne în 1765. La vârsta de 14 ani a devenit ucenic într-un atelier de fier?rie unde realiza diferite unelte din metal.Dup? terminarea uceniciei s-a c?s?torit în 1785 cu Mary Thompson (1764-1836), originar? din Whickham, comitatul Durham (având împreun?, trei fiice ?i un fiu). Cuplul a plecat în 1786 s? tr?iasc? la Stokton, unde Matthew a lucrat ca mecanic la filatura de in a lui John Kendrew.
În 1795 Matthew Murray se mut? în Leeds, unde împreun? cu doi asocia?i, înfiin?eaz? societatea Fenton, Murray & Wood, o companie pentru construc?ia ma?inilor unelte pentru industria textil?. Odat? cu începutul erei industriale din Marea Britanie, compania a cunoscut o dezvoltare puternic?, devenind ulterior firma Fenton, Murray ?i Wood. Dar odat? cu proliferarea minelor de c?rbune de lâng? Leeds, ?i a altor fabrici, Murray a decis s? se specializeze în proiectarea motoarelor cu abur, pentru a le face mai u?oare, mai compacte ?i mai u?or de utilizat ?i instalat, deoarece în acea epoc?, erorile în asmblarea motoarelor cu abur erau relativ numeroase.

Motorul cu abur

De-a lungul primului deceniu al secolului XIX, Murray schi?eaz? diverse modele de motoare cu abur. În 1812, i se comand? construc?ia unui model de locomotiv? cu abur, dup? o nou? concep?ie, foarte original? a lui John Blenkinsop, aflat atunci la conducerea unei mine de c?rbuni din Middleton, în apropiere de Leeds. Era vorba de o locomotiv? cu 2 cilindri cu func?ie dubl?: antrenarea unei ro?i din?ate care era angrenat? printr-o cremalier? montat? pe ?ine, care s? evite lipsa aderen?ei de pe ?inele netede, obi?nuite.
Deoarece numai o locomotiv? u?oar? putea lucra pe ?inele de font? f?r? a le rupe, înc?rc?tura total? pe care erau capabile s? o trag? aceste locomotive era foarte limitat?.
Lucrarea a fost realizat? ?i pe baza unui proiect similar al inginerului Richard Trevinthick (cu un singur cilindru, prea greu pentru a putea fi exploatat), Murray pl?tindu-i acestuia drepturile de autor , îmbun?t??e?te proiectul, ?inând cont de ideea lui Blenkinsop. El instaleaz? roata din?at? ac?ionat? de biele care face leg?tura cu cremaliera ata?ata ?inei.
Primul s?u prototip a fost locomotiva Salamanca care a circulat la mina din Middleton ce avea pân? atunci doar o linie ferat? cu trac?iune cabalin?, linie care a fost adaptat? prin montarea unei cremaliere. Aceast? linie, devenit? cale farat? turistic? ?i se nume?te ast?zi Middleton Railway. A fost prima cale ferat? cu cremalier? care a fost folosit? cu succes, iar Murray a proiectat ?i construit ulterior alte trei modele de locomotive, din care unul l-a inspirat pe inginerul George Stephenson care în 1814 a realizat un model similar, denumit Blucher, ce se deplasa far? ajutorul cremalierei.

Turn?toria rotund?

Ca urmare a calit??ii ridicate a motoarelor sale cu abur, vânz?rile au crescut foarte mult ?i a fost necesar un nou spa?iude asamblare a motoarelor. Murray a proiectat ?i a produs o cl?dire circular? imens?, cu trei etaje, cunoscut? sub numele de turn?toria rotund?. Aceasta con?inea un motor cu abur montat central pentru a alimenta toate ma?inile din cl?dire. Murray a construit de asemenea o cas? pentru sine. Proiectul a fost pionierat în domeniu, fiecare camer? fiind înc?lzit? de ?evi cu abur, care a fost cunoscut? local sub numele Steam Hall.

Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Matthew_Murray ?i https://en.wikipedia.org/wiki/Matthew_Murray


https://fr.wikipedia.org/wiki/Matthew_Murray#/media/File:Murray_Matthew_from_Roe_1916.png
Portretul lui Matthew Murray

https://fr.wikipedia.org/wiki/Matth...2_(British_Railway_Locomotives_1803-1853).jpg
Locomotiva Salamanca realizat? de John Blenkinsop ?i Matthew Murray în 1812

https://de.wikipedia.org/wiki/Matthew_Murray_(Ingenieur)#/media/File:Round_Foundry.jpg
Turn?toria rotund?

https://en.wikipedia.org/wiki/Matth...he_Collier_aquatint_by_Robert_Havell_1814.jpg
Miner, acuarel? de Robert Havel dup? Geoge Walker - reprezint? locomotiva cu cremalier? Salamanca a lui Blenkinsop pe calea ferat? Middleton. (cea mai veche reprezentare cunoscut? a unui tren cu abur).

https://colnect.com/en/stamps/stamp...h_Anniversary_of_the_First_Locomotive-Albania
Marc? po?tal? emis? de Albania pentru Matthew Murray ?i locomotive Salamanca la 1812
 
John Blenkinsop

John Blenkinsop (n?scut în 1783 la Feeling, în comitatul Durham ?i mort în 1831 la Leeds în West Yorkshire) a fost un inginer minier, britanic ?i un inventator în domeniul locomotivelor cu abur.El a r?mas cunoscut pân? ast?zi pentru c? a proiectat prima locomotiv? potrivit? pentru exploatarea comercial? pe noile c?i ferate.

Contextul istoric

John Blenkinsop a fost mai întâi ucenic la v?rul s?u, Thomas Barnes în industria c?rbunelui din Northumberland. Din 1808 a devenit agent al lui Charles John Brandling, proprietarul minei de c?rbuni Middleton, aproape de Leeds. Aici a func?ionat un “wagonway” (o cale ferat? hippomobil?) pentru transportul c?rbunelui pân? în ora?.Acest circuit feroviar este acum o cale ferat? turistic? cunoscut? sub numele de Middleton Railway. Toate terenurile peste care trecea calea ferat?, nu apar?ineau familiei Brandling, ?i de aceea aceast? cale ferat?, a fost prima autorizat? legal de Parlamentul britanic, acordându-i-se dreptul de trecere.
Inginerul Richard Trevithick a început construc?ia de locomotive cu abur mai înainte de anul1805 când munca sa a avut ca rezultat o locomotiv? proiectat? pentru minele de c?rbuni Wylam, care utilizau pân? atunci trac?iunea cabalin?. Dar ?inele de font? nu au reu?it s? reziste greut??ii locomotivei ?i de aceea locomotivele au fost abandonate. Îns? lipsa de cai ?i furaje cauzate de r?zboaiele napoleoniene, a f?cut din nou aburul mai atractiv, încurajând astfel dezvoltarea sa.În plus, introducerea de ?ine noi de fier pe calea ferat? Middleton în 1807, care s-au dovedit a fi mai solide, a contribuit la dorin?a de introducere definitiv? a trac?iunii cu abur.

Concep?ie ?i construc?ie

În timp ce mul?i au considerat c? robuste?ea noilor tipuri de ?ine ar putea sus?ine locomotivele de peste 5 tone, Blenkinsop a fost mai pu?in optimist. În 1811, a brevetat un sistem de cale ferat? cu cremalier,? pentru o locomotiv? care urma s? fie proiectat? ?i construit? de Matthew Murray la firma sa Fenton, Murray & Wood.
Opinia general? de atunci, considera c? o locomotiv? ar putea trage pân? la de patru ori greutatea ei, prin simpla aderen??.Dar Blenkinsop a vrut mai mult ?i locomotiva sa de 5 tone trebuia s? transporte în mod regulat o înc?rc?tur? util? de 90 de tone. Prima sa locomotiv?, Salamanca, a fost astfel construit? în 1812. Au urmat apoi alte trei locomotive: Prin?ul Regent, Lordul Wellington ?i Marchizul Wellington.
Aceste locomotive au fost construite la fel, pentru minele de c?rbuni din apropiere de Wigan ?i Newcastle. Ele erau primele care aveau cilindri cu dublu efect, spre deosebire de modelul lui Trevithick, care avea doar un volant. Cilindrii modelului Blenkinsop antrenau o roat? din?at? care se angrena cu cremaliera fixat? de ?ine. Aceste locomotive au func?ionat timp de aproape 20 de ani, pentru c? începând cu 1820, odat? cu apari?ia ?inelor din fier forjat, mult mai solide ?i care ofereau o mai bun? aderen??,fapt ce a condus treptat la înlocuirea acestora, cu locomotive mult mai puternice, puse la punct de George Stephenson ?i al?ii.

Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/John_Blenkinsop

Modelul locomotivei Salamanca, scara 1:8, aflat? la National Railways Museum din York (UK)

Wagonway- cale ferat? hipomobil? la 1908

Un timbru comemorativ emis de Polonia reprezentând un tren tras de locomotiva Salamanca la 1810, proiectat? de J. Blenkinsop ?i construit? de M. Murray
 
George Stephenson

George Stephenson, n?scut în Anglia (aproape de Newcastle-upon-Tyne) la 9 iunie 1781 ?i mort la Cesterfield la 12 august 1848, a fost un inginer britanic. El este considerat inventatorul c?ilor ferate moderne.

Biografia

Fiu de muncitor, George Stephenson n-a înv??at s? citeasc? pân? la 18 ani , ca apoi s? studieze mecanica. Devenit inginer, el realizeaz?, mai întâi singur ?i apoi cu fiul s?u Robert, o serie de locomotive cu abur.
Stephenson construie?te primul prototip în 1814: este un cazan cilindric orizontal, prev?zut cu 4 ro?i, ac?ionate de manivelele a dou? pistoane care se deplasau prin doi cilindri verticali. În1817, el pune la punct prima sa locomotiv? adev?rat?, care poate remorca un tren cu c?rbuni, de 70 de tone. În 1825, o nou? etap?: Stephenson scoate o ma?in? care poate s? ruleze cu o vitez? de 30 de kilometri pe or?. În ziua inaugur?rii liniei comerciale Stockton-Darlington, la trenul folosit pân? atunci,s-a ata?at ceea ce putem numi un vagon plin cu muzican?i: acesta este considerat primul tren de pasageri. La o coborâre, convoiul a prins vitez?, atingând 40 de kilometri pe or?, dep??ind c?l?re?ul cu steag care-l înso?ea!
Cea mai cunoscut? crea?ie a lui Stephenson, r?mâne locomotiva – The Rocket – construit? în 1829 pentru a lega ora?ul Liverpool de Mancester: Calea ferat? Liverpool- Mancester era folosit? ca o adev?rat? linie de c?l?tori. La 15 septembrie 1830, ziua primei sale c?l?torii, George Stephenson putea fi mândru de realiz?rile sale:el a supravegheat construirea tuturor liniiilor,podurilor ?i tunelurilor, prev?zând cre?terea traficului feroviar, ajutat de asistentul s?u, inginerul, JosephLocke.
El a construit de asemenea, primul pod peste o cale ferat?, care necesita o structur? deosebit? ?i c?r?mizi speciale, comparativ cu un pod tradi?ional. Podul Rainhill men?inut în func?iune , este ast?zi clasat.
George Stephenson, a murit din cauza unei pleurezii la 12 august 1848 la Tapton House (Chesterfield) la vârsta de 67 de ani ?i înmormântat în biserica – Holy Trinity Church- din Cesterfield ( Derbyshire) al?turi de cea de a doua so?ie, Elisabeth Hindmarsh, cu care s-a c?s?torit în 1820.

Sursa : https://fr.wikipedia.org/wiki/George_Stephenson

?i câteva imagini:

Portretul lui George Stephenson

Desenul locomotivei The Rocket

Locomotiva Rocket la Muzeul de ?tiin?e din Londra

Primele trenuri de pasageri pe drumul de fier în 1830

Statuia lui George Stephenson de la National Railway Museum

Stephenson bridge

?i 3 m?rci po?tale dedicate:

Locomotiva - The Rocket

George Stephenson

A 190-a aniversare a primei locomotive
 
Robert Stephenson

Robert Stephenson a fost un inginer pentru construc?ii civile, britanic, membru al Royal Society (16 octombrie 1803 – 12 octombrie 1859). Unicul fiu al lui George Stephenson, celebru creator de c?i ferate ?i locomotive, el a coloborat la numeroase realiz?ri,care au fost atribuite adesea doar tat?lui s?u.

Începuturile c?ilor ferate

Dup? studiile de la Bruce Academy din Newcastle-upon-Tyne, î?i face ucenicia cu Nicolas Wood, director al Killingworth Colliery ?i dup? un timp petrecut la Universitatea din Edinburgh, Robert vine s? lucreze cu tat?l s?u la proiectele de construc?ii c?i ferate, începând cu linia Stockton- Darlington. În 1823. Robert înfiin?eaz? o companie în asocia?ie cu tat?l s?u ?i Edward Pease (1767 – 1858) pentru construc?ia de locomotive: societatea –Robert Stephenson and Company - care a construit o mare parte din locomotivele din întreaga lume, societate care a supravie?uit pân? la mijlocul secolului al-XX-lea.
Fabrica original? înc? mai exist? pe Forth Street din Newcastle: devenit? ast?zi –Robert Stephenson Center.
Robert a profitat de de competi?ia de la Rainhill din 4 octombrie 1829, când locomotiva Rocket realizat? de Stephenson ?i-a demonstrat calit??ile sale în fa?a tuturor celorlalte locomotive.Ca urmare a acestui success, compania a continuat construc?ia de locomotive pentru c?ile ferate Liverpool-Mancester ?i alte linii cum ar fi cele ale companiei Leicester and Swanington Railway .
În 1833, Robert a fost numit în func?ia de inginer ?ef la compania London and Birmingham Railway, care intr? în Londra cu prima linie principal?, care va constitui precursoarea lui West Coast Main Line.
Linia a pus o serie de provoc?ri de inginerie civil?, cum ar fi Kilsby Tunel care a fost finalizat în 1838. Stephenson a fost direct responsabil cu lucr?rile la tunelul Primrose Hill, care a fost str?puns folosind tehnologia pu?urilor de min?.
Primele locomotive nu puteau urca la cota sta?iei Euston din Chalk Farm, ceea ce l-a f?cut pe Stephenson s?-?i imagineze un sistem de trac?iune cu ajutorul lan?urilor ac?ionate de o ma?in? cu abur fix? (-The Roundhouse-Rotonda). Aceast? cl?dire impresionant? rezist? ?i ast?zi: ea a devenit Casa Artelor.
Robert Stephenson este ?i creatorul primei c?i ferate Bruxelles- Malines, inaugurat? la 6 mai 1835.

Poduri célèbre

El a construit o serie de poduri celebre:
- High Level Bridge din Newcastle-upon-Tyne;
- Partea din fier forjat a podului Britannia peste strâmtoarea Menai;
- Podul feroviar Conwy dintre Llandudno Junction ?i Conwy, ?ara Galilor;
- Viaductul Arnside din Cumbria;
- Royal Border Bridge din Berwick-upon-Tweed;
- Sutton Bridge (1850), podul feroviar-rutier peste râul Nene, Lincolnshire;
- Victoria Bridge (1854-1859) deasupra fluviului St. Lawrence din Montreal, Canada;
Una din pu?inele gre?eli ale lui Robert Stephenson a fost proiectarea podului peste râul Dee, Chester, care s-a pr?bu?it sub un tren în 1847.

Carier? ?i onoruri

A fost deputat al partidului conservator în Parlament din 1847 ?i pân? la moarte ?i pre?edinte al Institutului de inginerie civil? în 1855. A fost înmormântat la Westminster Abbey.
De?i oficial rivali, între Robert Stephenson ?i Isambard Kingdom Brunel s-au legat rela?ii de prietenie, ajutându-se reciproc în numeroase ocazii ?i în mai multe proiecte.
Stephenson Railway Museum din North Shields, poart? numele de George ?i Robert Stephenson.

Sursa : https://fr.wikipedia.org/wiki/Robert_Stephenson

Câteva imagini:

Robert Stephenson

Podul Brittania

Statuia lui Robert Stephenson, Euston Railway Station, London

Inaugurarea liniei Stockton-Darlington -1825

Câteva m?rci po?tale:

Timbru emis în Polonia ,1976, -locomotiva North Star ( 1837)

150 the Anniversary of Liverpool and Mancester Railway
 
(completare din varianta englez?)

Casa care nu are cioc?nel metalic (sonerie)

Robert s-a mutat la 34 Gloucester Square în 1847; când ie?ea în Londra, socializa la cluburile Atheneum ?i Carlton, de unde se întorcea târziu acas?. La 1850, Robert era implicat în administrarea unei treimi din sistemul feroviar al ??rii de?i suferea din tinere?e de o nefrit? cronic?, cunoscut? sub numele de boala lui Bright, suferin?? comun? cu Isambard Brunel.
Robert Stephenson a constatat c? a atras prea mult aten?ia asupra sa, situa?ie nedorit? de inventatori ?i ?i promotori; de aceea când era prea bolnav pentru a sta în Great George Street, se retr?gea în casa din Gloucester Square.
Pentru a se ap?ra de aceste intruziuni în via?a sa, în 1850 el a comandat un yaht de 100 de tone pe care l-a numit Titania.Constatând c? atunci când se afla la bordul yahtului s?u el nu era derajat de nici un vizitator nedorit, a spus c? aceast? cas? nu are nici un cioc?nel (sonerie), ?i se bucura ca un ?colar când era acolo. În acela?i an a devenit membru al Royal Yacht Squadron, fiind primul membru ce apar?inea unei clase superioare. Titania a pierdut în 1851 cursa pentru Royal Squadron Cup, câ?tigat? de America, fapt ce a constituit o provocare la cupa Americii, pe care a pierdut-o câteva zile mai târzi într-o întrecere privat?. Un al doilea yaht asem?n?tor Titaniei, cu lungimea de 90 de picioare (27 m) ?i 184 de tone, a fost construit în 1852, dup? ce primul a fost distrus de foc.
Tot în 1850, Robert a supravegheat ca inginer ?ef, traseul pentru Norwegian Trunk Railway, de la Oslo (prin Cristiania) la lacul Mjosa. Aici George Parker Bidder a r?mas ca inginer rezident iar Robert se va reîntoarce în 1851,1852 ?i 1854. În august 1852. Robert a c?l?torit în Canada pentru a consilia Grand Trunk Railway la traversarea fluviului St. Lawrence, de la Montreal. Victoria Bridge cu lungimea de 8600 picioare (2600 m) din care partea tubular? de 6500 picioare (2000 m) realizat? din 25 de sec?iuni din fier forjat în Anglia, a fost pentru mult timp considerat cel mai lung pod din lume. În 1855,Robert a fost decorat de Împ?ratul Fran?ei cu Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Cavaler.
.........................................................................
În timpul vie?ii sale a devenit prieten apropiat cu Brunel ?i Locke, ?i în 1857, de?i slab ?i bolnav, el a r?spuns la o cerere din partea lui Brunel, pentru a participa la lan-sarea SS Great Eastern, unde Robert a c?zut în apa cu noroi din cal?, dar a continuat s? mearg? f?r? pardesiu pân? la sfâr?itul vizitei. De a doua zi a z?cut la pat dou? s?pt?mâni cu bron?it?.
La sfâr?itul anului 1858, Robert a navigat cu ni?te prieteni la Alexandria, unde a stat la bordul yahtului sau la hotelul Shepheard din Cairo. A luat cina cu prietenul s?u Brunel în ziua de Cr?ciun, înainte de întoarcerea la Londra, unde a ajuns în februarie 1859. În acea var?, a fost bolnav dar a navigat la Oslo, în compania lui George Parker Bidder, pentru a celebra deschiderea c?ii ferate Norwegian Trunk ?i de a primi Marea Cruce a ordinului Sf. Olaf, în grad de Cavaler. El a z?cut bolnav dup? banchetul din 3 septembrie ?i s-a întors în Anglia la bordul Titaniei în compania unui medic, dar c?l?toria a durat ?apte zile deoarece yahtul a fost prins de o furtun?. Dup? ce Robert a ajuns la Suffolk, Brunel a c?zut grav bolnav ?i în urma unui accident vascular cerebral a murit în ziua urm?toare. Robert ?i-a revenit, dar a murit la 12 octombrie 1859. El a fost cu trei ani mai în vârst? decât Brunel.

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Stephenson


Primul yaht Titania în 1850 (Ilustrated London News)
 
Isambard Kingdom Brunel

Isambard Kingdom Brunel (n. 9 aprilie 1806 la Portsmouth ,UK – d. 15 decembrie 1859, la Londra) a fost un om de ?tiin?? englez, inginer specializat în inginerie civil? ?i naval?.
Este cunoscut îndeosebi pentru construirea Great Western Railway (cale ferat? din vestul Angliei ce leag? Londra de Bristol), care, prin realizarea a numeroase tuneluri ?i poduri metalice, a revolu?ionat transporturile publice ?i ingineria modern?. Brunel a stabilit standarde pentru construc?ia c?ilor ferate, efectuând studii topografice atente pentru a reduce la minimum pantele ?i curbele.
A r?mas celebru ?i prin seria de vapoare proiectate, printre cele mai mari din acea epoc?, printre care ?i prima nav? transatlantic? având caren? metalic? ?i propulsat? de o elice.
Înanul 2002, Brunel a fost plasat pe locul doi în clasamentul 100 Greatest Briton („ Cei mai mari 100 de britanici din toate timpurile”) alc?tuit de BBC în urma unui sondaj public.

Biografie

Isambard Kingdom Brunel s-a n?scut la 9 aprilie 1806 în Portsmouth. P?rin?ii s?i erau Sir Marc Isambard Brunel, un inginer francez stabilit în Marea Britanie, ?i Sophia Kingdom Brunel. Întreaga familie (Brunel a avut ?i dou? surori mai mari, Sophia ?i Emma ) s-a mutat la Londra.
Tat?l s?u i-a predat înc? din copil?rie no?iuni de fizic?, matematic? ?i desen tehnic. A înv??at în familie limba francez?.La vârsta de opt ani micul Brunel a început ?i studiul geometriei. Tat?l s?u l-a încurajat s? deseneze cl?dirile londoneze care i se p?reau mai intreresante ?i s? identifice eventualele erori de proiectare din structura acestora.
Brunel a studiat mai întâi la ?coala Dr. Morrell din Hove. Dup? ce a împlinit 14 ani, tat?l s?u l-a trimis în Fran?a pentru a-?i continua studiile: la colegiul din Caen, apoi la liceul Henric al IV-lea, din Paris.
Dup? întoarcerea în Anglia, Isambard Kingdom Brunel a primit primul s?u post important, fiind numit, la vârsta de 20 de ani, ca inginer-asistent (inginer ?ef fiind chiar tat?l s?u) la lucr?rile de construc?ie a marelui tunel Thames Tunnel care urma s? subtraverseze Tamisa între Rotherhithe ?i Wapping. Deoarece compozi?ia fundului albiei Tamisei în zona Rotherhithe era dat? îndeosebi de sedimente îmbibate cu ap? ?i pietri?, lucr?rile au avansat într-un ritm lent ?i au avut loc chiar ?i accidente de munc?. În 1828, un astfel de accident s-a soldat cu moartea a doi mineri, iar Brunel a fost grav r?nit, fiindu-i necesare aproape ?ase luni pentru recuperare.
Construc?ia pentru care Brunel a r?mas celebru este podul suspendat peste râul Avon, care leag? Clifton de Bristol. Având o lungime de 210 m ?i o în?l?ime de 61 m (de la oglinda apei), podul proiectat de Brunel era cel mai lung din lume la data construirii sale.
În 1830 a fost ales ca membru al Royal Society (Fellow of the Royal Society)
La 5 iulie 1836 Isambard Brunel s-a c?s?torit cu Mary Elizabeth Horsley (n?scut? în 1813), fiica cea mai mare a compozitorului ?i organistului William Horsley. S-au sta-bilit la Londra (Duke Street, No. 17-18), unde Brunel ?i-a deschis propriul birou de pro-iectare (familia sa locuind în apartamentul de la etaj).
Ulterior, fiind impresionat de frumuse?ea peisajelor din Teignmouth, ?i-a cump?-rat o proprietate la Watcombe în Torquay, Devon. Aici a proiectat Brunel, Manor ?i gr?-dinile înconjur?toare, cu gândul ca aceasta s? fie casa lui dup? pensionare; din p?cate nu a mai apucat s? vad? casa ?i gr?dinile terminate, el murind înainte de finalizarea acestora.
Isambad Kingdom Brunel a murit la 15 septembrie 1859, chiar înainte de prima c?l?torie a transatlanticului Great Eastern, proiectat de el. De?i avea doar 53 de ani, cu 10 zile mai înainte suferise un accident vascular cerebral care i-a fost fatal. A fost îngro-pat lâng? tat?l s?u, în cimitirul Kensal Green din Londra. A l?sat-o în urm? pe so?ia sa Mary Elizabeth ?i pe cei trei copii: Isambard Brunel Junior (1837-1902), Henry Marc Brunel (1842-1903), care a avut un oarecare succes ca inginer civil, ?i Florence Mary Brunel (1847-1876).



Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Isambard_Kingdom_Brunel
 
Construc?ii remarcabile

Tunelul de sub Tamisa

Isambard Kingdom Brunel a debutat ca inginer constructor în 1826 la lucr?rile marelui tunel de cale ferat? Thames Tunnel, care urma s? subtraverseze fluviul Tamisa între Rotherhithe ?i Wapping, având o lungime de aproape 400 m ?i fiind primul tunel subacvatic construit pân? atunci. Lucrarea era deosebit de dificil? pentru tehnologia a-celei epoci, datorit? îndeosebi friabilit??ii solului, compus mai ales din sedimente îmbiba-te cu ap?. Isambard Kingdom Brunel a lucrat al?turi de tat?l s?u, inginerul ?ef Marc Isambard Brunel, la proiectarea ?i realizarea primului scut de s?pare a tunelurilor din lu-me.
Conceput ini?ial pentru utilizare exclusiv pietonal?, tunelul a fost modificat în 1869 pentru a deservi transportul feroviar pe liniile East London Railway, iar în 1933 a fost în-corporat în liniile metroului londonez, asigurând circula?ia între sta?iile Rotherhithe ?i Wapping.
Tunelul de sub Tamisa a fost închis în decembrie 2007, pentru a fi adus la standardele actuale impuse de London Overground, fiind redeschis la 27 aprilie 2010.

Poduri celebre

Primele poduri proiectate de Isambard Kingdom Brunel au fost Royal Albert Bridge, care traverseaz? râul Tamar la Saltash, în apropiere de Plymouth, ?i podul de lemn din apropierea ora?ului Bridgwater.
În 1838 a construit podul de cale ferat? Maidenhead peste Tamisa, în Berkshire.
Materialul de construc?ie a fost c?r?mida;la acea dat? era podul cu cele mai mari deschideri ale bol?ilor, din lume (39 m fiecare, cu o s?geat? de numai 7 m) ?i suportau patru linii de cale ferat?.
Podul suspendat pe lan?uri de la Hungerford, tot pe Tamisa, în apropiere de Charing Cross Station din Londra, a fost realizat în 1845, dar dup? doar 14 ani (în 1859) a fost înlocuit cu altul, având o capacitate mai mare; lan?urile sale din fier forjat au fost refolosite la construc?ia podului suspendat peste râul Avon dintre Clifton ?i Bristol (rea-lizat între 1862-1864).
Celebrul pod suspendat de peste râul Avon, care leag? Clifton de Bristol, proiec-tat de Brunel, era cel mai lung pod din lume la data construirii sale, având o lungime de 210 m ?i o în?l?ime de 61 m (de la oglinda apei). Lucr?rile de construc?ie începuser? în 1831, dar au fost suspendate din cauza revoltelor din Bristol; ele au fost reluate abia în 1862 ?i terminate în 1864, la cinci ani dup? moartea lui Brunel. Acest pod este func?io-nal ?i în prezent, peste 4 milioane de autovehicule traversându-l anual.
Podul Royal Albert a fost conceput de Isambard Kingdom Brunel în 1855, pentru Compania C?ilor Ferate din Cornwall, dup? ce Parlamentul Regatului Unit respinsese planul ini?ial pentru un feribot care s? traverseze Hamoaze (estuarul râului Tamar). A-cest pod cu grinzi metalice este compus din dou? travee principale, fiecare cu o deschi-dere de 139 m, situate la o în?l?ime de 30 m peste nivelul apei în timpul fluxului, ?i din alte 17 travee mai scurte. A fost inaugurat de c?tre Prin?ul Albert de Saxa-Coburg-Gotha ( de la care provine ?i numele podului) la 2 mai 1859, doar cu câteva luni înainte de moartea lui Brunel.


Great Western Railway

În anul 1833, înainte de finalizarea tunelului de sub Tamisa. Isambard Kingdom Brunel a fost numit inginer ?ef al companiei feroviare Great Western Railway. Aceast? companie a construit ?i ulterior a exploatat calea ferat? omonim?, considerat? a fi una dintre cele mai remarcabile realiz?ri tehnice ale epocii victoriene. Calea ferat? Great Western lega Londra de Bristol, fiind prelungit? mai târziu pân? la Exeter.
În activitatea sa din cadrul companiei, Brunel a luat ?i decizii controversate: în primul rând, utilizarea unui ecartament mult mai larg decât cel obi?nuit (2,137 m fa?? de 1,435 m), considerând c? acesta ar oferi performan?e superioare din punct de vedere al vitezei ?i al ?inutei de drum, ?i în al doilea rând, alegerea unei rute trecând pe la nord de Marlborough Downs, rut? care nu deservea nici un ora? important, de?i erau prev?zute conexiuni spre Oxford ?i Gloucester.
Brunel a cercetat întreaga lungime a traseului dintre Londra ?i Bristol. Pe baza experien?ei sale de la construc?ia tunelului de sub Tamisa (Thames Tunnel), a proiectat ?i a condus construc?ia unei serii de lucr?ri impresionante: viaducte, g?ri special conce-pute (de exemplu, Londra Paddington) ?i tuneluri mari, inclusiv faimosul tunel Box Tunnel, care era cel mai lung tunel feroviar din lume la data inaugur?rii sale. O anecdo-t? relateaz? c? Box Tunnel este orientat în a?a fel încât s? fie iluminat de soare pe toat? lungimea sa doar în ziua aniversar? a lui Brunel.

Calea ferat? atmosferic?

De?i în cele din urm? condamnat? la e?ec, o alt? realizare interesant? a lui Brunel, în ceea ce prive?te inova?ia tehnic?, este calea ferat? atmosferic?,extensie a lui Great Western Railway spre sud, de la Exeter la Plymouth, denumit? South Devon Railway Company (SDR) ?i administrat? tot de GWR. În loc s? fie folosite locomotive, trenurile erau ac?ionate de un sistem brevetat de Clegg ?i Samuda în 1839, prin care pompe de vid sta?ionare aspirau aerul dintr-o conduct? prin care se deplasau pistoanele fixate sub trenuri.
Sec?iunea de la Exeter la Newton (devenit acum Newton Abbot) a fost realizat? în conformitate cu acest principiu, cu sta?ii de pompare cu co?uri de aspira?ie p?trate distincte, distan?ate între ele la dou? mile, “aspirau” trenuri cu o vitez? de aproximativ 20 de mile pe or? (30 km/h).
?evile de 15 inch (381 mm) au fost utilizate pe sec?iunile plane, în timp ce ?evile de 22 de inci (559 mm) pe sec?iunile înclinate.
Aceast? tehnologie necesita utilizarea unei garnituri de etan?are continu? din piele pentru a etan?a ?evile vidate la partea superioar?.

Cele trei mari transatlantice

Isambard Kingdom Brunel a r?mas celebru ?i prin seria de nave transatlantice proiectate de el ?i construite sub directa sa supraveghere, nave care au fost printre cele mai mari din epoca respectiv?. Aceste nave sunt: Great Western, Great Britain ?i Great Eastern.
Înainte de intrarea în exploatare a sistemului de c?i ferate Great Western Railway, Brunel, folosindu-se de prestigiul s?u, a convins consiliul director al companiei de a se implica în naviga?ia transatlantic?. El a proiectat ?i a supravegheat construc?ia navei Great Western, care, la data lans?rii la ap? (1837), era cel mai mare vapor din lume. Nava avea o lungime de 72 m, era construit? din lemn ?i propulsat? cu ajutorul unor ro?i cu zbaturi ac?ionate de o ma?in? cu aburi; era îns? prev?zut? ?i cu vele.Prima sa c?l?torie Bristol- New York (dus-întors) a durat 29 de zile, jum?tate din cele dou? luni necesare pentru o nav? cu pânze medie ?i cu circa o s?ptamân? mai pu?in decât cele mai performante veliere ale timpului. În total, Great Western a f?cut 74 de c?l?torii la New York de-a lungul perioadei sale de exploatare.
A doua mare nav? proiectat? ?i construit? de Isambard Kingdom Brunel a fost Great Britain, lansat? la ap? în 1843. Mult mai mare decât Great Western (98 m lungime), aceasta este considerat? prima nav? modern? de pasageri, având carena construit? din metal (în loc de lemn) ?i propulsat? de un motor cu aburi care ac?iona o elice axial? (în loc de ro?i cu zbaturi).
În 1852 a fost lansat? la ap? a treia nav? transatlantic? a lui Brunel: Great Eastern. Aceasta era de dou? ori mai mare decât predecesoarele sale, având o lungime de 213 m. Era proiectat? pentru voiaje în India ?i Australia (traversând oceanele Atlantic ?i Indian) ?i era dotat? cu o tehnologie de vârf pentru acea epoc?, putând transporta 4000 de pasageri. Great Eastern a p?strat recordul de a fi cea mai mare nav? pân? la sfâr?itul secolului al XIX-lea. De?i din punct de vedere comercial Great Eastern nu a fost rentabil, fiind caracterizat de presa vremii ca un “elefant alb”, nava a r?mas celebr? ?i pentru faptul c? a fost utilizat? pentru instalarea (pozarea pe fundul oceanului) primu-lui cablu telegrafic transatlantic care a legat Europa de America de Nord, deschizând astfel o nou? er? a telecomunica?iilor.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Isambard_Kingdom_Brunel
 
Câteva imagini:

Isambard Kingdom Brunel în 1857

Thames Tunnel în lucru, 1830

Thames Tunnel în 2005

Maidenhead Railway Bridge din c?r?mid?, peste Tamisa

Royal Albert Bridge în construc?ie, 1859

Podul suspendat din Clifton

locomotiva 4-2-4T de cale larg? la depoul exeter a GWR în 1876

Ultimul tren de cale larg? cu locomotiva Dragon de pe ruta Penzance – Taunton, 20 mai 1892

Calea ferat? atmosferic? a SDR de la Didcot Railway Centre

Vasul Great Western la plecarea din Bristol, în 1838

Lansarea navei Great Britain, 1843

Great Eastern în 1866

Gara Paddington din Londra, proiectat? de Brunel

Statuia lui Brunel din gara Paddington

Thames Tunnel pentru pietoni, înainte de 1869

Scutul pentru s?pat tunele inventat de Marc Brunel

Sta?ia de pompare (pentru calea ferat? atmosferic?) Torquay, Devon

Muzeul Brunel, aproape de sta?ia de metrou Rotherhithe, Londra
 
Pentru realiz?rile acestui pionier al c?ilor ferate s-au emis monede aniversare, bancnote ?i foarte multe produse filatelice:

Dou? monede aniversare emise cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la na?tere.

Moneda aniversar? Isambard Kingdom Brunel (1806- 2006)

Moneda aniversar? Brunel Paddington Station



Specimen bancnot? Brunel

Filatelie

I.K. Brunel ?i Royal albert Biridge emis? de Ins. Nevis

I.K. Brunel

I.K. Brunel
I.K. Brunel Clifton suspension bridge

?i un material dedicat podului Albert

Royal albert bridge
 
Herbert William Garratt

Herbert William Garratt (8 iunie 1864 – 25 septembrie 1913) a fost un inginer mecanic englez, inventatorul locomotivei articulate care îi poart? numele.
Garratt ?i-a început cariera de inginer, în perioada 1879 – 1882 fiind sub îndrumarea lui John Carter Park, care atunci era supraveghetor la North London Railway. Ulterior a lucrat în inginerie maritim? pentru William Doxford & Sons ?i mai târziu ca inspector pentru Sir Charles Fox ?i Sir Alexander Rendel. În 1889 el este transferat la Argentine Central Railway (Statele Unite) unde devine supraveghetor în 1892. Între 1900 ?i 1906 lucreaz? pentru c?ile ferate din Cuba, Lagos ?i Lima. În 1902, este primit la Institutul Inginerilor Mecanici. Se întoarce în Anglia în 1906 ?i lucreaz? ca inginer inspector pentru compania New South Wales Government Railways.

Impactul activit??ii sale

Locomotiva articulat? conceput? de Garratt a cunoscut o utilizare substan?ial? în numeroasele regiuni ale Africii, Americii de Sud, Asiei ?i Pacificului de Sud unde terenul a f?cut pân? atunci c?l?toria pe calea ferat?, imposibil?. Datorit? articula?iei sale locomotiva putea s? circule mai u?or pe liniile ce prezentau curbe strânse ?i dese, decât locomotivele nearticulate. Posibilitatea ca drumul de fier s? traverseze zone pân? atunci impracticabile a permis o cre?tere a activit??ilor umane, reducând drastic izolarea natural? a unor regiuni ale lumii.
În plus, locomotiva Garratt a cunoscut o utilizare semnificativ? în ??rile în curs de dezvoltare, datorit? folosirii ei intense pe liniile feroviare înguste.Locomotiva Garratt s-a bucurat de o eficien?? ridicat? la categoria sa, utilizarea ei fiind economic?, altfel ar fi fost necesar? folosirea unui num?r sporit de locomotive pentru tren sau conversia liniilor la un ecartament superior. Aceasta a contribuit în parte la stimularea expansiunii feroviare ?i prin urmare la expansiunea societ??ii ?i a economiei.

Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Herbert_William_Garratt
 
Locomotiva Garratt

O locomotiv? Garratt este o locomotiv? cu abur articulat? a c?rei structur? specific? a fost inventat? în 1907 de Herbert William Garratt, inginer feroviar britanic.

Locomotiva se compune dintr-un ?asiu central care sus?ine cazanul ?i este articulat? la ambele capete cu dou? unit??i care se comport? fiecare ca un mecanism complet de motor cu abur (cilindrii ?i distribu?ie), echipate cu osii motoare ?i purt?toare. Aceste unit??i func?ioneaz? în general ca tender.

La început aceste locomotive erau folosite la trac?iunea trenurilor grele pe c?i ferate înguste ?i sinuoase. Alc?tuirea lor permitea o reparti?ie a efortului pe un mai mare num?r de osii care se puteau înscrie în curbe.

Istoric

Garratt încredin?eaz? companiei Beyer-Peacock din Manchester, construc?ia primului model pentru a r?spunde unei cereri de ofert? din partea guvernului Tasmaniei pentru o scurt? linie îngust?. Dou? mici locomotive ( din clasa K) au fost construite în 1909. Ele au fost de tipul 020 + 020 cu motor compound, constituind o excep?ie pentru Garratt.

Alte locomotive de tip apropiat construite pentru calea ferat? Darjeeling, sunt cele ?ase Garratt 130 + 031 construite în 1911 pentru c?ile ferate australiene care au fost cu adev?rat str?mo?ii unei serii de locomotive Garratt pentru cale ferat? normal?. Compania Beyer – Peacock, titulara licen?ei Garratt, vinde aceste ma?ini sub numele de Beyer – Garratt.

Locomotivele Beyer – Garratt au fost puse în func?iune aproape peste tot în lume începând cu anul 1920, dar mai ales în ??rile în care infrastructura feroviar? a fost construit? fie în condi?ii dificile, fie pentru economie.

Astfel vom g?si locomotivele Garratt în Africa de Sud, în Brazilia, în Australia, în Asia dar ?i în Spania.

Aceste locomotive au func?ionat cu succes în re?eua feroviar? PLM (Paris a Lyon et a la Mediterranee) din Algeria.Începând cu 1860 re?eaua feroviar? algerian? a fost puternic dezvoltat? folosindu-se cele mai moderne tehnici posibile. De la 1913 au fost folosite locomotivele Garratt 040 + 040.Fuzionarea companiilor locale, în 1933 într-una singur? (CFA), a fost ocazia pentru exploatarea ma?inilor puternice la trenurile de c?l?tori, capabile de a atinge 110 km/h în special pe linia Alger – Oran. Alegerea se face pentru tipul Garratt “double Pacific” 231 + 132T. Având lungimea de 40 m, ele erau capabile de a atinge 130 km/h, asigurând un serviciu de calitate pân? la r?zboiul din Algeria, metropola ne mai achizi?ionând niciodat? asemenea locomotive impozante. Peste acestea ar mai fi locomotivele Garratt 241 + 142 care asigurau serviciul pentru trenurile de marf? de pe liniile algeriene metrice de interior. Toate aceste Garratt “algeriennes” au fost construite în Belgia, fie de Haine Saint-Pierre fie de societatea franco-belgian? (SFB).
În anii 1938 – 1941 locomotivele Garratt similare pentru ecartament metric au fost folosite în Senegal ?i în Coasta de Filde?.

Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Locomotive_Garratt

Principiul unei locomotive Garratt de tip 030 + 030

Locomotiv? Garratt de ecartament îngust (2 ft) SAR seria NG G16 (Africa de Sud) conservat? în stare de func?ionare de Welsh Highland Railway.

Locomotiva Garratt 282 0421 de la RENFE (Spania)

Plan K1, prima locomotiv? Garratt

Locomotiva Garratt PLM- A 231 + 132 BT (Algeria, 1936)