.................................................................................................................................................................
Intr? în scen? englezii ?i c?ile ferate: timpul Londrei ?i timpurile locale
Secolul al XIX-lea aduce cu sine o mul?ime de transform?ri ale lumii, fapt care îl face diferit de cele anterioare, iar printre nout??ile sale se num?r? ?i c?ile ferate, ap?rute spre 1830. O descriere, dar ?i o excelent? observa?ie despre modul în care c?ile ferate inund? societatea victorian?, devenind omniprezente, este realizat? de Charles Dickens în romanul Dombey ?i fiul; scriitorul constat? c? „exist? jurnale feroviare, hoteluri ale c?ii ferate, str?zi ?i cl?diri ale c?ilor ferate, omnibuse ale c?ilor ferate, ambalaje, sticle, h?r?i, orare feroviare, chiar ?i un timp al c?ii ferate”[2]. Prea multe înnoiri în raport cu lentoarea epocilor anterioare ?i cu lini?tea patriarhalei lumi rurale. Aceast? intruziune a fost atât de dur? încât acela?i Dickens a comparat c?ile ferate cu hunii, scriind un articol intitulat „Attila în Londra”, în care a vorbit despre efectul devastator al acestora asupra peisajului ?i societ??ii londoneze. C?ilor ferate le-au fost necesare trei decenii pentru a deveni o parte a cotidianului ?i peisajului Angliei victoriene...
Ele aduceau o anumit? standardizare (peste tot acelea?i reguli, uniforme, cl?diri, semnale, echipamente etc.), fapt care i-a determinat pe sociologi s? afirme c? acestea sunt printre primele institu?ii creatoare ale conceptului de brand. Un exemplu al acestei standardiz?ri îl constituiau ?i ceasurile existente în fiecare gar?, precum ?i obligativitatea pentru angaja?i de a avea un ceas pentru „a ?ine timpul exact”, scopul urm?rit de companiile feroviare fiind punctualitatea plec?rii ?i sosirii trenurilor.
În primii ani de exploatare, c?ile ferate engleze au fost puse îns? în fa?a unei situa?ii interesante: lipsa, la nivel na?ional, a unui mod unitar de calcul al timpului men?inea timpuri locale diferite. Astfel, spre exemplu, între timpul Londrei ?i cel al Plymouth-ului se înregistra o diferen?? de 16 minute, iar acest fapt începea s? ridice mari inconveniente unor institu?ii precum c?ile ferate, telegraful ?i po?ta. Aflate la începutul existen?ei lor, iar traficul neavând valori foarte mari, liniile fuseser? construite pe un singur fir. Cre?terea traficului a adus ?i prima problem?: lipsa sincroniz?rii ceasurilor unor conductori a generat accidente provocate de coliziunea unor trenuri. În SUA, un astfel de accident a avut loc în 1853 ?i s-a soldat cu 14 mor?i[3]. F?r? o siguran?? a c?l?toriei, oamenii n-ar mai fi fost dispu?i s? foloseasc? trenul; ?i a?a mul?i se temeau de noua inven?ie...
O prim? solu?ie a fost lansat? în 1840 de c?tre c?pitanul Basil Hall, care a propus ca oficiile po?tale din toat? ?ara s? adopte ora Londrei, aceasta urmând s? devin? ora oficial? a regatului. Ideea sa nu a avut succes, întrucât Po?ta nu îmbr??i?eaz? acest sistem, dar c?ile ferate au în?eles rapid c? aceasta era, de fapt, solu?ia. Great Western Railways avea s? fie prima companie feroviar? care a introdus pe liniile sale timpul Londrei, începând cu noiembrie 1840. ?i, pentru c? avantajele erau evidente, pân? în 1848, toate companiile feroviare britanice au adoptat, pe traseele parcurse de liniile lor, ora Londrei furnizat? de Observatorul Astronomic de la Greenwich. Ora Londrei a devenit astfel ora c?ilor ferate, iar c?ile ferate au devenit agentul principal al acestei uniformiz?ri. Pentru a gestiona situa?ia, în g?ri au fost montate ceasuri care indicau concomitent timpul local ?i timpul Londrei.
În ap?rarea timpului pierdut: rezisten?a la schimbare
Construc?ia rapid? a c?ilor ferate ?i avansul lor pe întreg teritoriul englez într-un timp foarte scurt, schimb?rile aduse de acestea în via?a cotidian? a provinciei au bulversat îns? lini?tea patriarhal? a unor comunit??i, z?p?cite efectiv de faptul c?, în ora?e sau sate, cele mai reprezentative cl?diri – catedrala ori prim?ria ?i gara – aveau orologii care indicau ore diferite.
A?a au ap?rut reac?iile de respingere a „timpului c?ii ferate”... Numeroase articole ale unor ziare din provincie criticau „agresiunea timpului feroviar” ?i obedien?a fa?? de legile impuse de c?ile ferate. În ap?rarea timpului local au fost invocate tot felul de argumente, dintre care unele par caraghioase ast?zi: povestea unei mirese sosite la locul ceremoniei dup? timpul feroviar ?i a ginerelui ?i a tuturor nunta?ilor, dup? timpul local, fapt care a dus la distrugerea petrecerii care urma s? aib? loc; în Exeter, în 1850, când s-a propus adoptarea orei c?ilor ferate în consiliul local, un argument al oponen?ilor a fost acela c? în ora? un ceas spune unei doamne c? este tân?r? (timpul local), iar altul c? este mai b?trân? (timpul c?ilor ferate). ?i, de?i s-a hot?rât adoptarea orei c?ilor ferate, parohul catedralei din Exeter a refuzat s? modifice orologiul dup? ora feroviar?. De-abia dup? doi ani a cedat presiunilor publice ?i a acceptat schimbarea.
Mul?i oponen?i au sperat c? „leviathanul care regleaz? mecanismele ceasului societ??ii” va fi o mod? trec?toare – a?a se explic? de ce într-un pamflet publicat în 1844 se spunea c? „din cauza c?ilor ferate publicul a ajuns s?-?i pre?uiasc? mai mult timpul decât banii ?i prefer? viteza c?ilor ferate la pre?uri mari, decât viteza mai mic? a diligen?elor, oferit? la pre?uri mai mici. Noutatea acestui mijloc de transport a creat acest trafic artificial, care se va opri dup? câ?iva ani când publicul va alege banii în locul timpului”[4]. Realit??ile anilor urm?tori aveau s? infirme aceast? profe?ie. În 1851, expozi?ia universal? organizat? la Londra a avut ?ase milioane de vizitatori, majoritatea venind aici cu trenul.
Certitudine: c?ile ferate engleze, agent al progresului
Procesul de uniformizare a orei pe teritoriul britanic, ini?iat de c?ile ferate în 1840, avea s? se încheie spre 1855, când re?eaua lor acoperea cea mai mare parte a ??rii. Sus?in?torii c?ilor ferate credeau, pe bun? dreptate, c? uniformizarea timpului era o cheie, un instrument spre o na?iune unit?, coerent?, care se îndreapt? spre progres, r?spunzând, ca un tot unitar, la un singur impuls.
B?t?lia pentru impunerea orei Londrei a fost puternic sus?inut? de ascensiunea rapid? a telegrafiei ?i de implicarea Observatorului astronomic de la Greenwich. Din 1850, acesta î?i ia ca principal? misiune „furnizarea timpului oricui ?i oricând are nevoie”. Doi ani mai târziu, observatorul avea s? fie legat de g?rile londoneze prin re?eaua telegrafic?, furnizând ora exact? la fiecare 60 de minute.
Începând din 1852, unele ora?e adopt? de bun? voie ora feroviar? – ora Londrei – iar Manchester este primul exemplu în acest sens. A?a se face c? 98% din ceasurile existente în Marea Britanie în 1855 ar?tau timpul dup? Greenwich (GMT), iar acest fapt se datora c?ilor ferate, care, pân? la acea dat?, împânziser? toat? ?ara. Acestei re?ele i se furniza zilnic ora exact?. Au urmat curând ?i oficiile telegrafo-po?tale, ajungându-se ca ora exact? s? fie transmis? zilnic la orele 10 a.m. ?i 1 p.m. c?tre diferite localit??i din provincie sau chiar c?tre persoane fizice abonate la acest serviciu. Pentru c? devenise o stare de fapt ca toat? ?ara s? utilizeze timpul Londrei, în 1880, Parlamentul englez a adoptat Statutes (Definition of Time) Act, prin care s-a legalizat utilizarea timpului standard. Astfel, pe parcursul primilor 50 de ani de existen??, c?ile ferate au avut marele merit de a fi fost un agent al progresului ?i un liant al na?iunii.
Sursa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/istorii-ale-orei-exacte
Intr? în scen? englezii ?i c?ile ferate: timpul Londrei ?i timpurile locale
Secolul al XIX-lea aduce cu sine o mul?ime de transform?ri ale lumii, fapt care îl face diferit de cele anterioare, iar printre nout??ile sale se num?r? ?i c?ile ferate, ap?rute spre 1830. O descriere, dar ?i o excelent? observa?ie despre modul în care c?ile ferate inund? societatea victorian?, devenind omniprezente, este realizat? de Charles Dickens în romanul Dombey ?i fiul; scriitorul constat? c? „exist? jurnale feroviare, hoteluri ale c?ii ferate, str?zi ?i cl?diri ale c?ilor ferate, omnibuse ale c?ilor ferate, ambalaje, sticle, h?r?i, orare feroviare, chiar ?i un timp al c?ii ferate”[2]. Prea multe înnoiri în raport cu lentoarea epocilor anterioare ?i cu lini?tea patriarhalei lumi rurale. Aceast? intruziune a fost atât de dur? încât acela?i Dickens a comparat c?ile ferate cu hunii, scriind un articol intitulat „Attila în Londra”, în care a vorbit despre efectul devastator al acestora asupra peisajului ?i societ??ii londoneze. C?ilor ferate le-au fost necesare trei decenii pentru a deveni o parte a cotidianului ?i peisajului Angliei victoriene...
Ele aduceau o anumit? standardizare (peste tot acelea?i reguli, uniforme, cl?diri, semnale, echipamente etc.), fapt care i-a determinat pe sociologi s? afirme c? acestea sunt printre primele institu?ii creatoare ale conceptului de brand. Un exemplu al acestei standardiz?ri îl constituiau ?i ceasurile existente în fiecare gar?, precum ?i obligativitatea pentru angaja?i de a avea un ceas pentru „a ?ine timpul exact”, scopul urm?rit de companiile feroviare fiind punctualitatea plec?rii ?i sosirii trenurilor.
În primii ani de exploatare, c?ile ferate engleze au fost puse îns? în fa?a unei situa?ii interesante: lipsa, la nivel na?ional, a unui mod unitar de calcul al timpului men?inea timpuri locale diferite. Astfel, spre exemplu, între timpul Londrei ?i cel al Plymouth-ului se înregistra o diferen?? de 16 minute, iar acest fapt începea s? ridice mari inconveniente unor institu?ii precum c?ile ferate, telegraful ?i po?ta. Aflate la începutul existen?ei lor, iar traficul neavând valori foarte mari, liniile fuseser? construite pe un singur fir. Cre?terea traficului a adus ?i prima problem?: lipsa sincroniz?rii ceasurilor unor conductori a generat accidente provocate de coliziunea unor trenuri. În SUA, un astfel de accident a avut loc în 1853 ?i s-a soldat cu 14 mor?i[3]. F?r? o siguran?? a c?l?toriei, oamenii n-ar mai fi fost dispu?i s? foloseasc? trenul; ?i a?a mul?i se temeau de noua inven?ie...
O prim? solu?ie a fost lansat? în 1840 de c?tre c?pitanul Basil Hall, care a propus ca oficiile po?tale din toat? ?ara s? adopte ora Londrei, aceasta urmând s? devin? ora oficial? a regatului. Ideea sa nu a avut succes, întrucât Po?ta nu îmbr??i?eaz? acest sistem, dar c?ile ferate au în?eles rapid c? aceasta era, de fapt, solu?ia. Great Western Railways avea s? fie prima companie feroviar? care a introdus pe liniile sale timpul Londrei, începând cu noiembrie 1840. ?i, pentru c? avantajele erau evidente, pân? în 1848, toate companiile feroviare britanice au adoptat, pe traseele parcurse de liniile lor, ora Londrei furnizat? de Observatorul Astronomic de la Greenwich. Ora Londrei a devenit astfel ora c?ilor ferate, iar c?ile ferate au devenit agentul principal al acestei uniformiz?ri. Pentru a gestiona situa?ia, în g?ri au fost montate ceasuri care indicau concomitent timpul local ?i timpul Londrei.
În ap?rarea timpului pierdut: rezisten?a la schimbare
Construc?ia rapid? a c?ilor ferate ?i avansul lor pe întreg teritoriul englez într-un timp foarte scurt, schimb?rile aduse de acestea în via?a cotidian? a provinciei au bulversat îns? lini?tea patriarhal? a unor comunit??i, z?p?cite efectiv de faptul c?, în ora?e sau sate, cele mai reprezentative cl?diri – catedrala ori prim?ria ?i gara – aveau orologii care indicau ore diferite.
A?a au ap?rut reac?iile de respingere a „timpului c?ii ferate”... Numeroase articole ale unor ziare din provincie criticau „agresiunea timpului feroviar” ?i obedien?a fa?? de legile impuse de c?ile ferate. În ap?rarea timpului local au fost invocate tot felul de argumente, dintre care unele par caraghioase ast?zi: povestea unei mirese sosite la locul ceremoniei dup? timpul feroviar ?i a ginerelui ?i a tuturor nunta?ilor, dup? timpul local, fapt care a dus la distrugerea petrecerii care urma s? aib? loc; în Exeter, în 1850, când s-a propus adoptarea orei c?ilor ferate în consiliul local, un argument al oponen?ilor a fost acela c? în ora? un ceas spune unei doamne c? este tân?r? (timpul local), iar altul c? este mai b?trân? (timpul c?ilor ferate). ?i, de?i s-a hot?rât adoptarea orei c?ilor ferate, parohul catedralei din Exeter a refuzat s? modifice orologiul dup? ora feroviar?. De-abia dup? doi ani a cedat presiunilor publice ?i a acceptat schimbarea.
Mul?i oponen?i au sperat c? „leviathanul care regleaz? mecanismele ceasului societ??ii” va fi o mod? trec?toare – a?a se explic? de ce într-un pamflet publicat în 1844 se spunea c? „din cauza c?ilor ferate publicul a ajuns s?-?i pre?uiasc? mai mult timpul decât banii ?i prefer? viteza c?ilor ferate la pre?uri mari, decât viteza mai mic? a diligen?elor, oferit? la pre?uri mai mici. Noutatea acestui mijloc de transport a creat acest trafic artificial, care se va opri dup? câ?iva ani când publicul va alege banii în locul timpului”[4]. Realit??ile anilor urm?tori aveau s? infirme aceast? profe?ie. În 1851, expozi?ia universal? organizat? la Londra a avut ?ase milioane de vizitatori, majoritatea venind aici cu trenul.
Certitudine: c?ile ferate engleze, agent al progresului
Procesul de uniformizare a orei pe teritoriul britanic, ini?iat de c?ile ferate în 1840, avea s? se încheie spre 1855, când re?eaua lor acoperea cea mai mare parte a ??rii. Sus?in?torii c?ilor ferate credeau, pe bun? dreptate, c? uniformizarea timpului era o cheie, un instrument spre o na?iune unit?, coerent?, care se îndreapt? spre progres, r?spunzând, ca un tot unitar, la un singur impuls.
B?t?lia pentru impunerea orei Londrei a fost puternic sus?inut? de ascensiunea rapid? a telegrafiei ?i de implicarea Observatorului astronomic de la Greenwich. Din 1850, acesta î?i ia ca principal? misiune „furnizarea timpului oricui ?i oricând are nevoie”. Doi ani mai târziu, observatorul avea s? fie legat de g?rile londoneze prin re?eaua telegrafic?, furnizând ora exact? la fiecare 60 de minute.
Începând din 1852, unele ora?e adopt? de bun? voie ora feroviar? – ora Londrei – iar Manchester este primul exemplu în acest sens. A?a se face c? 98% din ceasurile existente în Marea Britanie în 1855 ar?tau timpul dup? Greenwich (GMT), iar acest fapt se datora c?ilor ferate, care, pân? la acea dat?, împânziser? toat? ?ara. Acestei re?ele i se furniza zilnic ora exact?. Au urmat curând ?i oficiile telegrafo-po?tale, ajungându-se ca ora exact? s? fie transmis? zilnic la orele 10 a.m. ?i 1 p.m. c?tre diferite localit??i din provincie sau chiar c?tre persoane fizice abonate la acest serviciu. Pentru c? devenise o stare de fapt ca toat? ?ara s? utilizeze timpul Londrei, în 1880, Parlamentul englez a adoptat Statutes (Definition of Time) Act, prin care s-a legalizat utilizarea timpului standard. Astfel, pe parcursul primilor 50 de ani de existen??, c?ile ferate au avut marele merit de a fi fost un agent al progresului ?i un liant al na?iunii.
Sursa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/istorii-ale-orei-exacte