tfa2003 a spus:
Fara suparare!
Dar goarnele le-ai ratat. Mai bine nu le faceai nimic. Punctele negre sunt descentrare.
In rest imi plac micile ajustari.
E.
060 - EA - Amintiri Feroviare
- Autor subiect Florinn
- Dat? creare
Fara suparare!
Dar goarnele le-ai ratat. Mai bine nu le faceai nimic. Punctele negre sunt descentrare.
In rest imi plac micile ajustari.
E.
Detalii 060 EA
<t>Are cineva detalii despre aceasta locomotova?planuri si dimensiuni<br/>
<br/>
Va multumesc!</t>
<t>Are cineva detalii despre aceasta locomotova?planuri si dimensiuni<br/>
<br/>
Va multumesc!</t>
A
Anonymous
Guest
Am probleme cu EA-ul alb/rosu. Am sine de la Pico si cred ca rotile ating sina la interior, ceea ce duce la un zgomot foarte suparator. Mai am un EA, schema de culori clasica, dar care merge foarte bine. A mai avut cineva probleme de genul asta?
Va multumesc.
Va multumesc.
Niste poze cu segmentul de ?ina, cu burta locomotivei, poate observam ceva.
La ale mele nu am probleme de nici un fel.
La ale mele nu am probleme de nici un fel.
A
Anonymous
Guest
Zgomotul este prezen pe intreg traseul, linie dreapta, R2, R3 si R4. Este singura loco care face asa. Am verificat peste tot, boghiuri, inele de cauciuc, mai am sa masor cu un subler marginea bandourilor. Oricum,am sa revin cu poze.
A
Anonymous
Guest
Zgomotul este prezent pe intreg traseul, linie dreapta, R2, R3 si R4. Este singura loco care face asa. Am verificat peste tot, boghiuri, inele de cauciuc, mai am sa masor marginea bandourilor. Oricum,am sa revin cu poze.
damn, ziceam si noi ca poate avem o surpriza placuta 
da oricum vad ca se pricepe chiar bine la fotoshop, bine realizata farsa
da oricum vad ca se pricepe chiar bine la fotoshop, bine realizata farsa
060 EA de la Amintiri Feroviare
Martie a venit si o data cu primavara, au sosit de la Botosani doua minunate electrice romanesti pentru interventii si imbunatatiri. Prima din ele, un EA Delfin, avea un zgomot suparator in curbe si se deplasa la aceeasi tensiune, ceva mai incet decat cea vopsita in culori standard. Am observat cu ocazia demonatrii, diferente in sistemul de prindere, delfinul avand doar 4 puncte de fixare a caroseriei de sasiu, pe cand cea clasica, are 8 puncte de fixare, fapt care rigidizeaza mai bine cele doua elemente. Pentru demontarea lor cu usurinta, se pot folosi cateva scobitori plasate langa punctele de fixare, dupa care se intoarce locomotiva in pozitie normala si se extrage foarte usor prin propria greutate a sasiuluiââ??Â?
Dupa demontare si analizarea delfinului, am constatat cele doua neajunsuri care produceau nemultumirea cumparatorului. Prima constatare fiind aceea ca una din volantele motorului, plasata prea strans spre motor, atingea usor peretele sasiului, fapt care ducea la frecare, producand o parte din zgomot si infranand rotirea. A doua constatare, a fost aceea ca, cele doua cardane de transmisie de la delfin, prezentau deficiente de turnare, acestea fiind usor descentrate, fapt care ducea la crearea de vibratii si producea un zgomot suparator de tremoloââ??Â? De asemeni, capetele cadranice, crucile cum se mai numesc, au un joc mult mai mare in nuca de cuplare, fapt care duce iar la un zgomot suparator. Remedierea lor s-a efectuat prin indreptarea la cald a cardanelor si prin umplerea cu vaselina siliconica a nucilor de cuplare. Atat zgomotul suparator, cat si carenta de viteza s-au diminuat simtitor prin aceste interventii. In ceea ce priveste indreptarea cardanelor, poate ca nu toate machetele au aceasta problema, treaba tine si de norocul posesorului, dar vizavi de capetele de cardan, vaselina pusa in nuci, probabil ca va atenua o vreme vibratiile, dar dupa topirea si scurgerea ei, probabil ca zgomotul se va instaura din nou. Nu aceleasi probleme am constatat si la cea clasica. Aceasta are cardane perfecte, capetele si nucile se imbina fa joc asa de mare ca la defin, iar volantele sunt ceva mai bine asezate pe axa motorului, fapt care induce ideea ca este lucrata mult mai responsabil decat perechea sa mai noua, Delfinul, sau poate ca a fost doar un simplu ghinion al acestui cumparator!
Pentru locomotiva clasica, cerinta posesorului a fost aceea de a inlatura un neajuns referitor la iluminare. Faptul constatat, este acela ca, locomotiva este realizata avandu-se in prim interes satisfactia posesorilor de digital. Schema de iluminare, cuprinde 4 leduri. Doua galbene, la pozitii si doua alb cald la farurile de deasupra cabinei. In ambele cazuri, ledurile sunt inseriate, doaua cate doua, si apoi insriate cu cate un rezistor smd la valoarea de 271 de ohmi pentru fiecare. Desi schema cuprinde doua posibilitati de functionare a luminilor prin schimbarea unui jamper, consider ca ea nu a fost gandita pentru a functiona corespunzator atat in digital cat si in analog, cunoscut fiind faptul ca inserirea ledurilor duce la cresterea curentului de initiere a producerii de lumina, fapt reflectat in neajunsul ca, in analog, farurile si pozitiile se aprind abia la trepte foarte mari de rulare, adica la tensiuni sau curenti peste jumatet din puterea variatoarelor. La cele de tip Mehano, am contatat o mai buna functionare, prin aprinderea lor la 30% din tensiune, pe cand la variatoarele Piko, abia la peste 50% ledurile se aprind abia, abia. Acest fapt este destul de suparator pentru utilizatorul de analog, destul de raspandit, pentru ca la preturile si necesitatile digitalului, nu toti colectionarii pot achizitiona dispozitivele necesare. Prin urmare, dupa o atenta analiza a schemei de functionare, am ales o solutie eleganta, care sa nu implice mari modificari pe placa de baza si care sa duca la rezultate multumitoare in functionarea luminilor la parametri normali si in analog, tinand cont ca iluminarea corecta a unei machete, creste exponential efectul asupra privitorului.
Cum am procedat!
Ei bine, mai intai am schimbat jumperul pe pozitia pentru faruri numai de pozitie, la ambele capete, astfel incat cele doua led-uri smd galbene (Dumnezeu stie de ce au ales culoarea asta!!!), din farurile de pozitie, ajung inseriate cu cele doua rezistente de 271 de ohmi, totalizand un balast de 542 ohmi.
Am intrerupt apoi prin zgariere, linia de plus (+) a farurilor centrale, eliminand astfel inserierea lor cu farurile de pozitie.
Am adus un strap prin care am alimentat farul central cu plus, direct, ocolind inseriarea cu farurile de pozitie.
De la iesirea de pe dioda de directionare a polaritatii, am preluat tesiune printr-un rezistor de 580 omi, pe care am aplicat-o pe minusul celor doua smd-uri ale farului central si astfel am alimentat identic, prin cate o rezistenta de balast diferita dar similara la valoare, fiecare grup de iluminare, atat sus cat si jos.
Astfel, cele doua grupuri de iluminare au ajuns la valoare similara cu cele de lumina rosie, care functionau perfect inainte de interventie, iar in acest moment, lumina a devenit functionala in analog la valori de tensiune apropiate de momentul pornirii. Adica se aprid relativ repede la tensiunile mici aplicate jucariei, eliminand un neajuns destul de evident pentru posesorii de analog. Cred ca, se putea rezolva aceasta problema din fabricatie, prin implementarea unei scheme simple, pe baza de jumpere, care sa satisfaca ambele categorii de clienti, dar, probabil, ca prin natira economica a producatorului, acest surplus de piese ar fi dus la cresterea pretului jucariei. Cred insa ca s-ar fi justificat, tinand cont de faptul ca sunt foarte multi utilizatori de analog care indragesc aceasta minunata locomotiva, cu care, noi romanii, am crescut si9 am calatorit pe drumurile de fier din Romania in toti acesti ani si pe care pasionatii de trenuri o indragesc nespus.
Martie a venit si o data cu primavara, au sosit de la Botosani doua minunate electrice romanesti pentru interventii si imbunatatiri. Prima din ele, un EA Delfin, avea un zgomot suparator in curbe si se deplasa la aceeasi tensiune, ceva mai incet decat cea vopsita in culori standard. Am observat cu ocazia demonatrii, diferente in sistemul de prindere, delfinul avand doar 4 puncte de fixare a caroseriei de sasiu, pe cand cea clasica, are 8 puncte de fixare, fapt care rigidizeaza mai bine cele doua elemente. Pentru demontarea lor cu usurinta, se pot folosi cateva scobitori plasate langa punctele de fixare, dupa care se intoarce locomotiva in pozitie normala si se extrage foarte usor prin propria greutate a sasiuluiââ??Â?
Dupa demontare si analizarea delfinului, am constatat cele doua neajunsuri care produceau nemultumirea cumparatorului. Prima constatare fiind aceea ca una din volantele motorului, plasata prea strans spre motor, atingea usor peretele sasiului, fapt care ducea la frecare, producand o parte din zgomot si infranand rotirea. A doua constatare, a fost aceea ca, cele doua cardane de transmisie de la delfin, prezentau deficiente de turnare, acestea fiind usor descentrate, fapt care ducea la crearea de vibratii si producea un zgomot suparator de tremoloââ??Â? De asemeni, capetele cadranice, crucile cum se mai numesc, au un joc mult mai mare in nuca de cuplare, fapt care duce iar la un zgomot suparator. Remedierea lor s-a efectuat prin indreptarea la cald a cardanelor si prin umplerea cu vaselina siliconica a nucilor de cuplare. Atat zgomotul suparator, cat si carenta de viteza s-au diminuat simtitor prin aceste interventii. In ceea ce priveste indreptarea cardanelor, poate ca nu toate machetele au aceasta problema, treaba tine si de norocul posesorului, dar vizavi de capetele de cardan, vaselina pusa in nuci, probabil ca va atenua o vreme vibratiile, dar dupa topirea si scurgerea ei, probabil ca zgomotul se va instaura din nou. Nu aceleasi probleme am constatat si la cea clasica. Aceasta are cardane perfecte, capetele si nucile se imbina fa joc asa de mare ca la defin, iar volantele sunt ceva mai bine asezate pe axa motorului, fapt care induce ideea ca este lucrata mult mai responsabil decat perechea sa mai noua, Delfinul, sau poate ca a fost doar un simplu ghinion al acestui cumparator!
Pentru locomotiva clasica, cerinta posesorului a fost aceea de a inlatura un neajuns referitor la iluminare. Faptul constatat, este acela ca, locomotiva este realizata avandu-se in prim interes satisfactia posesorilor de digital. Schema de iluminare, cuprinde 4 leduri. Doua galbene, la pozitii si doua alb cald la farurile de deasupra cabinei. In ambele cazuri, ledurile sunt inseriate, doaua cate doua, si apoi insriate cu cate un rezistor smd la valoarea de 271 de ohmi pentru fiecare. Desi schema cuprinde doua posibilitati de functionare a luminilor prin schimbarea unui jamper, consider ca ea nu a fost gandita pentru a functiona corespunzator atat in digital cat si in analog, cunoscut fiind faptul ca inserirea ledurilor duce la cresterea curentului de initiere a producerii de lumina, fapt reflectat in neajunsul ca, in analog, farurile si pozitiile se aprind abia la trepte foarte mari de rulare, adica la tensiuni sau curenti peste jumatet din puterea variatoarelor. La cele de tip Mehano, am contatat o mai buna functionare, prin aprinderea lor la 30% din tensiune, pe cand la variatoarele Piko, abia la peste 50% ledurile se aprind abia, abia. Acest fapt este destul de suparator pentru utilizatorul de analog, destul de raspandit, pentru ca la preturile si necesitatile digitalului, nu toti colectionarii pot achizitiona dispozitivele necesare. Prin urmare, dupa o atenta analiza a schemei de functionare, am ales o solutie eleganta, care sa nu implice mari modificari pe placa de baza si care sa duca la rezultate multumitoare in functionarea luminilor la parametri normali si in analog, tinand cont ca iluminarea corecta a unei machete, creste exponential efectul asupra privitorului.
Cum am procedat!
Ei bine, mai intai am schimbat jumperul pe pozitia pentru faruri numai de pozitie, la ambele capete, astfel incat cele doua led-uri smd galbene (Dumnezeu stie de ce au ales culoarea asta!!!), din farurile de pozitie, ajung inseriate cu cele doua rezistente de 271 de ohmi, totalizand un balast de 542 ohmi.
Am intrerupt apoi prin zgariere, linia de plus (+) a farurilor centrale, eliminand astfel inserierea lor cu farurile de pozitie.
Am adus un strap prin care am alimentat farul central cu plus, direct, ocolind inseriarea cu farurile de pozitie.
De la iesirea de pe dioda de directionare a polaritatii, am preluat tesiune printr-un rezistor de 580 omi, pe care am aplicat-o pe minusul celor doua smd-uri ale farului central si astfel am alimentat identic, prin cate o rezistenta de balast diferita dar similara la valoare, fiecare grup de iluminare, atat sus cat si jos.
Astfel, cele doua grupuri de iluminare au ajuns la valoare similara cu cele de lumina rosie, care functionau perfect inainte de interventie, iar in acest moment, lumina a devenit functionala in analog la valori de tensiune apropiate de momentul pornirii. Adica se aprid relativ repede la tensiunile mici aplicate jucariei, eliminand un neajuns destul de evident pentru posesorii de analog. Cred ca, se putea rezolva aceasta problema din fabricatie, prin implementarea unei scheme simple, pe baza de jumpere, care sa satisfaca ambele categorii de clienti, dar, probabil, ca prin natira economica a producatorului, acest surplus de piese ar fi dus la cresterea pretului jucariei. Cred insa ca s-ar fi justificat, tinand cont de faptul ca sunt foarte multi utilizatori de analog care indragesc aceasta minunata locomotiva, cu care, noi romanii, am crescut si9 am calatorit pe drumurile de fier din Romania in toti acesti ani si pe care pasionatii de trenuri o indragesc nespus.
cei 10 care au fost la intilnirea de joi la club, pot confirma existenta celor 2 locomotive. SUNT REALE
