d0ru_b
Well-Known Member
Intotdeauna o schimbare pune mari semne de intrebare celor care sunt deja obisnuiti cu o anumita tehnologie. Parintii nostri , acum 15 ani, nu concepeau sa foloseasca carduri bancare, totusi azi sunt obligati sa se descurce si cu asa ceva. Unii privesc cu scepticism schimbarea, tocmai pentru ca s/a petrecut mult prea repede si nu pot sa tina pasul cu ritmul ei.
Digitalul nu e foarte diferit de analogic ca si legare in circuit a sinelor: trebuie evitat scurtul intre sine. Daca in analogic ai un "+" si un "-" in digital ai un "A" si un "B". Nu ai voie sa le amesteci. Totul e sa ai grija la buclele de intoarcere, si la macazele nepolarizate, acolo lucrurile devin mai complicate.
Pentru simplitatea solutiei , unii considera ca analogicul ramane prima alegere: controlezi tensiunea si polaritatea din tronsoanele de sina, DAR toate trenurile care intra pe acel tronson vor face acelasi lucru, vor merge in aceasi directie si din cauza diferentelor de angrenaj cu viteze diferite ! Dispare notiunea de dubla tractiune ( doar daca se folosesc aceleasi tipuri de locomotive produse de acelasi producator si cu aceleasi motoare ). Pe cand la digital ... setezi profilul de viteza din softul decodorului, asta daca nu cumva are setare de "consist".
In digital poti avea control asupra fiecarui "motor electric" aflat oriunde pe sinele dioramei, pe cand in analogic controland tensiunea dintr-un tronson de sina nu vei mai putea controla strict un motor, ci tot ce intra pe acel bloc. DACA consideram ca pe un bloc are loc doar o garnitura, atunci analogicul si digitalul se comporta la fel, dar ce te faci daca diorama ta se compune din 10 -15 blocuri? pentru fiecare bloc ai nevoie de un circuit de reglare a tensiunii si polaritatii, incepe sa fie foarte greu de manevrat. De asemenea o automatizare in analogic poate insemna zeci de metri de fire, pentru ca nu exista bus-uri de date, exista doar niste tensiuni care trebuie sa ajunga in sine.
Si ca sa revenim la ce discutam mai inainte, detectia trenurilor pe diorama: in analogic nu exista asa ceva, poti sa vezi ca blocul e ocupat masurand consumul motorului aflat pe sine dar nu vei sti niciodata ce locomotiva se afla acolo d.p.d.v. stric electric. Si nici nu cred ca intereseaza, oricum se considera ca nu e normal ca un bloc sa fie ocupat de mai multe garnituri odata.
In digital s-a facut trecrea de la comunicatia unidirectionala ( centrala -> decodoare) la comunicatia bidirectionala ( centrala -> decodoare -> centrala ( prin bus railcom sau similar ). Ideea e ca decodorul a fost invatat sa trimita niste date intr-o fereastra dintre impulsurile venite de la centrala dcc, dar pentru asta e necesar sa ai niste circuite care sa receptioneze acela mesaje de la decodor. Aceste detectoare sunt legate pe un bus si transmit datele catre o interfata cu PC-ul ( deocamdata doar cu pc-ul, nu stiu inca centrale care sa permita interfatarea directa cu centrala, daca gresesc sa ma corectati ). Datele sunt folosite pentru a permite ceea ce s/a vazut in filmuletul postat mai sus: variatia dinamica a vitezei astfel incat fara interventia unui operator, sa se evite ciocnirile.
Se poate realiza acelasi lucru si cu detectoare clasice S88 cuplate la o interfata de genul genli dar pierzi identificarea decodoarelor pe circuit. Railcom vine cu noutatea ca vei sti nu numai ce locomotiva se afla pe sine dar si date suplimentare cum ar fi viteza, directia de deplasare si temperatura decodorului ( asta doar penru anumite modele de decodoare ).
Cat priveste costul "distractiei", am vazut ca un detector pentru 4 blocuri de la Lenz e undeva la 70-80 E, daca mai socotim si modulul interfata, cred ca sara binisor de 200 E toata povestea pentru o diorama de 10 blocuri. Dar lumea se misca, freelancerii deja au realizat cititoare de railcom, mai e un singur pas pana la centralizarea lor pe un bus de date catre pc.
Sper sa nu va fi plictisit cu descrierea, daca sunt completari sunt bine venite.
Digitalul nu e foarte diferit de analogic ca si legare in circuit a sinelor: trebuie evitat scurtul intre sine. Daca in analogic ai un "+" si un "-" in digital ai un "A" si un "B". Nu ai voie sa le amesteci. Totul e sa ai grija la buclele de intoarcere, si la macazele nepolarizate, acolo lucrurile devin mai complicate.
Pentru simplitatea solutiei , unii considera ca analogicul ramane prima alegere: controlezi tensiunea si polaritatea din tronsoanele de sina, DAR toate trenurile care intra pe acel tronson vor face acelasi lucru, vor merge in aceasi directie si din cauza diferentelor de angrenaj cu viteze diferite ! Dispare notiunea de dubla tractiune ( doar daca se folosesc aceleasi tipuri de locomotive produse de acelasi producator si cu aceleasi motoare ). Pe cand la digital ... setezi profilul de viteza din softul decodorului, asta daca nu cumva are setare de "consist".
In digital poti avea control asupra fiecarui "motor electric" aflat oriunde pe sinele dioramei, pe cand in analogic controland tensiunea dintr-un tronson de sina nu vei mai putea controla strict un motor, ci tot ce intra pe acel bloc. DACA consideram ca pe un bloc are loc doar o garnitura, atunci analogicul si digitalul se comporta la fel, dar ce te faci daca diorama ta se compune din 10 -15 blocuri? pentru fiecare bloc ai nevoie de un circuit de reglare a tensiunii si polaritatii, incepe sa fie foarte greu de manevrat. De asemenea o automatizare in analogic poate insemna zeci de metri de fire, pentru ca nu exista bus-uri de date, exista doar niste tensiuni care trebuie sa ajunga in sine.
Si ca sa revenim la ce discutam mai inainte, detectia trenurilor pe diorama: in analogic nu exista asa ceva, poti sa vezi ca blocul e ocupat masurand consumul motorului aflat pe sine dar nu vei sti niciodata ce locomotiva se afla acolo d.p.d.v. stric electric. Si nici nu cred ca intereseaza, oricum se considera ca nu e normal ca un bloc sa fie ocupat de mai multe garnituri odata.
In digital s-a facut trecrea de la comunicatia unidirectionala ( centrala -> decodoare) la comunicatia bidirectionala ( centrala -> decodoare -> centrala ( prin bus railcom sau similar ). Ideea e ca decodorul a fost invatat sa trimita niste date intr-o fereastra dintre impulsurile venite de la centrala dcc, dar pentru asta e necesar sa ai niste circuite care sa receptioneze acela mesaje de la decodor. Aceste detectoare sunt legate pe un bus si transmit datele catre o interfata cu PC-ul ( deocamdata doar cu pc-ul, nu stiu inca centrale care sa permita interfatarea directa cu centrala, daca gresesc sa ma corectati ). Datele sunt folosite pentru a permite ceea ce s/a vazut in filmuletul postat mai sus: variatia dinamica a vitezei astfel incat fara interventia unui operator, sa se evite ciocnirile.
Se poate realiza acelasi lucru si cu detectoare clasice S88 cuplate la o interfata de genul genli dar pierzi identificarea decodoarelor pe circuit. Railcom vine cu noutatea ca vei sti nu numai ce locomotiva se afla pe sine dar si date suplimentare cum ar fi viteza, directia de deplasare si temperatura decodorului ( asta doar penru anumite modele de decodoare ).
Cat priveste costul "distractiei", am vazut ca un detector pentru 4 blocuri de la Lenz e undeva la 70-80 E, daca mai socotim si modulul interfata, cred ca sara binisor de 200 E toata povestea pentru o diorama de 10 blocuri. Dar lumea se misca, freelancerii deja au realizat cititoare de railcom, mai e un singur pas pana la centralizarea lor pe un bus de date catre pc.
Sper sa nu va fi plictisit cu descrierea, daca sunt completari sunt bine venite.