Expeditiile lui Horia: In ceasul al doisprezecelea pe Gotthard, impreuna cu Gam3

[Horia_Radulescu]

Incerc sa-l ajung si eu pe Florin "din urma" cu fotografiile.

"Intalnirea dintre surate" e ceva tipic elvetian, sub aspectul dublei tractiuni. Cele doua locomotive rosii care coborau spre Göschenen, o Re 6/6 si o Re 4/4 II ale SBB Cargo in vechea schema de vopsire rosie nu sunt o dubla tractiune obisnuita ci doua locomotive cuplate permanent, denumite in jargon tehnic Re 10/10. Din anii 1980 si pana la aparitia masinilor mai moderne din familia TRAXX, Re 10/10 a fost unitatea de tractiune tipica a SBB Cargo pentru liniile cu profil greu precum cea de pe Gotthard:

 

[Horia_Radulescu]

Dupa cum se vede, trenul nu era foarte lung:

In cazul cuplului Re 10/10 (denumit la inceput "Supertraktion") sarcina maximala este de 1300 de tone - nu pentru ca nu s-ar putea mai mult ci pentru ca altfel sarcina la carlig ar deveni prea mare. La locomotive intercalate in garnituri, asa cum se practica pana in anii 1980 s-a renuntat din motive logistice.

Atunci cand se intalnesc doua Re 10/10 putem vorbi pentru o clipa de Re 20/20?

 

[Horia_Radulescu]

Si naveta intermodala cu Re 10/10 "la deal" era suficient de fotogenica pentru a-i oferi cateva cadre, mai ales ca apartine acum trecutului:

 

[Horia_Radulescu]

A mai urmat un IR de la Basel sau Zürich spre Bellinzona si Lugano, tras de o Re 460. Multumita teleobiectivului, l-am "prins" de departe:

Si din pozitia ideala, in lumina soarelui de dimineata, cu toate vagoanele:

 

[Horia_Radulescu]

Era inca putin prea devreme pentru o fotografie si dupa curba, insa am facut-o si pe aceasta:

Intre timp naveta intermodala de mai devreme ajunsese la punctul cel mai inalt vizibil:

Am prins si "coada" IR-ului langa biserica din Wassen:

 

[Horia_Radulescu]

A urmat alta specie pe cale de disparitie, sub forma unei perechi de Re 4/4 BLS (Re 425) in dubla tractiune cu o Re 485 (TRAXX 1) agatata in spate, "la deal" cu o naveta intermodala:

 

[Horia_Radulescu]

Cele 35 de exemplare ale seriei, denumita initial Ae 4/4 II si redenumita la putini ani dupa aceea Re 4/4, apoi Re 425 (5 era in sistemul elvetian in mod traditonal cifra BLS) par vechi insa erau foarte moderne la momentul aparitiei lor si au fost fabricate pe o perioada de timp foarte indelungata, din 1964 pana in 1983. Acum a inceput casarea seriei.

Nu cred ca se poate un contrast mai mare intre cele doua "brune", asa cum le alintau cei de la BLS si TRAXX-ul cu cutia sa patratoasa:

 

[Gam3]

La fel ca Horia zic si eu
Plus altele.

Care este criteriul dupa care se pun locomotivele Re 6/6 si o Re 4/4 intr-o unitate Re 10/10?
Ce am vazut eu pana acum, cea Re 4/4 II in marea majoritate a cazurilor, este pusa prima.



Eu nu am cadre bune cu locomotivele BLS.






Re 4/4 II vopsita CARGO



Aici se vad cele 3 boghiuri cu cate 2 osii.


O bobica cum ar zice ceferistii


alt carnat la urcare


bot in bot si


unul urca altul coboara




deja ceva banal





peisage, insipiratie pentru diorame elvetiene




eterica


esecul la coborare




vremea nu era de partea noastra si oricum am prins cam tot ce se putea. asa ca ura si la gara. schimbam zona, vom merge in zona italiana

 

[AdyAero]

Cine zicea ca macazele in curba sunt o inventie modelistica ?

 

[Gam3]

La fel ca legenda cum ca nu sunt macaze la iesirea din tunel ?

 

[Horia_Radulescu]

Daca ar stii unii cate macaze exista si in tunel... Cum se fac schimbarile de sens pe LBT (Lötschbergbasistunnel) si GBT (Gotthardbasistunnel)?

In Böckstein la iesirea din tunel spre Bad Gastein si in Semmering inaintea tunelului existau chiar macaze pe jumatate in tunel si in curba.

 

[Horia_Radulescu]

Ca sa-i raspund si lui Florin:

Care este criteriul dupa care se pun locomotivele Re 6/6 si o Re 4/4 intr-o unitate Re 10/10?
Ce am vazut eu pana acum, cea Re 4/4 II in marea majoritate a cazurilor, este pusa prima.

De fapt regula era alta, in general daca unitatea se putea intoarce pe triunghi se punea in fata locomotiva echipata cu climatizare. Re 4/4 II (420) si Re 4/4 III (430) au primit climatizarea mai devreme ca Re 6/6 (620).

Acum remarc ceva. In fotografia asta avem o Re 10/10 mai speciala, in masura in care nu este ceva permanent:

Prima locomotiva din cuplu nu e o Re 420 ci o Re 421. Adica una din cele din ultimele serii livrate in 1984, care au fost modificate pentru circulatia in Germania: manere la usi, plug si trepte scurtate ca sa intre in gabarit, pantograf cu sanie larga, PZB90 (Indusi) si asa mai departe.

Se remarca bine pantograful cu sania de 1950mm de la DB (cel din spate):

Doar rar se cupla o Re 421 cu o 620 in cadrul Re 10/10, pentru ca de 421 era nevoie in traficul pe relatia Germania <> Elvetia.

 

[Horia_Radulescu]

Urmatorul tren "de sus" a fost IR-ul de la Locarno, tras de o Re 4/4 II a SBB PV. Se remarca foarte bine in poza instalatia de climatizare in spatele ferestrei laterale a postului de conducere din fata:

Re 421 sunt la ora actuala singurele "Bobo" elvetiene care nu au climatizare si nici nu mai au cum sa o primeasca.

De unde vine numele "Bobo"? Atunci cand s-au construit primele prototipuri din ceea-ce avea sa devina Re 4/4 II la SBB inca nu se stia daca vor respecta sarcina pe osie ca sa fie clasificate ca "Re" sau vor fi prea grele si vor deveni "Ae". Au fost numite neoficial "Bo'Bo'" dupa formula osiilor. Una din ele a avut un accident urat cu victime omenesti cu vagonul dinamometric la Winthertur. Atunci toata presa a scris ca "noua locomotiva Bobo" a deraiat, si "Bobo" i-a ramas numele pana azi.

 

[Horia_Radulescu]

Un pic mai tarziu a urmat o "soparla lunga" (cuplu de RABDe 500 alias ICN) "de jos" de la Zürich:

Nu-i asa ca trenurile pendulare se "astern" frumos in peisaj?

 

[Horia_Radulescu]

Fac si eu la fel ca Florin un mic intermezzo din lumea feroviara, pentru a va prezenta arhitectura rurala tipica in regiune.

Suntem intr-o zona alpina, la altitudine medie spre mare. Una in care atunci cand vine zapada, ramane luni de zile si in care pana la aparitia tractiunii automobile totul se transporta cu magarul sau, mai rar, cu calul. Asa se explica si numarul mare de poteci ramase in ziua de azi:

Oamenii din partea locului traiesc si azi in parte in casele construite acum mai multe sute de ani sau in case similare, ridicate mai aproape de zilele noastre pe fundatiile de piatra vechi:

 

[Horia_Radulescu]

Faptul ca au supravietuit atatea cladiri vechi intr-o tara ca Elvetia unde in unele locuri nu mai ramane piatra pe piatra la interval de 15-20 de ani se datoreaza saraciei. Cantonul Uri, ca toate regiunile alpine, era una din cele mai sarace din Europa, pana la aparitia cailor moderne de comunicatii.

Cu toate astea, spre deosebire de alte parti din Europa, sarac nu inseamna lenes. Oamenii din partea locului sunt harnici si isi ingrijesc atat gospodariile cat si cladirile anexe:

 

[Horia_Radulescu]

Candva soarele s-a ascuns in nori. Se puteau poza si trenurile din directia opusa, precum acest RABDe 500 "de sus":

 

[Horia_Radulescu]

A urmat un marfar, tot o naveta intermodala, trasa cu Re 10/10:

In dreapta veti remarca fostul canton de la intrarea in tunel si masina proprietarului pasunii pe care ne aflam. Omul lucra mai departe la casa.

Asa cum am spus mai sus, nu am avut probleme cu el. Nu a pus cainele pe noi, nu a sarit cu pusca cand a aflat de unde veneam, ba chiar ne-a dat si sfaturi. Stie insa sa se arate si rau cand e cazul. Cu cativa ani mai devreme, intr-un weekend in care se circula cu "Crocodilul" cu trenuri nostalgice in sus si in jos pe linie, s-a trezit cu o grupa (parca din Olanda) cu masini mari care i-au rupt gardul si au venit cu autovehiculele pana in locul din care am facut pozele de mai sus. Cum a vazut ca nu are cu cine sa se inteleaga, s-a razbunat in modul lui: a oprit tractorul cu remorca in pasajul denivelat de sub autostrada, l-a inchis cu cheia si a plecat acasa. S-a intors dupa doua zile impreuna cu Politia Cantonala, cerand despagubiri din partea bezmeticilor care fusesera obligati sa isi lase masinile acolo. Acestea au fost ridicate si puse sub sechestru, pana ce s-au platit sumele in cauza. Cu alte cuvinte, omul si-a varsat naduful, fara violenta, fara furci si topoare. Am tot respectul pentru el.

 

[Horia_Radulescu]

Soarele ascuns in spatele norilor poate avea si un avantaj: imi doream sa prind un IR "lung" fara contraste puternice, pentru un articol pe care il planificasem de mult in N-Bahn Magazin si care a aparut pana la urma in 2018. A venit si acesta, tras de o Re 460:

Si din pozitia ideala:

 

[Horia_Radulescu]

Compunerea era foarte "colorata": D Corail ex-SNCF, vagoane din familiile RIC (UIC-X), EW-IV si EC.

Cele RIC (Bpm51, conversii din anii 1990 in configuratia salon din vagoane cu compartimente Bm RIC) erau bune pentru fotografiat afara, fiind echipate cu ferestre ghilotina:

Cele mai recente (de la stanga la dreapta, A EW-IV, Apm Pano EC, Bpm EC) nu, insa nu asta li se cere, ci sa fie confortabile - si asta stiu: