Voi încerca s? prezint o parte din cei mai renumi?i pionieri ai c?ilor ferate, ale c?ror realiz?ri au contribuit la progresul acestei ramuri a transportului.
Voi începe cu Richard Trevithick, considerat realizatorul primei locomotive cu abur, de?i au existat mai mul?i constructori de locomotive ?i înaintea lui ?i dup? el.
Inginer minier ca ?i tat?l s?u, s-a n?scut în Camborne, în regiunea minier? din Cornwall (Marea Britanie), avându-l vecin pe William Murdoch, unul din pionerii ma?inilor cu abur.Experien?ele acestuia, care folosea aburul ca mijloc de propulsie a unui vehicul pe ?osea sunt o surs? de inspira?ie pentru Trevithick. El particip? activ la eforturile locale de a sparge monopolul stabilit de James Watt cu motorul s?u cu abur, prin proiectarea unei noi genera?ii de ma?ini. Astfel între anii 1797 – 1799, el dezvolt? un motor cu abur de înalt? presiune,care prin îndep?rtarea condensatorului ?i evacuarea aburului direct în atmosfer?, cre?te puterea motorului care este mai economic decât cel al lui Watt, dar ?i riscul de explozie. Aceste ma?ini devin mai compacte ?i mai simple. Portabile, ele pot fi instalate pe b?rci, în ferme pentru a treiera grâul, la morile de cereale sau în ateliere. (…)
Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick
“1.3 Primele locomotive cu abur, construite de galezul Richard Trevithick
Epoca de pionerat, cea mai glorioas? din etapele parcurse de calea ferat?, a fost marcat? de realizarea, în 1803, de c?tre Richard Trevithick (1771-1833) a primei locomotive cu abur din lume. Locomotiva, denumit? “Tram Engine”, a fost construit? la forjele din Coalbrookdale între 1802-1803, dup? planurile lui Trevithick ?i consta dintr-o ma?in? cu abur de înalt? presiune, transpus? pe ro?i cu bandaje netede. Calea de rulare, cu ecartament îngust (917 mm sau 1042 mm dup? al?i autori), era construit? din ?ine de font? tip Reynolds, utilizate la Coalbrookdale înc? din 1767. ?inele de font? erau montate pe grinzi de lemn, dispuse lungitudinal, al c?ror ecartament, de 1220 mm era cel utilizat la liniile engleze cu ?ine de lemn. Locomotiva, ale c?rei desene originale se afl? la Science Museum din Londra, avea diametrul cilindrului – 178 mm, cursa pistonului – 915 mm, presiunea cazanului – 10 at (0,98 Mpa), greutatea în serviciu – 8000 kgf (78,5 kN). Ro?ile, cu diametrul de 915 mm, erau ac?ionate printr-un sistem de angrenaje de ro?i din?ate. Datorit? unui tunel îngust, situat pe traseu, dimensiunile de gabarit ale locomotivei erau limitate la o în?l?ime maxim? de 2440 mm ?i o l??ime de 2560 mm.
Printre alte realiz?ri ale lui Trevithick, din 1803, figureaz? ?i o diligen?? cu abur (Dragonul cu abur). Ea a fost construit? la Camborne (Cornwall) ?i a reu?it s? se depla-seze cu mijloace proprii pân? în ora?ul Plymouth, situat la 100 km distan??. Transpor-tat? apoi pe un vas, ea a sosit în mai 1803, la Londra unde a circulat ?i pe Oxford Street îns? nu a reu?it s? trezeasc? interesul solicitat.
La îndemnul lui Samuel Homfray (1761-1822), proprietarul forjelor din Pen-y-Darren (aproape de Cardiff), Trevithick realizeaz?, în 1804 o a doua locomotiv? cu abur asem?n?toare, al c?rei ecartament era de 1270 mm. Dup? efectuarea primelor probe, locomotiva a remorcat la 21februarie 1804, pe traseul Pen-y-Darren – Abercynon (15 km) un tonaj de 15 tf (147 kN). Viteza maxim? atins? a fost de 5 mile engleze/h (8 km/h) .Despre acest eveniment Richard Trevithick scria unui prieten: “ Ieri am des?vâr?it prima noastr? c?l?torie cu ma?ina; am tras 10 tone de fier, 5 vagoane ?i 70 de oameni urca?i pe ele, pe tot traseul. Am str?b?tut cam 9 mile în 4 ore ?i 5 minute, îns? a trebuit s? doborâm câ?iva arbori ?i s? deplas?m din drum mai multe stânci. Ma?ina a atins aproape 5 mile pe or?; nu am ad?ugat ap? în c?ldare din momentul plec?rii ?i pân? la terminarea c?l?toriei”. Parcursul Abercynon – Pen-y-Darren, denumit ?i “Pen-y-Darren Iron Works”, a fost repetat de mai multe ori, îns? ?inele din font? utilizate în acea perioad? erau pu?in rezistente ?i s-au rupt sub greutatea locomotivei, care totu?i nu dep??ea 8-10 tf (98 kN).
În 1805, a fost construit? dup? planurile lui Trevithick, în atelierele din Gateshead (Newcastle) o variant? îmbun?t??it? a locomotivei din 1804. Ea a fost comandat? de Christopher Blackett pentru minele de huil? din Wylam (Northumberland. Deoarece greutatea ei nu-i permitea s? circule pe ?inele din lemn, locomotiva nu avea s? fie utilizat? decât ca ma?in? fix? cu abur.
La 19 iulie 1808, Trevithick prezint? la Londra, lâng? Euston Square, pe o linie circular? demonstrativ?, amplasat? pe un teren împrejmuit (locodrom), locomotiva “ Catch- me- who- can” ( “ M? prinde cine poate”). Aceasta a reu?it s? ating? viteza “fabuloas?” pentru epoc? de 20 km/h. Publicul putea s? o vad? evoluând contra unei taxe de 5 ?ilingi, iar pentru un ?iling în plus putea lua loc ?i în unicul vagon remorcat de aceasta. Dup? numai câteva s?pt?mâni de demonstra?ii, rupându-se o ?in?, locomotiva a deraiat ?i s-a r?sturnat.
Ajuns la cap?tul resurselor ?i descurajat, Trevithick ?i-a îndreptat cercet?rile spre alte domenii. Astfel, el a inventat, printre altele – elicea (1808-1812), draga ?i batoza, toate ac?ionate cu abur.
Reîntors în 1827 în Anglia dup? 11 ani de peregrin?ri prin America de Sud (Peru, Columbia) ?i America Central? (Costa –Rica) – unde acordase asisten?? tehnic? ma?inilor cu abur miniere engleze exportate în 1816, Trevihick ob?ine în 1832 brevetul pentru supraînc?lzirea aburului înaintea introducerii acestuia în cilindri. Ideile lui Trevithick, foarte avansate pentru epoca sa, au r?mas mult timp neutilizate ?i unele din ele au fost chiar ulterior redescoperite. Printre acestea din urm? figureaz? principiul simplei aderen?e dintre roat? ?i ?in? (redescoperit în 1812 – 1813 de englezul Blackett), c?ldarea multitubular?, redescoperit? ?i perfec?ionat? de francezii Gengembre (1821), Seguin (1827) ?i Legris (1827), precum ?i emisia aburului prin co?, care a fost reluat? în 1816 de George Stephenson.”
Sursa: C?i ferate, transporturi clasice ?i moderne –Ilie Popescu- Bucure?ti 1987
(...) Succesul s?u a fost scurt, iar în 1826 R?zboiul Civil l-a for?at s? se întoarc? la Dartford, Anglia, ruinat. În timpul c?l?toriei sale, îl întâlne?te pe Robert Stephenson în Columbia. De?i întâlnirea este fericit?, ambii b?rba?i nu prea au ce s?-?i spun?.
Richard Trevithick moare în Dartford ?i este îngropat într-un mormânt anonim.Fiul s?u, Francis Trevithick, ajunge supraveghetor la Great Jonction Railway (GJR) care va adera la London and North Western Railway (LNWR).El este cel care pune bazele locomotivei LNWR Cornwall.
Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick
https://fr.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:Trevithick_Richard_Linnell.jpg
Richard Trevithick, portret de John Linnell, 1816
https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:TrevithicksEngine.jpg
Locomotiva lui Trevithick din 1802, Model reconstruit si expus la National Waterfront Museum din Swansea, Wales.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:Locomotive_trevithick.svg
Locomotiva construit? de Trevithick în 1804. Aceasta a remorcat la 22 februarie 1804, un tonaj de 15 tone for?? pe traseul Penydarren –Abercynon (15 km) cu viteza maxim? de 8 km/h.
https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:Trevithick's_steam_circus.jpg
Locomotiva –M? prinde cine poate -pe locodromul din Londra (1808)
https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:TrevithickStatueNew2.jpg
Statuia lui Richard Trevithick din fa?a bibliotecii din Camborne, Cornwall.
https://bg.wikipedia.org/wiki/Ричард_Тревитик#/media/File:Richard_Trevithick_plaque_London.jpg
Memorialul Richard Trevithick din Londra
Voi începe cu Richard Trevithick, considerat realizatorul primei locomotive cu abur, de?i au existat mai mul?i constructori de locomotive ?i înaintea lui ?i dup? el.
Richard Trevithick
Richard Trevithick (n?scut la Camborne pe 13 aprilie 1771 - decedat la Dartford pe 22 aprilie 1833). Este un inventator britanic de care abund? începutul sec. XIX, c?ruia îi dator?m motorul cu abur de înalt? presiune ?i primul tren tractat de o locomotiv?. La începutul revolu?iei industriale, el a în?eles numeroasele aplica?ii posibile ale motoarelor cu abur ?i schimb?rile considerabile pe care acestea le-ar aduce.Pe de alt? parte a avut pu?in succes în a ob?ine solu?ii opera?ionale viabile din prototipurile sale ?i a murit în s?r?cie.Inginer minier ca ?i tat?l s?u, s-a n?scut în Camborne, în regiunea minier? din Cornwall (Marea Britanie), avându-l vecin pe William Murdoch, unul din pionerii ma?inilor cu abur.Experien?ele acestuia, care folosea aburul ca mijloc de propulsie a unui vehicul pe ?osea sunt o surs? de inspira?ie pentru Trevithick. El particip? activ la eforturile locale de a sparge monopolul stabilit de James Watt cu motorul s?u cu abur, prin proiectarea unei noi genera?ii de ma?ini. Astfel între anii 1797 – 1799, el dezvolt? un motor cu abur de înalt? presiune,care prin îndep?rtarea condensatorului ?i evacuarea aburului direct în atmosfer?, cre?te puterea motorului care este mai economic decât cel al lui Watt, dar ?i riscul de explozie. Aceste ma?ini devin mai compacte ?i mai simple. Portabile, ele pot fi instalate pe b?rci, în ferme pentru a treiera grâul, la morile de cereale sau în ateliere. (…)
Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick
“1.3 Primele locomotive cu abur, construite de galezul Richard Trevithick
Epoca de pionerat, cea mai glorioas? din etapele parcurse de calea ferat?, a fost marcat? de realizarea, în 1803, de c?tre Richard Trevithick (1771-1833) a primei locomotive cu abur din lume. Locomotiva, denumit? “Tram Engine”, a fost construit? la forjele din Coalbrookdale între 1802-1803, dup? planurile lui Trevithick ?i consta dintr-o ma?in? cu abur de înalt? presiune, transpus? pe ro?i cu bandaje netede. Calea de rulare, cu ecartament îngust (917 mm sau 1042 mm dup? al?i autori), era construit? din ?ine de font? tip Reynolds, utilizate la Coalbrookdale înc? din 1767. ?inele de font? erau montate pe grinzi de lemn, dispuse lungitudinal, al c?ror ecartament, de 1220 mm era cel utilizat la liniile engleze cu ?ine de lemn. Locomotiva, ale c?rei desene originale se afl? la Science Museum din Londra, avea diametrul cilindrului – 178 mm, cursa pistonului – 915 mm, presiunea cazanului – 10 at (0,98 Mpa), greutatea în serviciu – 8000 kgf (78,5 kN). Ro?ile, cu diametrul de 915 mm, erau ac?ionate printr-un sistem de angrenaje de ro?i din?ate. Datorit? unui tunel îngust, situat pe traseu, dimensiunile de gabarit ale locomotivei erau limitate la o în?l?ime maxim? de 2440 mm ?i o l??ime de 2560 mm.
Printre alte realiz?ri ale lui Trevithick, din 1803, figureaz? ?i o diligen?? cu abur (Dragonul cu abur). Ea a fost construit? la Camborne (Cornwall) ?i a reu?it s? se depla-seze cu mijloace proprii pân? în ora?ul Plymouth, situat la 100 km distan??. Transpor-tat? apoi pe un vas, ea a sosit în mai 1803, la Londra unde a circulat ?i pe Oxford Street îns? nu a reu?it s? trezeasc? interesul solicitat.
La îndemnul lui Samuel Homfray (1761-1822), proprietarul forjelor din Pen-y-Darren (aproape de Cardiff), Trevithick realizeaz?, în 1804 o a doua locomotiv? cu abur asem?n?toare, al c?rei ecartament era de 1270 mm. Dup? efectuarea primelor probe, locomotiva a remorcat la 21februarie 1804, pe traseul Pen-y-Darren – Abercynon (15 km) un tonaj de 15 tf (147 kN). Viteza maxim? atins? a fost de 5 mile engleze/h (8 km/h) .Despre acest eveniment Richard Trevithick scria unui prieten: “ Ieri am des?vâr?it prima noastr? c?l?torie cu ma?ina; am tras 10 tone de fier, 5 vagoane ?i 70 de oameni urca?i pe ele, pe tot traseul. Am str?b?tut cam 9 mile în 4 ore ?i 5 minute, îns? a trebuit s? doborâm câ?iva arbori ?i s? deplas?m din drum mai multe stânci. Ma?ina a atins aproape 5 mile pe or?; nu am ad?ugat ap? în c?ldare din momentul plec?rii ?i pân? la terminarea c?l?toriei”. Parcursul Abercynon – Pen-y-Darren, denumit ?i “Pen-y-Darren Iron Works”, a fost repetat de mai multe ori, îns? ?inele din font? utilizate în acea perioad? erau pu?in rezistente ?i s-au rupt sub greutatea locomotivei, care totu?i nu dep??ea 8-10 tf (98 kN).
În 1805, a fost construit? dup? planurile lui Trevithick, în atelierele din Gateshead (Newcastle) o variant? îmbun?t??it? a locomotivei din 1804. Ea a fost comandat? de Christopher Blackett pentru minele de huil? din Wylam (Northumberland. Deoarece greutatea ei nu-i permitea s? circule pe ?inele din lemn, locomotiva nu avea s? fie utilizat? decât ca ma?in? fix? cu abur.
La 19 iulie 1808, Trevithick prezint? la Londra, lâng? Euston Square, pe o linie circular? demonstrativ?, amplasat? pe un teren împrejmuit (locodrom), locomotiva “ Catch- me- who- can” ( “ M? prinde cine poate”). Aceasta a reu?it s? ating? viteza “fabuloas?” pentru epoc? de 20 km/h. Publicul putea s? o vad? evoluând contra unei taxe de 5 ?ilingi, iar pentru un ?iling în plus putea lua loc ?i în unicul vagon remorcat de aceasta. Dup? numai câteva s?pt?mâni de demonstra?ii, rupându-se o ?in?, locomotiva a deraiat ?i s-a r?sturnat.
Ajuns la cap?tul resurselor ?i descurajat, Trevithick ?i-a îndreptat cercet?rile spre alte domenii. Astfel, el a inventat, printre altele – elicea (1808-1812), draga ?i batoza, toate ac?ionate cu abur.
Reîntors în 1827 în Anglia dup? 11 ani de peregrin?ri prin America de Sud (Peru, Columbia) ?i America Central? (Costa –Rica) – unde acordase asisten?? tehnic? ma?inilor cu abur miniere engleze exportate în 1816, Trevihick ob?ine în 1832 brevetul pentru supraînc?lzirea aburului înaintea introducerii acestuia în cilindri. Ideile lui Trevithick, foarte avansate pentru epoca sa, au r?mas mult timp neutilizate ?i unele din ele au fost chiar ulterior redescoperite. Printre acestea din urm? figureaz? principiul simplei aderen?e dintre roat? ?i ?in? (redescoperit în 1812 – 1813 de englezul Blackett), c?ldarea multitubular?, redescoperit? ?i perfec?ionat? de francezii Gengembre (1821), Seguin (1827) ?i Legris (1827), precum ?i emisia aburului prin co?, care a fost reluat? în 1816 de George Stephenson.”
Sursa: C?i ferate, transporturi clasice ?i moderne –Ilie Popescu- Bucure?ti 1987
(...) Succesul s?u a fost scurt, iar în 1826 R?zboiul Civil l-a for?at s? se întoarc? la Dartford, Anglia, ruinat. În timpul c?l?toriei sale, îl întâlne?te pe Robert Stephenson în Columbia. De?i întâlnirea este fericit?, ambii b?rba?i nu prea au ce s?-?i spun?.
Richard Trevithick moare în Dartford ?i este îngropat într-un mormânt anonim.Fiul s?u, Francis Trevithick, ajunge supraveghetor la Great Jonction Railway (GJR) care va adera la London and North Western Railway (LNWR).El este cel care pune bazele locomotivei LNWR Cornwall.
Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick
https://fr.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:Trevithick_Richard_Linnell.jpg
Richard Trevithick, portret de John Linnell, 1816
https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:TrevithicksEngine.jpg
Locomotiva lui Trevithick din 1802, Model reconstruit si expus la National Waterfront Museum din Swansea, Wales.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:Locomotive_trevithick.svg
Locomotiva construit? de Trevithick în 1804. Aceasta a remorcat la 22 februarie 1804, un tonaj de 15 tone for?? pe traseul Penydarren –Abercynon (15 km) cu viteza maxim? de 8 km/h.
https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:Trevithick's_steam_circus.jpg
Locomotiva –M? prinde cine poate -pe locodromul din Londra (1808)
https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Trevithick#/media/File:TrevithickStatueNew2.jpg
Statuia lui Richard Trevithick din fa?a bibliotecii din Camborne, Cornwall.
https://bg.wikipedia.org/wiki/Ричард_Тревитик#/media/File:Richard_Trevithick_plaque_London.jpg
Memorialul Richard Trevithick din Londra