In ultima vreme m-am obisnuit ca, ori de cate ori intru in posesia unei locomotive, fie ea nou-nouta sau la "a 2-a tinerete", sa o trec automat printr-o revizie capitala. Ba, daca ma gandesc bine, RK-ul il aplic si vagoanelor si utilajelor, fie ele cu roti sau nu (de ex. macaraua Roco 41290).
Dezasamblarea se face cu manualul tehnic (sau YouTube-ul) in fata pentru a evita incidentele neprevazute, si merge pe cat posibil "pana la ultima saiba":
(in imagini, boghiuri de EMD SD60M, respectiv GP30 produse de Life-Like)
Se pare ca producatorii, oricare ar fi ei, nu au nici cea mai vaga idee cum sa lubrefieze un mecanism si toarna ulei si vaselina pe unde vrei si pe unde nu, mai putin in locurile esentiale. Trebuie sa recunosc ca, in ultima vreme cantitatile folosite par mai rezonabile (recesiune?) dar tot aiurea este naclait angrenajul.
De aceea, dupa dezasamblarea totala sterg lubrefiantii folositi si imbaiez componentele in apa cu sapun pentru 30 minute, urmate de perierea cu o periuta de dinti. Dupa clatire si uscare urmeaza re-lubrefierea cu uleiul de mecanisme fine Piko si vaselina (siliconica?) Roco.
Uleiul il folosesc numai la lagare si axuri roti si in general acolo unde exista tolerante mici intre componentele in miscare.
Vaselina o folosesc intre dintii rotilor dintate, la angrenajul cu melc si in general acolo unde jocul dintre componente este mai mare.
Folosite asa, la rulare boghiul "toarce" frumos, "rotund". Uleiul pus pe melc si vaselina pe axuri mi se pare total aiurea.
Dupa reasamblare, boghiul este rulat in gol cateva minute pentru un rodaj primar. Cred ca o mecanica astfel pusa la punct usureaza semnificativ si compensarea de sarcina a decodorului, ducand la un rulaj "fluid". Totul poate parea "overkill", dar parerea mea este ca merita.
RK-ul mecanic este urmat apoi de cel electric cu refacerea cablajelor daca este cazul (si de obicei este).
Dezasamblarea se face cu manualul tehnic (sau YouTube-ul) in fata pentru a evita incidentele neprevazute, si merge pe cat posibil "pana la ultima saiba":
(in imagini, boghiuri de EMD SD60M, respectiv GP30 produse de Life-Like)
Se pare ca producatorii, oricare ar fi ei, nu au nici cea mai vaga idee cum sa lubrefieze un mecanism si toarna ulei si vaselina pe unde vrei si pe unde nu, mai putin in locurile esentiale. Trebuie sa recunosc ca, in ultima vreme cantitatile folosite par mai rezonabile (recesiune?) dar tot aiurea este naclait angrenajul.
De aceea, dupa dezasamblarea totala sterg lubrefiantii folositi si imbaiez componentele in apa cu sapun pentru 30 minute, urmate de perierea cu o periuta de dinti. Dupa clatire si uscare urmeaza re-lubrefierea cu uleiul de mecanisme fine Piko si vaselina (siliconica?) Roco.
Uleiul il folosesc numai la lagare si axuri roti si in general acolo unde exista tolerante mici intre componentele in miscare.
Vaselina o folosesc intre dintii rotilor dintate, la angrenajul cu melc si in general acolo unde jocul dintre componente este mai mare.
Folosite asa, la rulare boghiul "toarce" frumos, "rotund". Uleiul pus pe melc si vaselina pe axuri mi se pare total aiurea.
Dupa reasamblare, boghiul este rulat in gol cateva minute pentru un rodaj primar. Cred ca o mecanica astfel pusa la punct usureaza semnificativ si compensarea de sarcina a decodorului, ducand la un rulaj "fluid". Totul poate parea "overkill", dar parerea mea este ca merita.
RK-ul mecanic este urmat apoi de cel electric cu refacerea cablajelor daca este cazul (si de obicei este).
