Trei luni sub administrare sovietic?, în 1944 Ion Mitican, 04 Decembrie 2007
În anul 1944, Ia?ul trecea printr-un cumplit r?zboi. Dup? o var? fierbinte, cu bombardamente ?i canonade de artilerie ce aruncau asupra ora?ului puzderie de gloan?e ?i ploaie de foc, duminic?, 20 august, frontul de ap?rare al României, stabilit din martie 1944 la nordul ora?ului, a cedat. În zorii zilei a început puternica ofensiv? sovietic?, cu o intens? preg?tire de artilerie, iar datorit? superiorit??ii tehnice în guri de foc ?i ma?ini de r?zboi, tancurile sovietice au ajuns la ceasurile prânzului prin Copou ?i P?curari, înaintând pân? aproape de Podu Ro?.
20 august 1944, dup?-amiaz?
La amiaz?, de-a lungul Bahluiului, podul fiind aruncat în aer, s-a stabilit o linie de rezisten?? pentru ap?rarea cu orice pre? a c?ii ferate Socola-Chi?in?u pe care se retr?geau convoaiele de trenuri din Basarabia, unde se d?deau lupte grele.
Duminic?, 20 august, pe la ora 14.00, în Gara Socola gloan?ele fluierau ca pe linia întâi. De pe dealurile Buciumului tr?geau tancurile, dinspre Uricani o mitralier? sovietic? toca ?esul pavilioanelor CFR în care se camuflase o unitate militar?, iar asupra companiilor sovietice ce m?r??luiau prin ora? î?i desc?rca focurile artileria german? ascuns? la Galata.
În dup?-amiaza acelei zile, un imens ?arpe de vagoane, locomotive ?i cisterne abia se târa printre coline ?i dealuri, lungindu-se ?i contractându-se între Ciurea ?i Bârlad. În coad? se ad?ugau mereu alte trenuri, unele cu vagoanele înainte, ciuruite ?i zdrelite de forfota de halice, schije ?i proiectile de pe ?esul Socolei. Deasupra lor ?i a ?oselei zburau razant ?i se înfruntau avioanele de vân?toare care se ridicau ?i coborau, ca ni?te rândunele în zilele de prim?var?.
Prin g?ri, din ?irul nesfâr?it de trenuri s?reau în aer vagoane sfârtecate ?i se ridicau nori negri de fum ?i p?l?l?i uria?e în care disp?reau cl?diri, magazii ?i cantoane.
Pe întreaga linie de la Ciurea pân? dincolo de Crasna se aprindeau ruguri. Ardea un tren cu cisterne din jos de Bârnova, altul cu refugia?i ?i cu r?ni?i la Grajduri. Împro?ca moartea în toate p?r?ile un tren cu muni?ii aprins la Scânteia. Se transformau în jar magaziile CFR cu grâu, orz ?i ov?z din Gara Rebricea. Deveneau ruine sta?iile Vaslui ?i Crasna aruncate în aer. R?mâneau blocate ?i deraiate trenuri sanitare cu r?ni?i ?i mari mutila?i, din vagoanele c?rora resturi de oameni se pr?v?leau din paturi în pietri?, ca ni?te trunchiuri de lemn, ?i încercau s? fug?, târându-se printre linii, ca râmele t?iate de sape.
Ia?ul ars ?i ruinat
În urma cumplitelor lupte purtate pe câmpuri ?i pe str?zi, ora?ul a r?mas distrus, cu mii de cl?diri avariate ?i n?ruite (vreo 1.800 spulberate), caldarâmul spart de bombe ?i ?an?uri, trotuarele pline de ruine, cadavre, arme ?i muni?ii, instala?iile electrice întrerupte, ?inele tramvaielor contuzionate ?i ci?melele f?r? ap? smulse de bombe. Copoul ?i P?curarii erau de nerecunoscut cu majoritatea cl?dirilor pr?bu?ite, iar Pia?a Unirii se sc?lda în fl?c?ri, ca ?i Palatul lui Cuza (Muzeul Unirii) din strada L?pu?neanu.
P?r?sit de autorit??i ?i de aproape jum?tate din popula?ie, plecat? în refugiu, ora?ul a fost ?i izolat de ?ar?, datorit? lipsei de comunica?ii. Liniile telefonice ?i telegrafice fuseser? întrerupte de lupte, podurile ?oselelor aruncate în aer, iar c?ile ferate Ia?i-Pa?cani-Bac?u-Foc?ani-Ploie?ti ?i Ia?i-Buh?ie?ti se l?rgiser? pentru trenurile militare sovietice.
Distan?a dintre ?inele c?ilor ferate ruse?ti fiind mai mare (1.524 mm) decât la cele europene (1.435 mm), la Ia?i nu putea ajunge nici un tren românesc, oprindu-se la Vaslui. Cât despre camioane ?i ma?ini acestea se pierduser? în r?zboi, rar mai g?sindu-se asemenea mijloace pentru utiliz?ri excep?ionale.
O nou? administra?ie aprobat? de Comandamentul sovietic
Autorit??ile (Prefectura, Prim?ria, Chestura, Siguran?a) fiind refugiate, la Ia?i, ca ?i în alte ora?e din Moldova, s-a format o nou? administra?ie aprobat? de Comandamentul sovietic.
Aceasta ?i-a început activitatea dup? 22 august, mobilizând locuitorii printr-un regim de lucru, la început obligatoriu, pentru adunarea ?i îngroparea cadavrelor osta?ilor c?zu?i în lupte, strângerea armelor, acoperirea ?an?urilor ce br?zdau str?zile, eliberarea trotuarelor de moloz, punerea în func?ie a uzinei electrice (8 septembrie) ?i a unei mori pentru f?in?, asigurarea cu ap? a ora?ului ?i repararea provizorie a conductei de la Timi?e?ti aruncat? în aer, la retragere, o dat? cu podul de peste Siret.
S-a înfiin?at o poli?ie înarmat? cu bastoane, s-a instalat o mic? central? manual? cu 32 posturi pentru autorit??i, s-a reorganizat po?ta ?i transportarea coresponden?ei cu un camion militar la Vaslui (9 septembrie), s-a reparat provizoriu Podu Ro?u, s-au redeschis unele ?coli ?i s-au pus în mi?care ?i câteva tramvaie (15 octombrie).
Tot pe atunci a început ?i repararea universit??ii, al c?rui etaj din deal, cu biblioteca, era ars. Iar câ?iva gazetari au scos o gazet?.
Bineîn?eles c? toate lucr?rile s-au executat f?r? nici o plat? din lipsa fondurilor, ulterior începând adunarea unor impozite dup? reorganizarea Serviciului financiar (15 septembrie 1944).
Activit??ile s-au desf??urat sub egida Prefecturii care numea personalul ?i emitea legitima?ii în limba român? ?i rus?.
S-a stabilit ?i o conducere în g?rile Ia?i ?i Nicolina, dar f?r? trenuri române?ti c?ci acestea nu puteau veni. Exploatarea ?i între?inerea liniilor l?rgite era executat? de o brigad? sovietic? de c?i ferate care asigura alimentarea trupelor cu materiale de r?zboi, prin trenurile militare ce înaintau o dat? cu frontul. Unit??ile sovietice au schimbat ecartamentul liniilor ferate în Bucovina ?i Basarabia, continuând rapid opera?iile ?i pe teritoriul românesc cucerit.
Prin 15 septembrie, l?rgirea liniei a ajuns pân? la Buh?ie?ti, unde s-a oprit la interven?ia noilor autorit??i române?ti ?i din cauza tunelului de la Bârnova, prea îngust pentru vagoanele cu armament sovietice. A continuat îns? pe liniile Ia?i-Pa?cani-Suceava-Ploie?ti.
Întreaga activitate de exploatare feroviar? a fost executat de personalul militar format dintr-un num?r mare de fete. Pentru trac?iune s-au folosit locomotive mari, cu sirene puternice ?i timbrul grav al c?ror sunet se auzea pân? departe.
În ora?ul golit de fabricile ?i atelierele refugiate, cu vreo 50.000 de locuitori, în mare parte evrei, domnea o s?r?cie cumplit?, agravat? de lipsa alimentelor. Nu erau medicamente ?i nici pâine din lipsa grâului, multe ogoare din Moldova r?mânând necultivate din cauza luptelor.
În gar? s-a înfiin?at un bazar
Intensa circula?ie de trenuri militare sovietice cu osta?i spre front ?i dinspre front care opreau la peronul G?rii Ia?i a dus la na?terea unui adev?rat bazar.
În pia?a g?rii s-a înjghebat un cârd de bar?ci, tarabe ?i co?melii, în jurul c?rora foiau sute de negustori ambulan?i ce-?i vânturau m?rfurile ?i pe peroane vânzând solda?ilor s?pun, ou? fierte, cârna?i, ciubote nem?e?ti, c?me?i, batiste, izmene, spirt ?i alte articole atârnate de fier?ria vechii marchize. Pl??ile se f?ceau în pesme?i sau în ruble ce aveau s? se schimbe mai târziu la banc?.
C?derea Ia?ilor la 20 august, înaintea declar?rii armisti?iului (la 23 august), organizarea administra?iei locale cu activi?ti, cererile categorice de pedepsire a celor vinova?i de orori, frica de „vendet?“ ?i a?a-zisul „Birou al Streinilor“ introdus de conducerea militar? pentru luarea în eviden?? a celor care veneau în ora?, a descurajat întoarcerea multor refugia?i la locurile de munc?.
Exista ?i opunerea noilor angaja?i, organiza?i în sindicate de la 1 septembrie 1944. Pentru calmare ?i evitarea conflictelor cu cei ce se întorceau acas?, la o întrunire a lor, subprefectul i-a asigurat de continuitatea în serviciu, spunând: „Am angajat func?ionari noi fiindc? func?ionarii vechi fugiser?, luând cu ei întregul avut al institu?iilor... în ceia ce prive?te pe cei reîntor?i, noi nu suntem împotriva func?ionarilor cinsti?i, ci numai împotriva celor care au comis barbarii“ („Moldova liber?“ 24 octombrie 1944).
Aceea?i asigurare o d?dea ?i prefectul: „Când a?i ocupat locurile din institu?ii n-a?i dat pe nimeni afar?! A?i g?sit locurile goale, p?r?site de acei care au fugit ?i le-a?i ocupat. Dintre cei vechi vor fi primi?i numai acei care vor trece prin Comisia de verificare a cadrelor administrative“.
La Ia?i, ca ?i în alte localit??i, s-a creat o Comisie de verificare a cadrelor administrative. Ziarul local publica articole drastice împotriva celor incrimina?i, ar?tând c? ?i în Fran?a erau judeca?i acei vinova?i pentru p?catele s?vâr?ite în timpul r?zboiului („profitorii ?i îmbuiba?ii, uciga?ii popula?iei civile, organizatorii de pogromuri, comandan?ii de lag?re, poli?i?tii criminali…“).
Se cerea normalizarea c?ii ferate l?rgite
Datorit? lipsei mijloacelor de transport ?i a liniilor feroviare l?rgite, Ia?ul a r?mas vreo trei luni aproape separat de ?ar?, iar popula?ia cerea insistent revenirea la situa?ia normal?: „Izolarea în care a fost l?sat Ia?ul trebuie s? înceteze“.
Întoarcerea ceferi?tilor ?i conectarea G?rii Ia?i la re?eaua feroviar? na?ional? a devenit problema num?rul 1. Printre primele sarcini, „aceea a restabilirii comunica?iilor cu restul ??rii ocup? locul de frunte“, scria „Moldova Liber?“ din 12 noiembrie.
„Ceea ce se cere a fi dezlegat cât mai neîntârziat este chestiunea stabilirii leg?turilor pe por?iunea Ia?i-Buh?ie?ti, de aici mai departe existând leg?turi feroviare cu restul ??rii“.
S-au f?cut tot felul de interven?ii, dar f?r? rezultat rapid pentru normalizarea (îngustarea) liniei, aceasta depinzând de aprobarea conducerii Armatei sovietice, care aproviziona trupele ?i frontul apusean în plin? desf??urare.
Ceferi?tii Ia?ilor, preg?ti?i s? execute lucrarea, a?teptau începerea ac?iunii, masa?i de pe la 15 septembrie în pavilioanele ?i ruinele G?rii Vaslui. Ziua de 23 august i-a prins în?ira?i pe drumurile pribegiei între Bârlad-Craiova, fiind apoi îndruma?i spre Br?ila, de unde au fost trimi?i la Vaslui. Acolo au ref?cut linia Vaslui-Bârlad, cu podurile aruncate în aer ?i ?inele rupte ?i au repus în circula?ie (la 18 octombrie), b?trânul tren 6001/6002, între Bucure?ti-Vaslui, redând via?? ora?ului Vaslui ?i Hu?i, reparând linia Crasna-Hu?i.
Izolarea s-a terminat de Sfântul Nicolae
Ob?inându-se aprobarea normaliz?rii de la Ministerul Comunica?iilor, ?eful Inspec?iei de Mi?care Ia?i, inginerul Dionisie Heul, a primit ordinul s? trateze executarea lucr?rii cu conducerea feroviar? sovietic?.
Prin octombrie a avut loc prima întâlnire, la Buh?ie?ti, cu un general sovietic care a sosit din Ia?i pentru discu?ii. Heul a adus cu el din Vaslui vreo 30 de ceferi?ti, pe care i-a în?irat pe peronul G?rii Buh?ie?ti, f?când un front de întâmpinare a înaltului demnitar. La întrebarea care este dorin?a lor, Heul a r?spuns: „Noi vrem s? normaliz?m linia Buh?ie?ti-Ia?i, ?i s? ne întoarcem cu trenul nostru la Ia?i“.
În aceea?i noapte, un camion militar, sosit din Ia?i cu o patrul? sovietic?, l-a luat pe Heul din Vaslui ?i l-a condus la Comandamentul din Ia?i (aflat în casa Sava Goiu, acum sediul Parchetului), unde în timp de mai multe zile s-au stabilit planurile pentru normalizare.
Dup? aceea, mai mul?i feroviari au primit „Propusca“ sau „Zapisca“ (o legitima?ie scris? în limbile român? ?i rus?) semnat? de reprezentan?ii Ministerului român al Comunica?iilor ?i al Comisiei aliate de control (format? din reprezentan?ii SUA, Angliei, URSS ?i condus? de mare?alul Malinovski), cu care se prezentau la biroul de mi?care sovietic din Gara Buh?ie?ti spre a li se permite accesul în trenurile militare ?i porneau spre Ia?i pentru preg?tirea normaliz?rii ?i construirea unei sta?ii de transbordare a materialelor între liniile largi ?i normale în Gara Socola.
Aceast? lucrare laborioas? terminându-se în ziua de 4 decembrie 1944, la ora 6 diminea?a, vreo 500 de lucr?tori ai Sec?iei L1, cu scule ?i materiale, condu?i de inginerii Romulus Adamescu ?i Iulian Vân?toru, au plecat din Vaslui spre Buh?ie?ti. Acolo, ?eful lor s-a prezentat la comandantul sovietic al sta?iei, „un locotenent ajutat de un caporal ?i câteva fete ac?ri?e“, anun?ând c? încep lucr?rile de normalizare.
A doua zi, în 5 decembrie, s-au în?irat pe linia ferat? dintre Buh?ie?ti ?i Grajduri, iar dup? retragerea ultimului tren larg, care culegea personalul militar din sta?ii, au început mutarea ?i fixarea ?inei deplasate pe locul unde fusese înaintea l?rgirii. De la Nicolina spre Grajduri venea alt? echip? trimis? cu trenul rusesc.
Auzindu-se prin sate c? s-au întors ceferi?tii, locuitorii au pornit cu cârdurile spre g?ri. „Veneau în g?ri cu neveste ?i copii ca la iarmaroc,“ î?i amintea inginerul N. Strat, participant la lucrare. Bucuro?i, împ?r?eau lucr?torilor înghe?a?i „vin, colaci ?i v?rz?ri“, la ineditul osp?? participând cu voio?ie ?i tehnicienii sovietici, ce strângeau cu un camion cablurile ?i aparatura lor telefonic? din g?ri ?i ajutau, la nevoie, colegii români s?-?i instaleze aparatele telegrafice Morse (manipulatoare, înregistratoare, role, pile electrice cu borcane cu electrozi ?i solu?ii) folosite de CFR.
Ferici?i, ??ranii au intrat în echipele organizate la fiecare hectometru, iar acei care mai sc?paser? de la rechizi?ion?ri vreun cal, un bou sau o vac? le aduceau pentru a u?ura transportul de stâlpi, traverse ?i ?ine. Ag??a?i pe stâlpi ca ni?te cioc?nitori, liniorii telegrafi?ti înnodau sârmele circuitelor rupte prin care urma a se conduce circula?ia trenurilor. Cu mâinile înghe?ate pe fire ?i fiare, obosi?i ?i înfrigura?i, mul?i dintre lucr?tori nu mai vedeau pe unde c?lcau, ?i prin p?durea Bârnovei, plin? de mine, unii c?deau sfârteca?i de acestea. Îngrozi?i ?i plângând, colegii îi culegeau, îi luau cu ei pe t?rgi improvizate ?i continuau lucrul intens, c?ci se înnopta.
„Sfântul Nicolae de pomin?“
?inând-o tot într-un iure?, echipele au terminat lucrarea în numai 24 de ore, a doua zi fiind s?rb?toarea Sfântului Nicolae. Astfel, pe 6 decembrie, întreaga linie era normalizat? ?i au început s? circule drezinele ?i trenul de lucru pentru verific?ri.
Mo? Nicolae adusese Ia?ilor cel mai pre?ios dar: trenul românesc a?teptat de trei luni. Prin el, Ia?ii se legau din nou cu ?ara ?i Capitala.
De aceea, în anul acela, a fost o zi a Sfântului Nicolae „de pomin?“, s?rb?torit? „mai dihai decât Cr?ciunul“, cu mult? veselie ?i rar? bucurie.
De la Vaslui la Ia?i, în g?ri ?i-n sate, vestea cu trenul era pe toate buzele.
Primul tren, cel de lucru, cu inspectorul Dionisie Heul pe locomotiv?, pornit în 6 decembrie pe la prânz spre Ia?i s? ia ?ine din curtea Atelierelor CFR, pentru lucr?ri, înainta cu ?ârâita, oprit mereu de mul?imi de s?teni. A?eza?i pe linii, d?deau semnale de oprire cu mâinile, cu c?ciulile, cu sticle ?i ulcioare aduse pentru a cinsti „întoarcerea României“, cum zicea câte un mo?, ridicând o ulcic? ?i v?rsând câteva pic?turi pentru acei c?zu?i ?i îmbr??i?ând înf?ptuitorii „sfintei lucr?ri“.
Dup? câteva zile de la acel „Sfânt Nicolae de pomin?“, la 12 decembrie 1944, gazeta „Moldova Liber?“ scria cu litere mari pe prima pagin?:
„A SOSIT PRIMUL TREN DIRECT DIN BUCURE?TI. Primul tren de prob? direct a sosit eri dup?-amiaz? din Bucure?ti. În cursul nop?ii trebuie s? soseasc? trenul personal Ia?i-Bucure?ti“.
Trenul a fost întâmpinat de s?teni cu strig?te de „Ura!“ ?i aruncând c?ciulile în sus de bucurie, iar la Nicolina s-au adunat ?i ie?enii înl?crima?i.
Astfel s-a sfâr?it izolarea Ia?ilor ?i s-au spulberat zvonurile negre, mult timp r?mânând ne?tears?, în amintirea b?trânilor, ziua aceea de Sfântul Nicolae 1944.
La 30 decembrie, Guvernul a chemat pe to?i refugia?ii ?i institu?iile s? se întoarc? acas?, iar în 10 ianuarie „Moldova Liber?“ informa cititorii c? trenul personal Bucure?ti-Nicolina circul? regulat.
Gara Mare a mai r?mas un timp în folosin?a armatei sovietice, care avea Comandamentul în cl?direa Vamei din spate. Prin Ia?i se f?cea ?i leg?tura stabil? între Moldova de Nord ?i Capital?, punându-se în func?iune linia avariat? Ia?i-Cucuteni-Dorohoi-Boto?ani, dup? repararea tunelului de la Movileni ?i a g?rilor stricate în timpul luptelor din var?. Linia ferat? Ia?i-Pa?cani, cât ?i linia Suceava-Vere?ti-Pa?cani-Ploie?ti, mai accesibil? Boto?anilor, au mai r?mas l?rgite pân? la alt? s?rb?toare ceferist?, despre care vom scrie cu alt prilej.
Sursa: http://ziarullumina.ro/trei-luni-sub-administrare-sovietica-in-1944-63113.html
