Problema circulatiei fara de bilet este usor rezolvabila.
Se aplica metode pecuniare, adica cel prins fara bilet trebuie sa plateasca amenzi mari. Daca sustine ca veniturile nu-i permit plata amenzii, in loc ca stivele de amenzi neplatite sa se adune, legislatia ar trebui sa prevada munca in folosul comunitatii, sau mai exact in folosul companiei de transport feroviar, de la curatat vagoane la smuls iarba dintre sine pana la acoperirea prejudiciului.
Asta pentru partea cu calatorul. Pe cealalta parte, controlorii de bilete, sau nasii cum li se spune ar putea fi de asemenea usor demobilizati, prin organizarea de flagrante, sanctionate imediat cu desfacerea contractului de munca. Nu de alta dar somajul e in floare.
Pe liniile deservite de companiile private am observat ca toata lumea plateste bilet, acolo nici macar indienii nu misca in front. Poate mai susnt si exceptii, dar sigur nu este instaurata regula de a circula la blat.
De asemenea o alta problema, care ar putea fi cu aceasta ocazie rezolvata la comun, este cea a delicventei si mizeriei din vagoane, prin paza acestora de catre personal angajat. Probabil ca solutia pare nerealista, din cauza numarului mare de trenuri in miscare, dar parerea mea este ca dupa cativa ani in care se induce un anumit nivel de civilizatie, se poate renunta la o astfel de masura. In ipoteza in care nu se poate folosi om de paza in fiecare garnitura, s-ar putea forma echipe mobile care sa actioneze prin deplasarea in locatiile unde este nevoie. De exemplu, se reclama un comportament neadecvat intr-un tren, se suna la un numar unic alocat companiei feroviare in care se descrie trenul si locatia unde se petrece evenimentul, iar la prima oprire persoanele cu comportament neadecvat pot fi interpelate de echipele de paza.
