Multumesc pentru aprecieri.
@Gam3 da, banuiam ca in revista Loki dar nu eram sigur.
In imaginile de mai sus se vad si perechea de tuburi de 3,5 bar ce se foloseau intre doua locomotive pentru comanda multipla. Erau si prizele cu 39 de contacte pe traversa frontala a locomotivelor. In acele vremuri probabil numai statia radio continea electronica. Pentru a se putea transmite aerul de reglaj al regulatorului mecanic al motorului diesel de la locomotiva din capat, neputandu-se face acest lucru electric in vremea aceea, se legau aerul reglat de mecanicul de locomotiva din postul primei locomotive de aerul dupa reglajul postului de la a doua locomotiva prin aceste tuburi de 3,5 bar. Practic prin aerul de reglaj dintre locomotive (ce trecea prin aceste tuburi la a doua locomotiva) se comanda de catre mecanicul din prima locomotiva ca si cum ar fi fost singura insa asigura acelasi reglaj si pe a doua locomotiva unde nu era nevoie sa fie nimeni. Asa se reglau motoarele diesel simultan la doua locomotive. Dar, despre comanda multipla a locomotivelor la CFR este inca mult de discutat si povestit. Daca vreti, o sa povesc cu alta ocazie, nu vreau sa monopolizez subiectul.
Dragut este ca pe pupitrul de conducere al mecanicului se vad inca cele doua comutatoare (intrerupatoare pachet) de la care se porneau motoarele diesel de la prima si de la a doua locomotiva dintr-un singur post. Asa au venit din Elvetia. Apoi, o vreme au mai existat, apoi s-au demontat, apoi era o tabla pe pupitru pe care scria ,,diesel 1" si dedesubt ,,diesel 2", in dreptul fiecarui comutator existand un singur comutator de fapt. Apoi a ramas un singur comutator, uitandu-se de al doilea diesel. Ca sa nu vorbesc despre cum functionau bietele locomotive inanite de dec 1989. Fie locomotivele nu aveau baterii sau erau decapacitate si nu aveai voie sa opresti motorul diesel. La o locomotiva i se oprea motorul o data pe luna cand mergea la revizie si se putea porni pe robotul din depou. In rest ... si la alimentari nu se oprea. Fie, tot din cauza bateriilor extrem de slabe ce nu asigurau lansarea dupa o stationare mai lunga, la pornire mecanicul trebuia sa scurteze drumul curentului prin cati mai putini consumatori pentru a reusi lansarea. Pentru acest lucru trimitea mecanicul ajutor in sala masinilor sa apese cu ambele maini contactorii in blocul electric cu mana in laveta si capul intors in lateral pentru a nu fi ars pe fata de eventualele flame ce puteau uneori razbate prin camerele de stingere (si ele uneori sparte sau care nu stateau bine). Simultan cu munca ajutorului, tot pe intuneric pentru a nu avea consumatori pe locomotiva la pornire, mecanicul tragea de parghiile de la regulator (,,coarne" cum le spuneau) si turau de acolo manual motorul diesel, fiind lasat incet - incet din coarne la relanti daca acesta se mentinea. Cu asemenea baterii de acumulatori daca ratai lansarea, a doua nu avea cum sa mai aiba loc. Daca o ratai pe prima nu mai putea porni. De duceai la impiegat si cereai o locomotiva de ajutor sa te ia de acolo. Apoi, la depou, de duceai in pozitia ghiocelului si asteptai la coada in fata la usa de la camera pe care scria ,,iarta-ma". Si cereti-ma in spatele usii nu era draguta prezentatoare. Si cand te gandesti ca azi, unii mecanici reclama ca ,, ... nu le merge frigiderul sau aerul conditionat " Dar fiecare cu orizontul lui, ma rog ...