Reiau aici explicatiile din subiectul respectiv, plus niste mici completari
VDD este tensiunea pozitiva de alimentare a montajului, care poate fi de 14 - 16 V. In functie de pozitia cursorului potentiometrului, montajul emite impulsuri de 12 - 14 V (din VDD se scade tensiunea de saturatie a tranzistorului) cu factorul de umplere intre 2% - 98%. In pozitia "min", montajul emite impulsuri foarte inguste, care aprind farurile LED, dar inca nu misca motoarele. Miscand cursorul spre pozitia "max", latimea impulsurilor creste, iar motoarele incep sa se roteasca cu viteze din ce in ce mai mari. Sensul de deplasare poate fi inversat cu ajutorul comutatorului SW1 - preferabil
NU in timpul mersului :-?. Acest montaj ofera posibilitatea mersului stabil al locomotivelor si la viteze foarte mici, spre deosebire de cazul alimentarii trenului cu o simpla tensiune continua de valoare variabila, cand reducerea tensiunii provoaca reducerea vitezei, dar si a cuplului motor, mersul locomotivelor la viteze foarte mici devenind problematic. Datorita faptului ca farurile LED nu au inertie termica, lumina acestora este perfect vizibila si atunci cand trenurile stau pe loc, intensitatea luminoasa crescand usor odata cu cresterea vitezei de deplasare.
Ideea nu este noua (practic am dezvoltat un montaj din cartea "301 montaje electronice"), iar alimentarea PWM a motoarelor de curent continuu este des utilizata in automatizari, modele telecomandate etc., existand chiar si circuite integrate specializate pentru asa ceva.
Din pacate, acest alimentator PWM nu prea este compatibil cu locomotivele digitale, chiar daca acestea recunosc si alimentarea in curent continuu, fiindca decodoarele sunt "dezorientate" de impulsurile primite, pe care nu mai stiu cum sa le interpreteze.