continuarea rezumatului:
.........................................................................................
De la Yokohama traverseaz? Pacificul pân? la San Francisco. Fix îi promite lui Passepartout c? acum, dup? ce au p?r?sit teritoriul britanic, el nu va mai încerca s? îl întârzie Fogg, ci mai degrab? îl va sprijini s? ajung? înapoi în Marea Britanie cât mai repede cu putin??. La San Francisco, ei iau un tren pân? la New York, unde afl? c? vaporul transatlantic care trebuia s? îi duc? în Marea Britanie a plecat deja.
Fogg porne?te s? caute o alternativ? pentru traversarea Atlanticului. El g?se?te un mic vas, cu destina?ia Bordeaux, iar c?pitanul refuz? s? îi duc? la Liverpool, Fogg acceptând s? mearg? în Fran?a. Dup? plecare, el mituie?te echipajul s? se r?scoale ?i schimb? cursul pentru Liverpool. Mergând tot timpul cu toat? viteza, barca r?mâne f?r? combustibil. Fogg cump?r? vasul la un pre? foarte mare de la c?pitan, apoi ordon? echipajului s? ard? toate piesele din lemn pentru a avea combustibil.
Nava ajunge la Queenstown, în Irlanda, apoi c?l?torii merg spre Londra prin Dublin ?i Liverpool. Fix ob?ine în sfâr?it un mandat de arestare pentru Fogg ?i îl închide pe acesta pentru o scurt? perioad? de timp. Aflând ulterior c? ho?ul de la banc? fusese prins cu trei zile în urm? la Edinburgh, îl elibereaz? pe Fogg. Îns? Fogg a pierdut deja trenul ?i se întoarce la Londra cu cinci minute întârziere, fiind sigur c? a pierdut pariul.
A doua zi, în casa lui din Londra, el î?i cere scuze Aoudei pentru c? a adus-o cu el, deoarece acum e s?rac ?i nu are cum s? o sus?in? financiar. Aouda îi m?rturise?te c? îl iube?te ?i îl cere de so?, iar Passepartout este trimis s? cheme preotul. De la preot, Passepartout afl? c?, datorit? faptului c? au c?l?torit spre est (adic? spre r?s?ritul soarelui), au câ?tigat o zi întreag?: acum nu e duminic?, a?a cum credeau ei, ci doar sâmb?t?.
Passepartout îi comunic? lui Fogg acest lucru ?i pornesc imediat spre Reform Club, ajungând tocmai la timp pentru a câ?tiga pariul. Fogg se c?s?tore?te cu Aouda ?i c?l?toria în jurul lumii se termin? cu bine.
.....................................................................................................
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ocolul_P%C4%83m%C3%A2ntului_%C3%AEn_80_de_zile
În continuare urmeaz? descrierile din roman referitoare la c?ile ferate americane de la 1872:
Cap. XXV
Îndat? ce debarc?, Mr. Fogg se interes? cînd pleac? primul tren spre New York, ?i afl? c? la ?ase seara; avea deci o zi întreag? de petrecut la San Francisco.
………………………………………………………
Dup? ce prînzir?, fu adus un coach, cu care c?l?torii s? se duc? la gar?, împreun? cu bagajele lor.
………………………………………………………….
La ora ?ase f?r? un sfert, c?l?torii ajunser? la gar? unde g?sir? trenul gata de plecare.
…………………………………………………….
Gentlemanul nostru se urc? în vagon ?i trenul porni cu toat? viteza.
Cap. XXVI În care se c?l?tore?te cu trenul expres pe calea ferat? a Pacificului
„Ocean to Ocean” – astfel zic americanii ?i aceste trei cuvinte ar trebui s? fie numele generic al acelui „grand trunk” care traverseaz? Statele Unite ale Americii în partea lor cea mai larg?. Dar, în realitate, „Pacific rail – road” e alc?tuit din dou? p?r?i distincte: „Central Pacific”, între San Francisco ?i Ogden ?i „Union Pacific” între Ogden ?i Omaha. Aici se întîlnesc cinci linii, care asigur? ora?ului Omaha leg?turi foarte dese cu New York-ul.
New York ?i San Francisco sînt deci unite acum printr-o panglic? de metal neîntrerupt?, care nu m?soar? mai pu?in de trei mii ?apte sute optzeci ?i ?ase de mile. Între Omaha ?i Pacific drumul de fier str?bate o regiune înc? plin? de indieni ?i fiare s?lbatice – ?inut întins pe care mormonii au început s?-l colonizeze c?tre 1845,dup? ce fuseser? alunga?i din Illinois.
Odinioar?, chiar în împrejur?rile cele mai prielnice, trebuiau ?ase luni spre a merge de la New York la San Francisco. Acum sînt de ajuns ?apte zile.
În 1862, cu toat? opozi?ia deputa?ilor din sud, care voiau o cale ferat? mai apropiat? de ?inuturile lor, traseul rail-road-ului fu stabilit între paralelele a patruzeci ?i una ?i a patruzeci ?i doua. Mult regretatul pre?edinte Lincoln hot?rî el însu?i ca noua linie s? porneasc? din ora?ul Omaha, statul Nebraska. Lucr?rile fur? începute îndat? ?i conduse în acel stil american, care nu se încurc? în hîr?oage ?i birocra?ie. Rapiditatea lucrului nu trebuia s? p?gubeasc? cu nimic buna lui execu?ie. În prerie se înainta cu o mil? ?i jum?tate pe zi. O locomotiv?, mergînd pe ?inele a?ezate în ajun, aducea ?inele pentru a doua zi ?i î?i continua drumul pe m?sur? ce ele erau fixate.
Pe parcursul s?u „Pacific rail-road” are mai multe ramifica?ii, în statele Iowa, Kansas, Colorado ?i Oregon. Pornind de la Omaha, el urmeaz? Platte-river de-a lungul malului stîng, pîn? la v?rsarea bra?ului de nord, î?i continu? drumul de-a lungul bra?ului de sud, traverseaz? terenurile Laramiei ?i Mun?ii Wahsatch, înconjoar? Lacul S?rat, ajunge la Lake-Salt-City, capitala mormonilor, se înfund? în valea Tuillei, str?bate pustiul american, Mun?ii Cedar ?i Humboldt, Humboldt-river, Sierra Nevada ?i coboar? pe lîng? Sacramento pîn? în Pacific, f?r? ca pe tot acest traseu s? întîlne?ti o pant? care s? urce mai mult de o sut? dou?zeci de picioare la mil?, chiar în traversarea Mun?ilor Stînco?i.
Astfel se prezenta aceast? lung? arter? pe care trenurile o str?b?teu în ?apte zile, ?i care avea s? permit? onorabilului Phileas Fogg – cel pu?in dup? cum spera el – ca la 11 ale lunii s? ajung? la New York, de unde s? ia vaporul de Liverpool.
Vagonul în care se urcase gentlemanul nostru era un fel de omnibus lung, pus pe dou? boghiuri cu cîte patru roate fiecare, putînd astfel s? circule chiar ?i în curbele cu raz? mic?. În interior nu se aflau compartimente, ci dou? rînduri de canapele, puse de o parte ?i de alta, în lung, l?sînd la mijloc un loc de trecere spre cabinetele de toalet?, cu care era prev?zut fiecare vagon. Vagoanele la rîndul lor comunicau între ele prin pasarele ?i c?l?torii puteau s? circule de la un cap?t la altul al trenului. Ei aveau astfel la dispozi?ie vagoane-salon, vagoane-teras?, vagoane restaurant ?i vagoane- cafenea. Nu lipseau decît vagoanele-teatru, dar aveau s? fie ?i acelea într-o zi.
Între vagoane se vînturau neîncetat strigîndu-?i marfa vînz?tori de c?r?i ?i de jurnale, de lichioruri, de comestibile ?i de ?ig?ri, c?rora nu le lipseau de loc mu?teriii.
Plecaser? din Oakland la ora ?ase seara. Se l?sase noaptea – o noapte rece, întunecoas?, cu cerul acoperit de nori care amenin?au a ninsoare. Trenul nu mergea prea repede; nu f?cea mai mult de dou?zeci de mile pe or?, vitez? care îi îng?duia totu?i s? str?bat? Statele Unite în timpul prev?zut.
C?l?torii vorbeau pu?in, de altfel somnul avea s?-i cuprind? îndat? pe to?i.
...........................................................................................
O or? dup? plecarea trenului începu s? ning?, ninsoare u?oar?, care din fericire, nu putea s? întîrzie mersul trenului. Pe ferestre nu se mai z?rea decît o uria?? pînz? alb?, pe fondul c?reia, desf??urîndu-se în rotocoale, fumul locomotivei p?rea cenu?iu.
La ora opt, un steward intr? în vagon ?i anun?? c?l?torii c? se f?cuse ora de culcare. Acest vagon era un „sleeping-car”, care în cîteva minute fu transformat în dormitor. Sp?tarele canapelelor se l?sar? pe spate, cu?ete pliate cu grij? se desf?cur? printr-un sistem ingenios, în cîteva clipe fur? improvizate cabine ?i fiecare c?l?tor avu îndat? la dispozi?ia sa un pat confortabil, pe care perdele groase îl ap?rau de orice privire curioas?. Cear?afurile albe, pernele moi – n-aveai decît s? te culci ?i s? dormi, ceea ce f?cu fiecare, ca ?i cum s-ar fi aflat în cabina confortabil? a unui vapor, în vreme ce trenul gonea cu toat? viteza prin statul Californiei.
În ?inutul care se întinde între San Francisco ?i Sacramento, p?mîntul este pu?in fr?mîntat. Drumul de fier care îl str?bate, sub numele de „Central Pacific –road” pleac? de la Sacramento ?i înainteaz? spre est, ca s? întîlneasc? pe cel care vine de la Omaha. De la San Francisco pîn? la Sacramento, linia merge direct spre nord-est, de-a lungul lui American-river, care se vars? în golful San Pablo.
Cele o sut? dou?zeci de mile cuprinse între aceste dou? ora?e însemnate fur? str?b?tute în ?ase ore, ?i c?tre miezul np?ii, pe cînd dormeau primul lor somn, c?l?torii trecur? prin Sacramento.
..........................................................................................
Ie?ind din ora? (Sacramento), trenul l?s? în urm? g?rile Junction, Roclin, Auburn ?i Colfax, ?i intr? în masivul Sierra Nevada. La ora ?apte diminea?a trecu prin gara Cisco. Dup? o or?, dormitorul devenise iar un vagon obi?nuit, ?i c?l?torii puteau s? vad? prin ferestre priveli?tile pitore?ti ale acestei ??ri muntoase.
Traseul c?ii ferate trebuia s? ?in? seama de capriciile Sierrei, ici ag??îndu-se de povîrni?urile muntelui, colo trecînd pe deasupra pr?p?stiilor, ocolind col?urile de stînc? prin curbe îndr?zne?e, avîntîndu-se prin strîmtori înguste, pe care le-ai fi crezut f?r? ie?ire. Locomotiva, sclipitoare ca o racl? aurit?, cu felinarul ei mare care arunca lumini ro?cate, cu clopotul s?u argintat, cu gr?tarul de protec?ie care se întindea în fa?? ca un pinten, î?i amesteca ?uier?turile ?i mugetele cu acelea ale toren?ilor ?i ale cascadelor ?i împletea fumul printre ramurile negre ale brazilor.
Pe acest parcurs erau prea pu?ine tuneluri ?i poduri. Rail-road-ul încingea povîrni?urile mun?ilor, nec?utînd o linie dreapt? – drumul cel mai scurt de la un punct la altul – ?i neluptîndu-se cu natura.
C?tre ora nou?, trenul trecu în statul Nevada, prin valea Carson, urmînd mereu direc?ia nord-est. La prînz plec? din Reno, unde se oprise dou?zeci de minute, pentru prînzul c?l?torilor.
De aici înainte, calea ferat? merge cîteva mile spre nord, urmînd cursul rîului Humboldt, apoi cote?te spre est, o dat? cu aceast? ap? pe care nu o mai p?r?se?te pîn? la izvoarele ei, aproape de hotarul oriental al statului Nevada.
Dup? ce prînzir?, Mr. Fogg, Mrs. Auda ?i tovar??ii lor î?? reluar? locurile în vagon. A?eza?i confortabil, ei urm?reu priveli?tea variat? care trecea pe sub ochii lor – prerii întinse, mun?i profilîndu-se la orizont, „creek”-uri rostogolindu-?i apele înspumate. Uneori, o turm? mare de bizoni, îngr?m?dit? departe în zare, p?rea un dig mi?c?tor. Aceste cirezi f?r? num?r, de rumeg?toare devin adeseori obstacole de neînvins în calea trenului. S-au v?zut mii de asemenea animale defilînd de mai multe ore în rînduri strînse, peste rail-road. Locomotiva era atunci silit? s? se opreasc? ?i s? a?tepte trecerea lor.
A?a se întîmpl? ?i de data aceasta. Pe la ora trei dup? amiaz? o turm? de bizoni num?rînd zece-dou?sprezece mii de capete, bar? drumul de fier. Locomotiva î?i încetini viteza ?i încerc? s?-?i înfing? pintenul în flancul imensei coloane, dar trebui s? se opreasc? în fa?a masei de nestr?b?tut.
...................................................................................................................
C?l?torii, înghesui?i pe platformele vagoanelor, priveau curio?i ciudatul spectacol. Dar cel care s-ar fi cuvenit s? par? mai gr?bit decît to?i, Phileas Fogg, r?m?sese la locul s?u ?i a?tepta filozofic ca bivolii s? binevoiasc? s? elibereze trecerea. Passeparout era furios de întîrzierea pe care o pricinuia aceast? îmbulzeal? de animale, asupra c?rora ar fi vrut s? descarce întreg arsenalul s?u de revolvere.
- Ce ?ar?! strig? el. Ni?te boi opresc trenurile ?i merg ca la procesiune, f?r? s? se gr?beasc?, de parc? n-ar împiedica circula?ia! Pe dumnezeul meu, a? vrea s? ?tiu dac? Mr. Fogg a prevenit aceast? întîmplare în program! ?i mecanicul, uite la el, nu îndr?zne?te s? dea drumul ma?inii peste vitele astea tic?loase!
Mecanicul nu încercase cîtu?i de pu?in s? treac? peste obstacol ?i bine f?cuse.
F?r? îndoial? c? ar fi strivit primii bivoli cu gr?tarul locomotivei; dar, oricît ar fi fost ea de puternic?, locomotiva s-ar fi oprit curînd, scoas? de pe ?ine ?i astfel trenul ar fi fost în primejdie.
Deci, cel mai bun lucru era s? a?tepte cu r?bdare ?i apoi s? cî?tige timpul pierdut m?rind viteza trenului.
Defilarea bizonilor dur? trei ore lungi – ?i drumul nu fu liber decît la c?derea nop?ii. În clipa cînd ultimile rînduri ale turmei traversau linia, primele se pierdeau departe, sub linia orizontului c?tre sud.
La ora opt, trenul str?b?tea cheile rîului Humboldt, iar la ora nou? ?i jum?tate trecea teritoriul Utahului, regiunea marelui Lac S?rat, ciudata ?ar? a mormonilor.
Cap. XXVII
În timpul nop?ii de 5 spre 6 decembrie, trenul goni spre sud-est, str?b?tînd un spa?iu de aproape cincizeci de mile, apoi merse tot atîtea mile spre nord-est, apropi-indu-se de marele Lac S?rat.
C?tre ora nou? diminea?a, Passepartout ie?i la aer, pe platforma vagonului. Vremea rece, cerul cenu?iu, dar ninsoarea contenise. Talgerul soarelui, m?rit de cea??, p?rea o uria?? moned? de aur, ?i fl?c?ul nostru î?i trecea timpul calculîndu-i valoarea în lire sterline, cînd apari?ia unui personaj destul de ciudat îl întrerupse din aceast? ocupa?ie util?.
Personajul cu pricina, care luase trenul din gara Elko, era un om înalt, foarte negricios, cu must??i negre, ciorapi negri, p?l?rie de m?tase neagr?, vest? neagr?, pantaloni negri – numai cravat? alb?; în plus, mai avea m?nu?i din piele de cîine. Ai fi zis c? e o fa?? bisericeasc?. El mergea de la un cap?t la cel?lalt al trenului ?i pe u?a fiec?rui vagon lipea cu cear? de pecetluit o noti?? scris? de mîn?.
Passepartout se apropie ?i pe una din aceste noti?e citi c? onorabilul „elder” William Hitsch, misionar mormon, profitînd de prezen?a sa în trenul nr. 48, va ?ine de la ora 11 la miezul nop?ii, în vagonul nr. 117, o conferin?? despre mormonism, invitînd s? fie ascultat de c?tre to?i gentlemenii care ?in s? se instruiasc? asupra religiei „Sfin?ilor din Ultimile Zile”.
..........................................................................................
Vestea se r?spîndi repede printre cei vre-o sut? de c?l?tori afla?i în tren.Dintre ace?tia, un num?r de cel mult treizeci de in?i, atra?i de farmecul conferin?ei, ocupau la ora 11 canapelele din vagonul indicat. Passepartout se afla în primul rînd al credincio?ilor.
..................................................................................................
În vagon mai r?m?seser? zece auditori ?i printre ei onestul Passepartout, care asculta cu urechile ciulite.
........................................................................................
Dar în timpul acestei conferin?e trenul mersese repede, a?a c? spre ora dou?sprezece ?i jum?tate ajungea pe ??rmul de nord-vest al Marelui Lac S?rat.
..................................................................................................
La ora dou?, c?l?torii coborau în gara Ogden. Trenul plecînd mai departe abia la ora ?ase. Mr. Fogg, Mrs. Auda ?i tovar??ii lor aveau timp s? se duc? în Cetatea Sfin?ilor, aflat? pe o cale ferat? secundar?, care porne?te din gara Ogden.
.....................................................................................
La ora trei, c?l?torii se plimbau deci pe str?zile cet??ii, zidit? între malul Iordanului ?i poalele Mun?ilor Wahsatch.
.................................................................................................
Din fericire, ?ederea sa în Cetatea Sfin?ilor nu trebuia s? se prelungeasc?. La ora patru f?r? cîteva minute, c?l?torii se aflau în gar? ?i-?i reluau locurile în vagoane.
Locomotiva fluier?, vestind plecarea; dar în momentul cînd ro?ile ei, patinînd pe linii, urneau trenul din loc, izbucni un strig?t:
- Opre?te! Opre?te!
Un tren odat? pornit nu se mai opre?te. Gentlemanul care scotea aceste strig?te era desigur un mormon întîrziat. El alerga cu sufletul la gur?. Din fericire pentru el, gara n-avea nici u?i, nici bariere. Întîrziatul se repezi deci pe peron, s?ri pe scara ultimului vagon ?i ajungînd în?untru se pr?bu?i gîfîind pe o canapea.
................................................................................
Cap. XXVIII
P?r?sind Great-Salt-Lake ?i gara Ogden, trenul merse timp de o or? spre nord, pîn? la Veber –river; pîn? aici str?b?tuse cam nou? sute de mile de la San Francisco. Dup? aceea se îndrept? din nou spre est, prin masivul fr?mîntat al Mun?ilor Wahsatch ?i Mun?ii Stînco?i propriu-zi?i, inginerii americani întîmpinaser? cele mai serioase greut??i în construirea c?ii ferate. Astfel, pe acest parcurs, subven?ia guvernului Uniunii Statelor Americane se ridicase la patruzeci ?i opt de mii de dolari de mil?, pe cît? vreme la cîmpie nu fusese decît de ?aisprezece mii; dar inginerii, dup? cum s-a mai spus, nu c?utaser? s? înfrîng? natura, ci recurser? la un ?iretlic, ocolind piedicile; a?a, pe toat? lungimea rail-road-ului nu se s?pase decît un singur tunel, lung de paisprezece mii de picioare.
Pîn? acum traseul atinsese cea mai mare în?l?ime la Lacul S?rat. De aici înainte, el cobora într-o pant? foarte lin? pîn? în valea Bitter-creek-ului, de unde începea iar s? urce, ca s? ajung? la cump?na apelor între Alantic ?i Pacific. În aceast? regiune muntoas? erau toren?i numero?i, ca Muddy, Green ?i al?ii, care fur? trecu?i pe pode?e.
................................................................................................
La ora zece seara, trenul se opri în gara Fort-Bridger, de unde porni numaidecît mai departe. Dup? dou?zeci de mile intra în statul Wyoming – vechea Dakota – urmînd întreaga vale a Bitter-creek-ului, unde se adun? o parte din apele care formeaz? sistemul hidrografic al Colorado-ului.
A doua zi, 7 decembrie, se opri un sfert de or? în gara Green-river. Peste noapte z?pada c?zuse destul de abundent?, dar, înmuiat? de ploaie, nu putea s? stînjeneasc? mersul trenului. Totu?i vremea rea îl îngrijora pe Passepartout, c?ci o înz?pezire ar fi compromis desigur c?l?toria.
..................................................................................
Dar, în timp ce fl?c?ul nostru nu se gîndea decît la starea cerului ?i la sc?derea temperaturii, Mrs. Auda încerca temeri mai mari, pornite din cu totul alt? pricin?.
Într-adev?r, cî?iva c?l?tori coborîser? din vagoane ?i se plimbau pe peronul g?rii Green-river, a?teptînd plecarea trenului. Uitîndu-se pe geam, tîn?ra femeie recunoscu printre ei pe colonelul Stamp W. Proctor americanul acela care se purtase a?a de grosolan cu Phileas Fogg în timpul mitingului din San Francisco.
........................................................................................
Îndat? ce trenul porni, Mrs. Auda se folosi de o clip? cînd Mr. Fogg a?ipise, pentru a pune pe Fix ?i pe Passepartout la curent cu situa?ia.
- Cum, acel Proctor este în tren? strig? Fix. Ei bine, lini?ti?i-v? doamn?; înainte de a avea de-a face cu seniorul... cu Mr. Fogg, va avea de-a face cu mine!
..............................................................................................
- Domnule Fix, relu? Mrs. Auda, Mr. Fogg nu va l?sa nim?nui grija de a-l r?zbuna.El este omul, dup? cum a ?i spus, gata s? se întoarc? în America numai ca s?-l caute pe cel ce l-a insultat. Deci, dac? îl z?re?te pe colonelul Proctor, nu vom putea împiedica un duel care poate avea rezultate nenorocite. Trebuie, deci, s? nu-l vad?.
- ?i, ad?ug? Passepartout, asta ar fi pe placul gentlemenilor de la Reform-Club!...Asculta?i-m?: în patru zile vom fi la New York! Ei bine, dac? timp de patru zile st?pînul meu nu p?r?se?te vagonul, putem spera ca întîmplarea s? nu-l pun? fa?? în fa?? cu acest blestemat de american, bat?-l dumnezeu!
...............................................................................................................
?i acum, exista oare vreun mijloc de a-l re?ine pe Mr. Fogg în compartiment pentru a înl?tura orice întîlnire între el ?i colonel? Lucrul nu era greu, gentlemanul fiind de felul s?u pu?in plimb?re? ?i pu?in curios. În orice caz, inspectorul de poli?ie socoti c? g?sise un mijloc sigur, c?ci pu?in mai tîrziu i se adres? lui Phileas Fogg:
- Ce lungi ?i ap?s?toare sînt orele petrecute în tren, domnule!
- Într-adev?r, dar trec, r?spunse gentlemanul.
- Pe bordul vapoarelor, continu? inspectorul, avea?i obiceiul s? juca?i wist.
- Da, îns? aici ar fi greu. N-am nici c?r?i, nici parteneri.
- Oh,cît despre c?r?i, putem s? le cump?r?m; în trenurile americane se vinde tot ce vrei. Iar parteneri, dac? din întîmplare doamna...
- Sigur, domnule, r?spunse cu vioiciune tîn?ra femeie. Cunosc wistul; face parte din educa?ia englez?.
- Iar eu, ad?ug? Fix, am preten?ia c?-l joc destul de bine. Deci vom fi trei ?i un „mort”.
- Cum vre?i, domnule! r?spunse Phileas Fogg, încîntat s? reia chiar ?i în tren jocul s?u preferat.
Servitorul se duse s?-l caute pe stewart, ?i în curînd se întoarse cu dou? jocuri complete, cu fi?e, jetoane ?i o plan?et? acoperit? cu pînz?.
.....................................................................................................
La ora unsprezece diminea?a, trenul atinsese cump?na apelor între cele dou? oceane. Erau la Passe-Bridger, la o altitudine de 7524 picioare engleze deasupra nivelului m?rii, una din în?l?imile cele mai mari peste care trecea drumul de fier str?b?tînd Mun?ii Stînco?i. Dup? vreo dou? sute de mile, c?l?torii urmau s? ajung? în sfîr?it în acele lungi cîmpii care se întind pîn? la Atlantic ?i pe care natura le-a f?cut a?a de potrivite pentru a?ezarea unei c?i ferate.
Pe povîrni?ul dinspre Atlantic se ?i ivir? primele rîuri, afluen?i sau subafluen?i ai lui North-Platte-river. Tot orizontul spre nord ?i spre est era acoperit de acea imens? cortin? semi-circular?, care formeaz? por?iunea septentrional? a mun?ilor Stînco?i, dominat? de piscul Laramie. Între aceste în?l?imi ?i calea ferat? se întindeau cîmpii nem?rginite, bogate în ape. În dreapta rail-road-ului se etajau primele povîrni?uri ale masivului muntos care se rotunje?te spre sud pîn? la izvoarele rîului Arkansas, unul din marii afluen?i ai lui Missouri.
La dou?sprezece ?i jum?tate, c?l?torii z?rir? o clip? fortul Hallek, care domin? regiunea. Mai r?mîneau numai cîteva ore ca traversarea Mun?ilor Stînco?i s? se termine. Puteau deci spera c? nici un accident nu va împiedica trecerea trenului prin aceast? regiune greu de str?b?tut. Ninsoarea încetase ?i se l?sase ger. P?s?ri mari, speriate de locomotiv?, î?i luau zborul ?i fugeau departe. Pe cîmpie nu se ar?ta nici un animal s?lbatic, nici un urs sau lup: jur împrejur pustiul, în imensa lui goliciune.
Dup? un prînz destul de îmbel?ugat, servit chiar în vagon, Mr. Fogg ?i partenerii s?i î?i reluar? nesfîr?itul lor wist, cînd deodat? se auzir? fluier?turi repezi ?i trenul se opri.
Passepartout î?i scoase capul pe u??, dar nu descoperi nimic care ar fi putut motiva aceast? oprire; nu se vedea nici o gar?. Mrs. Auda ?i Fix se temur? o clip? c? domnului Fogg i-ar putea da prin gînd s? coboare. Dar gentlemanul se mul?umi s? spun? servitorului s?u:
- Vezi ce s-a întîmplat!
Iste?ul fl?c?u se repezi afar? din vagon. Vreo patruzeci de c?l?tori, printre care ?i colonelul Stamp W. Proctor, coborîser? pe linie.
Locomotiva se oprise în fa?a unui semnal ro?u care închidea calea. Mecanicul ?i conductorul discutau aprins cu un cantonier, pe care ?eful g?rii urm?toare – Medicine-Bow – îl trimisese înaintea trenului. Unii c?l?tori se apropiaser? ?i luau parte la discu?ie, între ei ?i susnumitul colonel Proctor, cu vorba lui ascu?it? ?i gesturile imperioase.
Apropiindu-se de grupul lor, Passepartout îl auzi pe cantonier spunînd:
- Nu! Nu se poate trece! Podul de la Medicine-Bow se clatin? ?i n-ar suporta greutatea trenului.
Era vorba de un pod suspendat peste un torent, la o mil? de locul unde se oprise trenul. Dup? spusele cantonierului, podul era amenin?at s? se pr?bu?easc?; avea mai multe grinzi rupte, ceea ce f?cea trecerea imposibil?. Omul nu exagera deci în nici un fel, afirmînd c? nu se putea trece mai departe.
............................................................................................................................................
Neîndr?znind s?-i duc? st?pînului s?u aceast? veste, Passepartout asculta cu din?ii strîn?i, nemi?cat ca o statuie.
- Pe naiba! strig? colonelul Proctor. Îmi închipui c? n-o s? st?m aici pîn? om prinde r?d?cini în z?pad?!
- Domnule colonel, interveni conductorul, s-a telegrafiat la Omaha s? vin? un tren, dar nu este posibil s? soseasc? la Medicine-Bow înainte de ora ?ase.
- Ora ?ase! exclam? servitorul lui Phileas Fogg.
- F?r? îndoial?, r?spunse conductorul. De altfel, mergînd pe jos, nici n-am ajunge mai repede în gar?.
- Pe jos? strigar? c?l?torii într-un glas.
- Dar la ce distan?? este aceast? gar?? întreb? unul din ei pe conductor.
- Dou?sprezece mile, de pe malul cel?lalt al rîului.
- Dou?sprezece mile prin z?pad?! exclam? Stamp W. Proctor.
?i colonelul trase o serie de înjur?turi la adresa Companiei ?i a conductorului. În furia lui , Passepartout nu era deprte de a-i ?ine isonul. De data asta se ivise o piedic? material?, pe care st?pînul s?u nu o mai putea învinge cu toate bancnotele lui.
Dezam?girea cuprinsese pe to?i c?l?torii, care, f?r? s? mai socotim întîrzierea, se vedeau sili?i s? fac? vreo cincisprezece mile prin cîmpia acoperit? de z?pad?.
Întîmplarea stîrni înv?lm??eal?, exclama?ii, vocifer?ri, ?i acestea desigur ar fi atras aten?ia lui Phileas Fogg, dac? gentlemanul n-ar fi fost absorbit de jocul s?u.
Passepartout se vedea nevoit s?-l în?tiin?eze, ?i tocmai se îndrepta spre vagon cu capul în p?mînt, cînd mecanicul trenului – un adev?rat yankeu, pe nume Forster, zise cu o voce sigur?:
- Domnilor, poate ar fi un mijloc s? trecem.
- Pe pod? întreb? un c?l?tor.
- Pe pod!
- Cu trenul nostru? ad?ug? colonelul.
- Cu trenul nostru!
Servitorul lui Phileas Fogg se oprise ?i asculta cu sufletul la gur? vorbele mecanicului.
- Dar podul amenin?? s? se pr?bu?easc?! observ? conductorul.
- N-are importan??! r?spunse Forster. Cred c?, dînd trenului maximum de vitez?, ar fi unele ?anse s? trecem.
-Drace! f?cu Passepartout.
Dar o parte din c?l?tori fuseser? numaidecît atra?i de propunere, care era mai ales pe placul colonelului Proctor. Acest z?natic socotea c? lucrul e foarte realizabil. El aminti celor de fa?? c? unii ingineri chiar avuseser? ideea s? treac? peste rîuri „f?r? pod”, cu trenuri rigide, lansate cu toat? viteza... Pîn? la urm?, to?i cei interesa?i în aceast? pricin? se al?turaser? p?rerii mecanicului.
- Avem cincizeci la sut? ?anse s? trecem! spunea unul.
- ?aizeci! sus?inea altul.
- Optzeci...nou?zeci la sut?!
Passepartout îi asculta buimac. Cu toate c? ar fi fost gata s? fac? orice pentru a trece peste Medicine-creek, încercarea i se p?rea cam prea „american?”.
„?i totu?i, î?i zise el, exist? ceva mult mai simplu de f?cut, la care oamenii ace?tia nici nu se gîndesc!...”
Apoi se adres? unuia din c?l?tori:
- Domnule, mijlocul propus de mecanic mi se pare pu?in cam riscant,dar...
- Optzeci la sut? ?anse! r?spunse c?l?torul, întorcîndu-i spatele.
Fl?c?ul se apropie de alt gentleman:
- ?tiu prea bine...dar...a? avea de f?cut numai o propunere, domnule...
- Nici o propunere, e inutil, de vreme ce mecanicul ne asigur? c? vom trece! r?spunse americanul ridicînd din umeri.
- F?r? îndoial?, vom trece, ad?ug? Passepartout, dar poate ar fi mai prudent...
- Cum ?Prudent ? strig? colonelul Proctor, pe care acest cuvînt auzit din întîmplare, îl f?cu s? sar? în sus. Cu mare vitez?, î?i spun! În?elegi? Cu mare vitez?!
- ?tiu...în?eleg...repeta Passepartout pe care nimeni nu-l l?sa s?-?i termine fraza. Dar ar fi, dac? nu mai prudent, deoarece cuvîntul v? sup?r?, cel pu?in mai natural...
- Ce-i aia ? Cum ? Ce l-a apucat pe ?sta cu naturalul lui ? începur? s? strige cu to?ii. Bietul b?iat nu mai ?tia de cine s? se fac? auzit.
- ?i-e fric? ? îl întreb? colonelul Proctor.
- Mie, fric? ?...strig? Passepartout.
?i fiindc? era inutil s? mai vorbeasc?, î?i zise: „Ei bine, fie ! Am s? le ar?t oamenilor ?stora c? un francez poate fi tot a?a de „american” ca ?i ei !...”
- Pofti?i în vagoane ! Pofti?i în vagoane ! striga conductorul.
„Da ! În vagoane ! În vagoane – ?i numaidecît ! repeta Passepartout, dar nimeni nu m? va putea împiedica s? gîndesc c? era mai natural s? trecem întîi noi, c?l?torii, ?i dup? aceea s? treac? trenul!...”
Numai c? nimeni nu auzi aceast? reflec?ie în?eleapt? ?i chiar dac? ar fi auzit-o, nimeni n-ar fi vrut s? recunoasc? juste?ea ei.
C?l?torii se urcaser? în vagoane. Passepartout se a?ez? la locul lui f?r? s? spun? nimic din ce se întîmplase. Juc?torii erau absorbi?i cu totul de wistul lor.
Locomotiva fluier? prelung. Mecanicul duse trenul înapoi, aproape o mil?, ca un s?ritor care se retrage s?-?i ia avînt.
Apoi, dup? un alt fluier, porni înainte, la început încet, pe urm? mai repede, din ce în ce mai repede, pîn? ce viteza ajunsese însp?imînt?toare; nu se mai auzea decît urletul locomotivei ca un nechezat metalic; pistoanele f?ceau dou?zeci de curse pe secund?, osiile ro?ilor fumegau în lag?re. Se sim?ea, pentru a spune astfel, c? trenul întreg, mergînd cu o sut? de mile pe or?, nu mai ap?sa pe ?ine; viteza f?cea s?-?i piard? greutatea.
?i trecur? ! Trecur? cu iu?eala unui fulger, f?r? s? se vad? nimic din pod. Sau mai degrab? se poate spune c? trenul s?rise de pe un mal pe altul...Viteza era a?a de mare, încît mecanicul nu izbuti s? opreasc? locomotiva decît la cinci mile dincolo de gar?.
Dar abia trecuse trenul peste rîu, c? podul, cu ultimile leg?turi sl?bite de zdruncin?tur?, se pr?bu?i huruind în torentul Medicine-Bow.
Cap. XXIX
În aceea?i sear?, trenul î?i urm? drumul f?r? piedici, trecea de fortul Sauders, str?b?tea trec?toarea Sheyene ?i ajungea la trec?toarea Evans. În acest loc, rail-road-ul atingea punctul cel mai înalt de pe parcurs, adic? 8091 picioare deasupra nivelului m?rii. C?l?torii nu mai aveau decît s? coboare pîn? la Atlantic pe cîmpiile f?r? margini, nivelate de natur?.
De aici pornea, desprinzîndu-se din marele „trunk”,ramifica?ia spre Denver –City, ora?ul cel mai important din Colorado. Acest ?inut este bogat în mine de aur ?i de argint, ceea ce a f?cut s? aib? de pe acum cincizeci de mii de locuitori.
Pîn? acum c?l?torii no?tri str?b?tuser?, de la San Francisco, o mie trei sute opt zeci ?i dou? de mile, în trei zile ?i trei nop?i. Dup? orice socoteal?, spre a ajunge la New York, erau de ajuns patru zile ?i patru nop?i. Phileas Fogg se men?inea deci în termenele dinainte hot?rîte.
În timpul nop?ii l?sar? în stînga cîmpul Walbah. Lodge-pole-creek curgea paralel cu calea ferat?, urmînd frontiera dreapt? ca tras? cu sfoara dintre statele Wyoming ?i Colorado. La ora unsprezece intrau în Nebraska, apoi, trecînd prin apropiere de Sedgwick, ajungeau la Julesburgh, ora? a?ezat pe bra?ul de sud al lui Platte-river.
Aici , la 23 octombrie 1867, se f?cuse inaugurarea c?ii ferate „Union-Pacific-road”, al c?rei inginer ?ef fusese generalul J.M. Dodge. Aici se opriser? locomotivele puternice, ducînd cele nou? vagoane cu invita?i, printre care se afla vicepre?edintele Mr. Thomas C. Donald; aici r?sunaser? aclama?iile mul?imii, iar siuxii ?i pawniesii oferiser? spectacolul unui mic r?zboi indian, urmat de festivele focuri de artificii. În sfîr?it, aici se publicase, cu ajutorul unei imprimerii portative, primul num?r din jurnalul Railway-Pioneer. A?a fusese s?rb?torit? inaugurarea acestui mare drum de fier, instrument de progres ?i civiliza?ie, construit de-a lungul pustiului ?i destinat s? lege între ele ora?ele ?i cet??ile înc? inexistente în acel timp. Dar fluierul locomotivei, mai puternic decît lira lui Amphion, avea s? le fac? s? r?sar? în curînd din p?mîntul american.
La ora opt diminea?a, fortul Mac-Pherson r?mase în urm?. De aici pîn? la Omaha erau trei sute cincizeci ?i ?apte de mile. Linia ferat? urma, pe malul stîng, sinuozit??ile capricioase ale bra?ului sudic al lui Platte-river. La ora nou?, c?l?torii soseau în importantul ora? North-Platte, zidit între cele dou? bra?e ale marelui curs de ap?; acestea dup? ce înconjoar? ora?ul, se unesc ca s? formeze o singur? arter? – afluent însemnat al lui Missouri, în care se vars? ceva mai sus de Omaha.
Meridianul o sut? unu era dep??it.
.............................................................................
Mrs. Auda încerc? în zadar s?-l opreasc? pe Mr. Fogg. Inspectorul încerc? ?i el, tot degeaba, s? reia cearta pe socoteala sa.Passepartout era gata s? se repead? asupra colonelului ?i s?-l arunce pe fereastr?, dar un semn al st?pînului s?u îl opri. Gentlemanul nostru ie?i din vagon, iar americanul îl urm? pe platform?.
- Domnule, se adres? Mr. Fogg adversarului s?u, sînt foarte gr?bit s? m? întorc în Europa ?i orice întîrziere ar prejudicia grav interesele mele.
- Ei ?i ? Ce m? intereseaz? asta pe mine ? r?spunse colonelul Proctor.
............................................................................................................................
- Fie! încuviin?? Mr. Fogg.Merge?i la New York ?
- Nu.
- La Chicago ?
- Nu.
- La Omaha ?
- Nu te intereseaz?! Cuno?ti Plum-creek ?
- Nu.
- Este prima gar?; vom fi acolo peste o or?. Trenul are zece minute oprire.În zece minute se pot schimba cîteva focuri de revolver.
- Fie ! se hot?rî Mr. Fogg. Voi coborî la Plum-creek.
- ?i cred chiar c? vei r?mîne acolo ! ad?ug? americanul cu obr?znicie f?r? pereche.
- Cine ?tie, domnule ? r?spunse gentlemanul nostru.
?i dup? aceste cuvinte se întoarse în vagon tot a?a de nep?s?tor ca întotdeauna.
...................................................................................................................................
La ora unsprezece, fluieratul locomotivei anun?a apropierea g?rii Plum-creek. Gentlemanul se ridic? ?i urmat de Fix, ie?i pe platform?. Passepartout îi întov?r??ea, ducînd o pereche de revolvere. Mrs. Auda r?mase în vagon, palid? ca o moart?.
Îndat? u?a vagonului se deschise ?i colonelul Proctor ap?ru pe platform? urmat de martorul s?u, un yancheu de aceea?i teap? cu el. Trenul se opri, dar în clipa cînd amîndoi adversarii voiau s? pun? piciorul pe peron, conductorul alerg? la ei ?i îi opri:
- Nu coboar? nimeni, domnilor !
- ?i de ce ? întreb? colonelul.
- Avem dou?zeci de minute întîrziere ?i trenul pleac? numaidecît.
- Dar trebuie s? m? bat cu domnul.
- Regret, r?spunse conductorul, dar plec?m imediat. Iat? c? sun? clopotul !
Clopotul sun?, într-adev?r, ?i trenul se puse în mi?care.
- Sînt sincer mîhnit, domnilor ! relu? slujba?ul c?ilor ferate. În orice împrejurare a? fi putut s? v? fiu de folos. Dar, la urma urmei, dac? n-a?i avut timp s? v? bate?i la gar?, cine v? împiedic? s? v? bate?i pe drum ?
- Asta poate nu i-ar conveni domnului ! zise colonelul Proctor, cu un aer zeflemitor.
- Îmi convine pe deplin ! r?spunse Phileas Fogg.
„Hot?rît, sîntem în America ! gîndi Passepartout. ?i conductorul trenului este un gentleman din lumea cea mai bun? !”
Apoi îl urm? pe st?pînul s?u.
Cei doi adversari, împreun? cu martorii, preceda?i de conductor, se îndreptar?, trecînd dintr-un vagon în altul, spre coada trenului. În ultimul vagon nu erau decît vreo zece c?l?tori. Conductorul îi întreb? dac? binevoiau s? lase cîteva clipe locul liber celor doi gentlemeni, care aveau de lichidat o afacere de onoare.
Cum de nu ? Dar c?l?torii erau ferici?i s? poat? fi de folos celor doi gentlemeni – deci ie?ir? pe platforme.
Vagonul, lung de vreo cincizeci de picioare, era foarte potrivit pentru cele puse la cale. Adversarii puteau s? se repead? unul la altul printre b?nci ?i s? se împu?te în voie.
Niciodat? nu fusese mai u?or de stabilit regulile unui duel. Mr. Fogg ?i colonelul Proctor, înarma?i fiecare cu cîte dou? revolvere cu ?ase focuri, intrar? în vagon. Cei r?ma?i afar? închiser? u?a dup? ei. La primul ?uierat al locomotivei, combatan?ii trebuiau s? înceap? focul.
...Apoi, dup? un r?gaz de dou? minute, martorii aveau s? scoat? din vagon ceea ce ar mai fi r?mas din cei doi gentlemeni.
......................................................................................................
A?teptau deci cu to?ii fluieratul, a?a cum fusese în?elegerea, cînd deodat? izbucnir? strig?te s?lbatice, înso?ite de împu?c?turi. Dar detun?turile nu veneau din vagonul rezervat dueli?tilor; ele se auzeau de pretutindeni, pe toat? lungimea trenului. Din vagoane se ridicar? strig?te de groaz?.
Colonelul Proctor ?i Mr. Fogg ie?ir? repede, cu revolverele în mîini, ?i se n?pustir? înainte, unde detun?turile ?i strig?tele se înte?iser?. Î?i d?dur? seama amîndoi, în aceea?i clip?, c? trenul era atacat de o band? de indieni, probabil siuxi.
Ace?ti indieni îndr?zne?i nu erau la prima lor lovitur?, c?ci multe trenuri fuseser? atacate de ei. De data asta o band? de vreo sut? de in?i se aruncaser? pe sc?ri, din mers, dup? obiceiul lor, ?i s?rir? în vagoane, ca ni?te cowboy care se aga?? de spinarea cailor în galop.
Fiecare din ei avea o pu?c? – ?i nu z?bovir? s? deschid? focul, la care c?l?torii, aproape to?i înarma?i, r?spundeau cu focuri de revolver. Mai întîi indienii se repezir? la locomotiv? ; mecanicul ?i fochistul fur? pe jum?tate omorî?i cu lovituri de m?ciuc?. Un ?ef siux vru s? opreasc? trenul, dar ne?tiind s? manevreze pîrghia regulatorului, o deschise mai mult în loc s-o închid?, ?i locomotiva, luîndu-?i vînt, gonea cu o vitez? însp?imînt?toare.
În acela?i timp, siuxii n?v?liser? în vagoane, alergau ca ni?te maimu?e înfuriate pe platforme, sp?rgeau u?ile ?i se luptau corp la corp cu c?l?torii. Din vagonul de bagaje, spart ?i jefuit, geamantanele erau aruncate pe jos, în timp ce strig?tele ?i focurile de revolver nu mai conteneau.
Dar c?l?torii se ap?rau cu vitejie. Unele vagoane, baricadate, sus?ineau adev?rate asedii, ca ni?te forturi ambulante gonind cu o vitez? de o sut? de mile pe or?.
Mrs. Auda se purtase foarte curajos de la începutul atacului. Se ap?ra eroic, cu revolverul în mîn?, tr?gînd pe ferestrele sparte în s?lbaticii care voiau s? se apropie de ea. Vreo dou?zeci de siuxi, lovi?i de moarte, c?zuser? pe terasament; al?ii alunecînd de pe platforme, nimereau pe linii ?i ro?ile vagoanelor îi striveau ca pe ni?te viermi.
Mai mul?i c?l?tori, grav atin?i de gloan?e sau doborî?i sub loviturile de m?ciuc?, z?ceau pe b?nci.
Totu?i, înc?ierarea trebuia s? aib? unsfîr?it ; ea dura de peste zece minute, ?i dac? trenul nu se oprea, nu putea s? se termine decît în favoarea siuxilor. În adev?r, gara ?i Fortul Kearney se aflau la dou? mile distan??. Acolo se g?sea un post american, dar dac? trenul nu se oprea la timp, între Kearney ?i gara urm?toare, siuxii ar fi fost înving?tori.
Coductorul se b?tea al?turi de Mr. Fogg, cînd un glonte îl doborî. C?zînd, bietul om mai apuc? s? strige:
- Dac? trenul nu se opre?te în cinci minute, sîntem pierdu?i !
- Se va opri ! r?spunse Phileas Fogg.
?i d?du s? se repead? pe u?a vagonului.
- R?mîne?i aici, domnule ! îi strig? Passepartout. Asta m? prive?te pe mine !
Gentlemanul n-avu timp s?-l opreasc? ; viteazul fl?c?u deschise o u??, f?r? a fi z?rit de indieni, ie?i pe platform?, se ag??? de tampoane ?i izbuti s? se strecoare sub vagon. ?i astfel, în timp ce lupta continua, în timp ce gloan?ele se încruci?au pe deasupra capului s?u, Passepartout, reg?sindu-?i îndemînarea ?i sprinteneala lui de fost clown, strecurîndu-se pe sub tren, ?inîndu-se de lan?uri, ajutîndu-se de pîrghiile frînelor, de grinzi ?i de lonjeroane, s?rind de la un vagon la altul cu nemaipomenit? dib?cie, ajunse la locomotiv?. Nimeni nu-l v?zuse ?i nici n-ar fi putut s?-l vad?.
Acolo, ag??at cu o mîn? de tampon, între vagonul de bagaje ?i tenderul locomotivei, desf?cu cu cealalt? mîn? lan?ul de siguran??; dar n-ar fi izbutit niciodat? s? desfac? ?i lan?ul de trac?iune, întins prin toat? greutatea trenului, dac? o smuncitur? a tenderului nu l-ar fi f?cut s? sar? singur din cîrlig...?i astfel, trenul, decuplat, î?i mic?or? viteza, r?mînînd pu?in cîte pu?in în urm?, în vreme ce locomotiva u?urat?, î?i m?rea ?i mai mult viteza-i însp?imînt?toare.
Trenul mai merse cîteva minute datorit? iner?iei, dar frînele fur? manevrate din ineriorul vagoanelor ?i convoiul de vagoane se opri, în sfîr?it, la mai pu?in de o sut? de pa?i de gara Kearney.
Atra?i de împu?c?turi, solda?ii din fort alergar? în ajutor. Siuxii nu-i a?teptaser? ; înc? înainte de oprirea trenului, întreaga lor band? o ?terse.
Dar cînd c?l?torii se num?rar? pe peronul g?rii, v?zur? c? mul?i dintre ei lipseau la apel, ?i printre ace?tia curajosul francez, al c?rui devotament îi sc?pase de la pieire.
Cap. XXX
..................................................................................................................
Într-adev?r, c?tre ora dou? dup? amiaz?, în vreme ce z?pada c?dea cu fulgi mari, se auzir? fluier?turi lungi venind dinspre est. O umbr? uria??, precedat? de o lumin? ro?cat?, înainta încet, m?rit? de cea?a care-i d?dea o înf??i?are fantastic?.
Totu?i nu se a?tepta venire unui tren dinspre est ; ajutoarele cerute prin telegraf nu puteau sosi a?a de curînd, iar trenul de la Omaha spre San Francisco urma s? treac? a doua zi.
În curînd totul se l?muri.
Locomotiva care se apropia încet era tocmai aceea a trenului atacat. Dup? ce r?mase f?r? vagoane, ea î?? continuase drumul cu o vitez? însp?imînt?toare, ducîndu-i pe fochist ?i pe mecanic neînsufle?i?i – ?i gonise a?a multe mile ; apoi focul se mic?orase, din lips? de combustibil, viteza sc?zuse ?i dup? o or?, încetinindu-?i treptat mersul, locomotiva se oprise, în sfîr?it, la dou?zeci de mile dincolo de gara Kearney.
Nici mecanicul ?i nici fochistul nu muriser?, ?i dup? un le?in destul de prelungit î?i veniser? în fire, tocmai cînd ma?ina se oprea. V?zîndu-se în cîmpul pustiu, f?r? vagoane în urm?, mecanicul î?i d?duse seama ce se întîmplase. Fire?te, el nu putea s? b?nuiasc? în ce chip fusese desf?cut? locomotiva de tren, dar era limpede c? trenul r?mas în urm? se g?sea în primejdie.
Omul nu st?tu la îndoial? asupra lucrului pe care-l avea de f?cut. A continua drumul spre Omaha era prudent ; a se întoarce la trenul pe care indienii poate continuau s?-l jefuiasc? era primejdios... Dar ce-are a face ! În cuptorul cazanului fur? îngr?m?dite lemne ?i lope?i de c?rbuni, focul se aprinse din nou, presiunea crescu ?i c?tre ora dou? dup? prînz locomotiva se apropia de gara Kearney, fluierînd în cea??.
C?l?torii sim?ir? o mare bucurie cînd o v?zur? a?ezîndu-se în fa?a trenului. Acum puteau s?-?i continue drumul întrerupt în chip a?a de nefericit.
La sosirea locomotivei, Mrs. Auda ie?i pe peron ?i apropiindu-se de conductor îl întreb?:
- Pleca?i ?
- Numaidecît, doamn?.
- Dar prizonierii...nenoroci?ii no?tri tovar??i...?
- Nu mai putem a?tepta, r?spunse conductorul. ?i a?a avem trei ore întîrziere.
- ?i cînd va trece urm?torul tren de la San Francisco ?
- Mîine sear?, doamn?.
- Mîine sear? ? Dar atunci va fi prea tîrziu ! Trebuie s? a?tep?i !
- Imposibil ! dac? vre?i s? merge?i, urca?iv? în vagon.
- R?mîn aici ! r?spunse tîn?ra femeie.
.................................................................................................................
Între timp c?l?torii ?i cei cî?iva r?ni?i – între ei ?i colonelul Proctor, a c?rui stare era grav? – se urcaser? în vagoane. Se auzea vuietul cazanului supraînc?lzit, ?i aburii ?î?neau prin supape. Mecanicul trase de fluier, trenul se puse în mi?care ?i în curînd disp?ru, amestecîndu-?i fumul alb în vîrtejurile z?pezii.
.......................................................................................................
În acest timp, Passepartout c?uta trenul în gar?. Credea c-o s?-l g?seasc? la peron, gata s? plece spre Omaha – ?i spera c? s-ar putea cî?tiga timpul pierdut.
- Trenul, unde e trenul ? strig? el.
- A plecat ! r?spunse detectivul Fix.
- ?i cînd trece trenul urm?tor ? întreb? Phileas Fogg.
- Abia disear?.
- Ah, r?spunse simplu netulburatul gentleman.
Cap. XXXI
Phileas Fogg se afla în întîrziere cu do?zeci de ore. Passepartout, cauza involuntar? a acestei înt?rzieri, era disperat ; hot?rît, el îl ruinase pe st?pînul s?u !
În acest moment, inspectorul se apropie de Mr. Fogg, ?i, privindu-l drept în fa??, îl întreb?:
- Domnule, sînte?i într-adev?r foarte gr?bit ?
- Foarte ! r?spunse Phileas Fogg.
- Insist, relu? Fix. Ave?i într-adev?r interesul s? fi?i la New York în ziua de 11, înainte de ora nou? seara, cînd pleac? vaporul spre Liverpool ?
- Un mare interes !
- Dac? aceast? c?l?torie n-ar fi fost întrerupt? de atacul indienilor, a?i fi sosit la New York în ziua de 11 diminea?a ?
- Da, cu dou?sprezece ore înainte de plecarea vaporului.
- Bine, ave?i deci dou?zeci de ore întîrziere, dar dac? sc?de?i dou?sprezece din ele, r?mîn numai opt. Vre?i s? încerca?i s? cî?tiga?i aceste opt ore ?
- Pe jos ? întreb? Mr. Fogg.
- Nu, în sanie ! r?spunse Fix. Într-o sanie cu pînze. Cineva mi-a oferit acest mijloc de transport.
...............................................................................................
La ora opt, sania era gata de plecare. C?l?torii se urcar? în ea ?i se înf??urar? str?ns în p?turile lor de c?l?torie. Cele dou? pînze uria?e fur? ridicate, ?i împins de vînt, ciudatul vehicul se avînt? pe z?pada înt?rit? cu o vitez? de patruzeci de mile pe or?.
De la Fortul Kearney la Omaha, în linie dreapt? – zborul albinei, cum spun americanii – sînt cel mult dou? sute de mile. Dac? vîntul r?mînea neschimbat ?i nu se întîmpla nimic neprev?zut, aceast? distan?? putea fi str?b?tut? în cinci ore, deci la ora unu dup? prînz, sania trebuia s? ajung? la Omaha.
.............................................................................................................................................
Într-adev?r, nu se f?cuse ora unu, cînd îndemînaticul conduc?tor p?r?si cîrma ?i se repezi la pînze s? le strîng?. Sania mai merse înc? o jum?tate de mil? pîn? ce, fantastica vitez? c?p?tat? sc?zînd încetul cu încetul, se opri în sfîr?it. Mudge ar?t? o îngr?m?dire de acoperi?uri albe de z?pad? :
- Am ajuns !
Ajun?i ! Ajun?i într-adev?r în aceast? gar? (Omaha), care prin trenuri numeroase are leg?turi dese cu estul Statelor Unite !
......................................................................................................................
În acest însemnat ora? din Nebraska se termin? Calea ferat? a Pacificului propriu-zis?, care leag? bazinul fluviului Mississippi cu marele Ocean.Pentru a ajunge de la Omaha la Chicago, drumul de fier, sub numele de „Chicago-Rock-island-road”, merge direct spre est, deservind cincizeci de g?ri.
Un tren direct era gata de plecare. Phileas Fogg ?i tovar??ii s?i nu avur? decît timpul s? se arunce într-un vagon.
............................................................................................................
Trenul porni cu cea mai mare vitez? ?i curînd trecu în Iowa prin Council-Bluffs, Moines, Iowa-Citty. În timpul nop?ii traversar? Mississippi la Davenport, apoi intrar? în Illinois prin Rock-Island. A doua zi, în 10 ale lunii, la ora patru dup?-amiaz?, sosea la Chicago, deja ridicat din ruinele sale ?i a?ezat cu mult? mîndrie ca niciodat? pe malurile frumosului lac Michigan.
De aici pîn? la New York mai erau nou? sute de mile ?i trenurile nu lipseau. Mr. Fogg trecu numaidecît din unul în altul. Locomotiva sprinten? a lui „Pittsburg-Fort-Wayne-Chicago-rail-road” porni cu toat? viteza, ca ?i cum ar fi în?eles c? onorabilul gentleman n-avea timp de pierdut. Ea travers? ca un fulger Indiana, Ohio, Pennsylvania, New Jersey trecînd prin ora?e cu nume vechi, din care unele aveau str?zi ?i tramvaie, de?i casele înc? lipseau. În sfîr?it, apele Hudsonului se ivir? ?i, în ziua de 11 decembrie, la ora unsprezece ?i un sfert seara, trenul se oprea în gar?, pe malul drept al fluviului, chiar în fa?a debarcaderului Companiei de vapoare Cunard, altfel zis „British and north American royal mail steam packet Co.”
Dar China, pachebotul de Liverpool, plecase de patruzeci ?i cinci de minute.
Cap. XXXII
.............................................................................................................................
Era ora opt ?i jum?tate (12 decembrie). A debarca de pe Henrietta, a se urca într-o tr?sur?, a se duce la Hotelul Saint-Nicholas, a o lua pe Mrs. Auda, pe Passepartout ?i chiar pe nedesp?r?itul Fix, c?ruia îi oferea c?l?torie gratuit?, fur? fapte îndeplinite de gentlemanul nostru cu calmul care nu-l p?r?sea în nici o împrejurare.
În momentul în care Henrietta f?cea ultimile preg?tiri de plecare, to?i erau la bord.
..................................................................................................................................
Cap. XXXIII
............................................................................................................................
?i astfel în ziua de 21 decembrie, la orele unsprezece ?i patruzeci , Phileas Fogg debarc? în sfîr?it pe cheiul Liverpoolului. Pîn? la Londra nu mai avea de f?cut decît ?ase ore.
Dar în clipa aceea, Fix se apropie, îi puse mîna pe um?r ?i, ar?tîndu-i mandatul, îl întreb? :
- Dumneata e?ti numitul Phileas Fogg ?
- Da, domnule.
- În numele reginei, te arestez !
Cap. XXXIV
Phileas Fogg era arestat, închis în arestul v?mii din Liverpool, Custom-house, unde urma s?-?i petrac? noaptea, a?teptînd s? fie dus la Londra.
...........................................................................................................................
La ora dou? ?i treizeci ?i trei de minute deslu?i un zgomot afar?, scîr?îitul unor u?i care se deschideau... Se auzea glasul lui Passepartout, se auzea glasul lui Fix.
Privirea lui Phileas Fogg se aprinse o clip?.
U?a camerei s?ri în l?turi ?i el v?zu pe Mrs. Auda, pe Passepartout, pe Fix care se repezeau spre el.
Fix gîfîia, cu p?rul r?v??it...abia putea vorbi.
- Domnule, bolborosi detectivul, domnule, ierta?i... o asem?nare nefericit?...Ho?ul arestat de trei zile... dumneavoastr?...liber !
.............................................................................................................................
Mr. Fogg, Mrs. Auda ?i Passepartout ie?ir? în fug? din cl?direa v?mii, se aruncar? într-o tr?sur? ?i peste cîteva minute soseau la gara din Liverpool.
Gentlemanul întreb? dac? era vreun expres gata de plecare spre Londra...
Se f?cuse ora dou? ?i patruzeci... Expresul plecase de trezeci ?i cinci de minute.
Phileas Fogg nu-?i pierdu curajul ?i comand? un tren special.
În gar? se aflau mai multe locomotive de mare vitez?, sub presiune; dar, avînd în vedere nevoile serviciului, trenul special nu putu s? plece înainte de ora trei.
La ora trei, Phileas Fogg, dup? ce spusese cîteva cuvinte mecanicului, despre o r?splat? pe care putea s? o cî?tige, gonea spre Londra, în tov?r??ia tinerei femei ?i a credinciosului s?u servitor.
Ca s? ajung? la timp, trebuiau s? str?bat? în cinci ore ?i jum?tate distan?a de la Liverpool la Londra, lucru foarte posibil, cînd drumul este liber pe tot parcursul s?u. Dar se ivir? întîrzieri de neînl?turat ?i, cînd trenul sosi în gar?, toate orologiile Londrei ar?tau ora nou? f?r? zece.
Dupa ce s?vîr?ise c?l?toria sa în jurul lumii, Phileas Fogg sosea cu o întîrziere de cinci minute !...
R?m??agul era pierdut.
Cap. XXXV
............................................................................................................................
Plecînd de la gar?, Phileas Fogg îi porunci lui Passepartout s? cumpere unele provizii, apoi se duse acas?.
...........................................................................................................
Cap. XXXVI
...................................................................................................................
În seara aceea, la ora opt, cei cinci colegi ai gentlemanului se adunaser? în marele salon al Reform-Club-ului.
........................................................................................................................
- Domnilor, dup? dou?zeci de minute, termenul hot?rît între Mr. Phileas Fogg ?i noi va fi împlinit !
- La ce or? a sosit ultimul tren de la Liverpool ? întreb? Thomas Flanagan.
- La ora ?apte ?i dou?zeci ?i trei, r?spunse Gauthier Ralph, iar trenul urm?tor nu sose?te decît la dou?sprezece ?i zece.
- Ei bine, domnilor, relu? Andrew Stuart, dac? Phileas Fogg ar fi sosit cu trenul de ?apte ?i dou?zeci ?i trei, acum s-ar afla aici.
..............................................................................................
La a cincizeci ?i cincea (secund?), afar? izbucni ceva ca un tunet, se auzir? aplauze, urale, ba chiar ?i înjur?turi, care se pierdur? într-un singur vuiet.
Juc?torii se ridicar?.
La a cincizeci ?i ?aptea secund?, u?a salonului se deschise – ?i pendula nu b?tuse înc? a ?aizecea secund?, c?nd Phileas Fogg se ivi în prag, urmat de o mul?ime în delir, care d?duse n?val? în club.
Gentlemanul nostru f?cu un pas înainte ?i zise simplu, cu glasul lui netulburat de nimic:
- Iat?-m?, domnilor, am sosit !
Jules Verne – Ocolul p?mîntului în optzeci de zile – editura Ion Creang? - 1971
