Calea ferata descrisa de scriitorii vremii

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"
Comoara din Lacul de Argint

Comoara din Lacul de Argint (german?: Der Schatz im Silbersee) este un roman de aventuri de scriitorul german Karl May. Ini?ial a fost publicat în foileton în 1890/1891 în revista "Der Gute Kamerad", prima edi?ie a c?r?ii a ap?rut în 1894.

Cuprins
Capitole:
Pantera neagr?
Vagabonzii
Lupte nocturne
Sc?pat de pedeaps?
O magistral? isprav? de indian
O cavalcad? în întuneric
Lupta pentru ferma lui Butler
O dram? în preerie
Vicle?ug ?i contravicle?ug
La Eagle-tail
La strâmtoare
Pe via?? ?i pe moarte
Hobble-Frank ?i m?tu?a Droll
O b?t?lie de piei-ro?ii
Lacul de Argint

Ecraniz?ri
Comoara din Lacul de Argint (1962)
Die Spur führt zum Silbersee (1989, anima?ie)

Edi?ii în limba român?
Comoara din Lacul de Argint de Karl May – Editura Tineretului 1969 (traducere Mariana ?ora)
Comoara din Lacul de Argint de Karl May – Editura Eden, Seria Juvenalia, 1992
Comoara din Lacul de Argint de Karl May – Editura Pallas 1995 (traducere Mariana ?ora)
Comoara din Lacul de Argint de Karl May – Editura PRUT INTERNATIONAL
Comoara din Lacul de Argint de Karl May – Editura Corint, 2002 (Traducere: Roland Schenn)

Sursa : https://ro.wikipedia.org/wiki/Comoara_din_Lacul_de_Argint
 
Karl May
Vicle?ug ?i contravicle?ug
Pe vremea când s-au petrecut cele povestite, Sheridan nu era nici ora?, nici sat, ci doar o a?ezare temporar? a muncitorilor de la c?ile ferate. Se compunea dintr-o seam? de c?su?e de piatr?, de lut ?i de lemn, construc?ii cu totul primitive, dar care arborau uneori deasupra u?ii ni?te inscrip?ii din cele mai preten?ioase. Citeai, de pild?, inscrip?ia „Hotel” sau „Saloon” pe cl?diri în care, în Germania, nici cel mai umil meseria? n-ar fi dorit s? locuiasc?. Dar mai erau ?i câteva case foarte dr?gu?e, construite din lemn, în a?a fel, încât se puteau demonta ?i reconstrui cu u?urin?? în alt loc. Cea mai mare dintre acestea se afla pe o movil? ?i purta inscrip?ia vizibil? de departe : „Charles Charoy, inginer”.Într-acolo se îndreptar? cei doi c?l?re?i; desc?lecar? la u??, lâng? care era legat un cal în??uat ?i cu frâul pus în manier? indian?.
.....................................................................................................................................
- ?tii o capcan? potrivit? pentru tramp-i ?
- Cunosc una ?i o s? le-o preg?tim. Ace?ti coio?i vin ca s? jefuiasc?, ei caut? casa de bani. Dac? ea se afl? aici, vin ?i ei aici, dac? e în alt? parte, se duc acolo, iar dac? se afl? în „tr?sura de foc” , se vor urca ?i ei ?i vor c?l?tori spre pieire, f?r? s? d?uneze cu nimic celor care locuiesc aici.
- A, încep s? în?eleg ! strig? Old Firehand. Ce plan formidabil ! Te gânde?ti s?-i ademenim în tren ?
- Da. Winnetou nu se pricepe deloc la bidiviul de foc ?i la felul cumtrebuie condus. El a dat ideea, iar fra?ii s?i albi s? se gândeasc? la punerea ei în practic?.
- S?-i ademenim într-un tren ? întreb? inginerul. Dar la ce bun ? Putem doar s?-i a?tept?m aici ?i s?-i nimicim, întinzându-le o curs?.
- Metod? prin care mul?i dintre noi ar urma îns? s? moar? ! replic? Old Firehand. Pe când dac? se urc? într-un tren, îi putem duce într-un loc în care trebuie s? se predea, f?r? s? ne poat? face mult r?u.
- Nici prin gând n-o s? le treac? s? se urce în tren !
- Se vor urca, dac?-i ademenim cu casa de bani.
- Vas?zic?, s? pun casa de bani în tren ?
Era o întrebare de care nu l-ai fi crezut capabil pe inginerul care p?rea totu?i un om inteligent. Winnetou f?cu un gest de dispre?, iar Old Firehand r?spunse:
- Cine v? cere a?a ceva ? E suficient ca bandi?ii s? fie convin?i c? banii se g?sesc în tren. Îl angaja?i ca func?ionar pe cel care vine s? iscodeasc? ?i v? preface?i c?-i acorda?i cea mai mare încredere. Îi comunica?i c? sta?ioneaz? un tren aici în care se g?se?te o sum? mare de bani. Atunci or s? vin? cu siguran?? ?i or s? se înghesuie to?i în vagoane. O dat? ce s-au urcat, trenul porne?te. N-ave?i la dispozi?ie un tren pentru acest scop ?
- O, da, am câte vagoane vre?i ! ?i a? lua ?i r?spunderea asupra mea cu pl?cere, dac-a? fi cât de cât convins de reu?it?. Dar mai sunt ?i alte probleme. Cine s? conduc? locomotiva ? E absolut sigur c? ma?inistul ?i fochistul vor fi împu?ca?i de bandi?i.
- Pshaw ! Cred c? se va g?si un ma?inist, iar fochist voi fi eu. Dar despre am?nuntele astea o s? mai vorbim.Presupun c? tramp-ii vor sosi azi la Eagle-tail, c?ci acolo voiau s? se duc? întâi. Deci putem s? fix?m data loviturii pentru noaptea de mâine. Apoi trebuie s? determin?m locul în care-i ducem pe bandi?i. Acest loc îl vom c?uta înc? în cursul dimine?ii de azi, pentru c? iscoadele sosesc probabil dup?-amiaz?. Ave?i o drezin?, sir ?
- Fire?te.
- Ei, atunci ie?im cu ea noi doi. Winnetou nu poate veni cu noi, trebuie s? stea ascuns, pentru c? prezen?a lui ne-ar tr?da inten?iile. Nici pe mine nu trebuie s? m? recunoasc? nimeni; am prev?zut asta, de aceea mi-am adus un costum vechi de pânz?.
Figura inginerului exprima o nedumerire crescând?.
- Sir – zise – dumneavoastr? vorbi?i despre chestiunea asta ca un pe?te despre înot. Mie îns? nu mi se pare deloc a?a de u?oar? ?i de fireasc?. Cum le d?m de veste bandi?ilor ? Cum îi facem s? se comporte cum vrem noi ?
- Ce întrebare ! Noul func?ionar v? va trage de limb?, ?i tot ce-l ve?i face s? cread?, el o va comunica în tain? tovar??ilor s?i, ca fiind adev?rul deplin.
- Bine. Dar dac? le d? în gând s? nu se urce în tren ? Dac? prefer? s? distrug? ?inele într-un loc anumit ca s? provoace o deraiere ?
- Pute?i evita u?or asta, spunându-i pretinsului con?opist c? fiecare din aceste trenuri care duc bani e precedat de o locomotiv? de siguran??. Atunci or s? renun?e la distrugerea ?inelor.
.................................................................................................................................
Înainte de sosirea lui Winnetou, inginerul îl instalase pe Old Firehand într-o od?i??; acum acesta se retrase acolo cu Winnetou, ca s? se schimbe, dezbr?când costumul de vân?toare b?t?tor la ochi ?i punând costumul în care putea fi luat de c?tre mincitorii de la c?ile ferate drept un tovar?? nou. În curând drezina fu gata de plecare. Old Firehand ?i cu inginerul se a?ezar? pe locurile din fa?? ?i doi muncitori se urcar? pe ?asiul ro?ilor alerg?toare ca s? pun? în mi?care tijele. Vehicolul trecu prin localitate, acum animat? peste tot de muncitori cu bra?e harnice, ?i ie?i pe linia ferat? de pe câmpie, terminat? de pe atunci pân? la Kit Karson.
.....................................................................................................................
- E întuneric peste tot.M-am furi?at de dou? ori de jur împrejurul casei. Toat? lumea doarme. Ce ai s?-mi spui ?
- C? nu facem nici o treab? cu casa de bani de aici. Salariile se pl?tesc la chenzin?, ?i ieri a fost zi de plat?. Ar trebui, deci, s? a?tept?m dou? s?pt?mâni întregi, ceea ce e imposibil. Nu sunt nici trei sute de dolari în cas?; pentru atâta nu se merit?.
- Despre asta ziceai adineauri c? e o veste extraordinar?, minunat? ? Prost mai e?ti !
- Taci! Sigur c? nu-i o afacere cu casa de aici; dar mâine noapte va trece pe aici un tren cu patru sute de mii de dolari !
- Aiurea !
- Ba e adev?rat ! M-am convins cu ochii mei. Trenul vine de la Kansas City ?i se duce la Kit Karsen, unde banii urmeaz? s? fie folosi?i pentru construirea liniei noi. Am citit scrisoarea ?i telegrama. Inginerul ?sta prost?nac are încredere în mine ca în el însu?i.
- La ce folose?te asta ! Trenul doar trece !
- Tâmpitule ! Se opre?te aici ?i st? cinci minute încheiate.
- Ei, dr?cie !
- Iar eu ?i cu tine o s? st?m pe locomotiv?.
- Ia te uit? ! Aiurezi !
- A?, de unde ! Trenul va fi luat în primire de un func?ionar special la Carlyle. Omul acela r?mâne pe locomotiv? pân? aici, pe urm? înso?e?te trenul chiar pân? la Wallace, ca s? predea acolo înc?rc?tura.
- ?i acel func?ionar special urmeaz? s? fii chiar tu ?
- Exact ! Iar tu s? vii cu mine. Adic? ?i se permite s? vii. Inginerul mi-a dat voie s?-mi aleg un om care s? m? înso?easc? ?i când l-am întrebat pe cine-mi propune, mi-a r?spuns c? în privin?a asta n-are s?-mi prescrie nimic. Atunci se-n?elege de la sine c? te aleg pe tine.
- M?, dar o încredere atât de rapid? ?i de necondi?ionat? nu ?i se pare suspect? ?
- În fond, da. Dar din toate trag concluzia c? are nevoie de un om de încredere ?i c? nu l-a avut pân? acum. Faimoasa scrisoare de recomandare ?i-a f?cut pesemne efectul. ?i afar? de asta, marea încredere câ?tigat? atât de rapid nu m? prea pune pe gânduri, pentru c? afacerea e cu cântec: misiunea nu e lipsit? de primejdie.
- Ah ! Asta m? lini?te?te cu totul! O fi pe semne o linie prost construit? ?
- Nu, de?i de fapt, e doar o linie provizorie, dup? câte mi-am data seama din registre ?i planuri. Dar po?i s?-?i închipui c? la o cale ferat? atât de important? ?i nou? nu sunt destui func?ionari verifica?i. Au mecanici pe care nu-i cunosc înc?, ?i ca fochi?ti se prezint? oameni cu un trecut ?i o purtare dubioas?. Acum gânde?te-te c? e vorba de un tren care duce aproape o jum?tate de milion de dolari ?i e condus de un aastfel de mecanic ?i fochist. Dac? cei doi tipi sunt în?ele?i între ei, pot s? opreasc? cu u?urin?? trenul undeva, pe linie, ?i s? se fac? nev?zu?i cu banii.De aceea trebuie s?-i înso?easc? un func?ionar, ?i cum ei sunt doi, urmeaz? s?-?i ia ?i el un ajutor. S? ne în?elegem, e vorba de un fel de misiune poli?ieneasc?. O s? avem fiecare un revolver înc?rcat în buzunar, ca s?-i putem împu?ca pe loc dac? tipii manifest? vreo inten?ie criminal?.
- M?, ?tii c? ai haz ! Noi s? p?zim banii ! o s? silim tipii s? opreasc? pe parcurs ?i o s? ne lu?m dolarii.
- Asta nu se poate, fiindc? în afar? de mecanic ?i de fochist, mai e un conductor ?i un func?ionar al casieriei de la Kansas City, care duce banii într-o valiz?. Amândoi sunt bine înarma?i. Chiar dac? am reu?i s?-i silim pe primii doi s? opreasc? trenul. Ceilal?i doi ar intra numaidecât la b?nuieli ?i ?i-ar ap?ra vagonul. Nu, trebuie s? proced?m cu totul altfel. Trebuie s?-i atac?m cu for?e superioare, ?i anume într-un loc unde nu se poate presupune c? a?a ceva s? se întâmple, deci aici.
- ?i crezi c? reu?im ?
- Fire?te ! Nu e nici o îndoial? în privin?a asta, ?i nici unul dintre noi nu va p??i nimic. Sunt atât de convins, c? te trimit acum s?-l în?tiin?ezi pe „colonel”.
- Nu se poate c?l?ri pe întunericul ?sta, mai ales c? nu cunosc regiunea.
- Atunci po?i s? a?tep?i pân? diminea??; dar va fi ultimul moment, fiindc? pân? dup?-amiaz? trebuie s? primesc r?spunsul. S? dai pinteni calului, chiar dac? l-ai for?a pân? crap?.
- ?i ce s? spun ?
- Tot ce ?i-am spus eu acum. Trenul sose?te aici la ora trei fix noaptea. Noi doi suntem pe locomotiv? ?i, în clipa în care opre?te, avem grij? de mecanic ?i de fochist. La nevoie, îi împu?c?m. Între timp, „colonelul” trebuie s? fie postat cu ai no?tri de-a lungul liniei ?i s? se urce în vagoane imediat. În fa?a unei asemeni superiorit??i numerice, cei câ?iva locuitori din Sheridan, treji la ora aceea, ?i cei patru func?ionari cu care vom avea de-a face vor fi atât de ului?i c? nici n-o s?-?i revin? la timp ca s? se apere.
........................................................................................................................
- Ei, nu mai ave?i nevoie de individul ?sta, fiindc? Winnetou a tras cu urechea ?i a auzit tot. Punga?ii au ?ipat atât de tare, de fericire, c? se putea auzi cale de o po?t?. Dugby are un cal prost. A?a c? va sosi abia înspre prânz, deci Winnetou a fost foarte prev?z?tor trimi?ându-m? aici. Fiindc? tramp-ii au adoptatat numaidecât propunerile func?ionarului, urmând totu?i s? schimbe un singur punct din program.
- Pe care ?
- Cu privire la locul unde va avea loc atacul. Dat fiind c? aici, la Sheridan, locuiesc o seam? de muncitori ?i c? un asemenea tren special treze?te curiozitatea, bandi?ii se gândesc c? mul?i muncitori î?i vor p?r?si probabil casele ca s? se uite la tren. Prin urmare, ar putea opune o rezisten?? nea?teptat?; indivizii doresc banii, dar nu ?in s?-?i dea sângele pentru ei. De aceea nu vor ca func?ionarul s? împiedice plecarea trenului din Sheridan, ci s?-i sileasc? pe mecanic ?i pe fochist s? opreasc? la o oarecare distan??, pe linie deschis?.
- Au fixat un loc anume ?
- Nu, dar au inten?ia s? aprind? un foc pe lâng? ?ine, ca locomotiva s? opreasc? în dreptul lui. Dac? mecanicul ?i fochistul n-or s? vrea s? dea ascultare, au de gând s?-i împu?te. Poate c? nu v? convine schimbarea asta, sir ?
- Ba da, fiindc? astfel evit?m în orice caz pericolul de care trebuie s? ?inem seama, ?i anume c? s-ar putea încinge o b?t?lie între muncitorii de aici ?i tramp-i. Apoi e de prisos s? mai mergem cu cele dou? iscoade pân? la Carlyle. Nici nu mai e nevoie s? ne ferim de ei de acum încolo. V-a spus Winnetou unde s? v? posta?i ?
- Da, în fa?a tunelului care se deschide dincolo de pod.
- Exact ! dar s? sta?i ascun?i pân? ce trenul a ajuns în dreptul vostru. Restul se va vedea pe loc.
Acum se ?tia cel pu?in cum st?teau lucrurile ?i se putea trece la preparative. Telegraful se puse în func?iune pentru a transmite la Carlyle directiva de a forma trenul ?i pentru a cere trupe de la Fort Wallace.
............................................................................................................................
Acum se putea trece la preg?tirile celelalte în vederea execut?rii planului. Nu mai era nevoie s?-i instaleze pe cei doi tramp-i pe locomotiv?, prin urmare nici s? plece cu ei la Carlyle cu drezina a?a c? trimiser? doar o telegram? acolo, cu indica?ia ca trenul s? porneasc? la o or? anumit? ?i s? se opreasc? înainte de a intra în Sheridan, într-un loc anumit, unde urma s? fie preluat de Old Firehand.
Ceva mai târziu, în cursul dup?-amiezii, sosi vestea telegrafic? de la Fort Wallace c?, îndat? ce se va întuneca, va porni un grup de solda?i ?i se va afla pe la miezul nop?ii la locul întâlnirii.

Comoara din Lacul de Argint, Karl May -editura Pallas, Bucure?ti 1995
 
Karl May
La Eagle-tail
Muncitorii de la Sheridan erau în majoritate germani ?i irlandezi. Deocamdat? nu b?nuiau nimic din cele petrecute pân? acum: nu fuseser? pu?i la curent, fiindc? se presupunea c? ?eful bandi?ilor va fi trimis iscoade s?-i observe ?i c? aceste iscoade ar putea fi avertizate, observând comportarea oamenilor. Dar când se f?cu ora încet?rii lucrului, inginerul împ?rt??i lui -overseer of the workmen (contramaistrului) tot ce era necesar ?i-i d?du îns?rcinarea s?-i în?tiin?eze în mod discret pe muncitori de cele întâmplate.
..................................................................................................................................
- Nici nu e nevoie s-o ?tii de pe acum. O s-o afli la momentul potrivit. Deocamdat? muncitorii trebuie s? stea lini?ti?i; s? fie preg?ti?i pentru o întreag? noapte de veghe. Apoi s?-?i pun? la punct armele. Înc? înainte de miezul nop?ii se vor urca într-un tren care-i va duce la locul cu pricina.
- Well, m? mul?umesc cu aceste informa?ii. Toat? lumea o s? se conformeze dispozi?iilor pe care le-a?i dat.
Dup? plecarea contramaistrului, Old Firehand se inform? dac? inginerul nu are cumva doi muncitori care s? semene la statur? ?i la fa?? cu cei doi tramp-i f?cu?i prizonieri, ar mai trebui s? aib? ?i curajul necesar pentru a lua locul prizonierilor pe locomotiv?.
........................................................................................................................
- Uit?-te ?i tu ce lini?te e în toat? colonia.Nu e om care s? b?nuiasc? ceva despre prezen?a noastr? sau ceva în leg?tur? cu proiectul nostru.Iar doi dintre cei mai buni ?i mai ?ire?i dintre ai no?tri sunt de pe acum acolo, ca s? preg?teasc? terenul. Cine s-ar putea gândi la un e?ec ! Trenul sose?te aici, st? cinci minute ?i porne?te mai departe. La o or? de drum de aici vor da de focul nostru. În dreptul lui, cei doi tovar??i ai no?tri care se afl? pe locomotiv? pun mecanicului revolverul în piept ?i-l silesc s? opreasc? trenul. Noi îl înconjur?m, „colonelul” se urc? ?i ia...
- Ho-ho ! îl întrerupse cel?lalt. Cine se urc? ?Nu cumva „colonelul” singur ?Sau numai cu câ?iva, cu care apoi pune în mi?care ma?ina cu aburi ?i salutare. Mai încolo opre?te, coboar?, ia jum?tate de milion ?i dispare ? Iar ceilal?i se trezesc mofluzi, ?i se aleg numai cu propriilelor mutre uluite ? Nu, a?a nu m? joc !
- Ce-?i închipui ! f?cu cel?lalt pe un ton sup?rat. ?i-am mai spus: în cazul în care „colonelul” ar avea într-adev?r inten?ia asta, noi doi ne-am g?si printre cei care se vor urca în tren. Dac?, pe de alt? parte, Lacul de Argint ne ofer? comori atât de uria?e, nu-i nevoie s? proced?m necinstit fa?? de tovar??ii no?tri de aici: fiecare î?i prime?te partea, dup? aceea „colonelul” poate s?-?i aleag? pe cine vrea ca s?-l înso?easc? în mun?i. Gata ! S? nu mai vorbim despre asta ! Acum a? vrea s? ?tiu numai ce e cu locomotiva aceea de colo; focul arde sub cazan, deci e gata de plecare. Încotro ?
- Poate c? e locomotiva de prob?, care urmeaz? s? plece înaintea trenului cu bani ?
- Nu. Atunci n-ar a?tepta înc? de pe acum, Trenul nu vine decât dup? ora trei. Mie, locomotiva asta nu-mi place ?i tare a? vrea s? aflu ce se urm?re?te cu ea.
Omul exprima o b?nuial? de care trebuia ?inut într-adev?r cont. Old Firehand î?i d?du seama c? locomotiva nu putea r?mâne acolo. Era una mic?, obi?nuit? pentru trenurile utilizate în timpul construc?iei, de care se ata?eaz? vagoane pentru transportul de p?mânt. În aceste vagoane urmau s? fie transporta?i muncitorii. Pentru a risipi b?nuielile iscoadei, nu se mai putea a?tepta acum pân? la miezul nop?ii, ci trebuia pornit numaidecât.Old Firehand se retrase deci târâ? ?i se furi?? p?n? la casa inginerului, ca s?-i comunice ce auzise.
- Well ! f?cu acesta. Atunci trebuie s?-i expediem pe oamenii no?tri numaidecât. Dar spionii or s?-i vad? când se urc? în tren !
- Nu. Le d?m ordin muncitorilor s? se furi?eze nev?zu?i; s? mearg? cale de un sfert de or? de-a lungul liniei ?i s? a?tepte acolo pân? sose?te trenul gol, ca s?-i ia; cum zgomotele nu se aud la distan?a asta ?i cum linia face înainte o cotitur?, spionii n-or s? vad? ?i nici n-or s? aud? c? trenul s-a oprit acolo.
- ?i câ?i oameni re?in aici ?
- Dou?zeci sunt de ajuns pentru ap?rarea casei dumneavoastr? ?i pentru paza celor trei prizonieri. M?surile pe care le lua?i pot fi executate în r?stimp de o jum?tate de or?, apoi trenul porne?te. M? furi?ez din nou pe la spioni ca s? aud ce mai spun.
În curând se afla iar în apropierea celor doi bandi?i care t?ceau acum. Avea aceea?i perspectiv? ca ?i ei asupra întregului teren ?i-?i d?du toat? osteneala s? remarce vreo mi?care a localnicilor, dar în zadar. Oamenii se dep?rtau pe ascuns, cu atâta pruden??, încât spionii nu aveau habar de ce se-ntâmpl?. De altfel, l?mpile din cl?diri ?i c?su?e erau prea slabe ca s? lumineze localitatea în a?a fel încât s? po?i distinge bine ni?te oameni umblând prin ea. Deodat?, v?zu o lantern? cu lumin? vie purtat? din casa inginerului înspre ?ine. Cel care o ducea strig? tare, ca s? se aud? pân? departe:
- Trenul de marf? gol porne?te spre Wallace ! Au nevoie de vagoane acolo !
Cel care striga a?a era inginerul. Se în?elesese cu mecanicul, a?a c? acesta îi r?spunse la fel de tare :
- Well, sir ! Bine c? pornim în sfâr?it ?i nu mai ard c?rbunii degeaba ! Ave?i vreun comision de dat pentru cei din Wallace ?
- Nimic, doar s?-i spui noapte bun? inginerului pe care-l vei g?si probabil la o partid? de c?r?i când o s? ajunge?i. Good road !
- Good night, sir !
Câteva ?uier?turi stridente, apoi trenul se puse în mi?care. Când huruitul ro?ilor se stinse departe, unul din spioni zise :
-Ei, acum ?tii ce e cu locomotiva asta ?
Da, m-am lini?tit. Duce vagoane goale la Fort Wallace unde au nevoie de ele. B?nuiala mea era neîntemeiat?.
...............................................................................................................
Old Firehand se întoarse la casa inginerului, întâlnindu-se cu acesta în u??. Intrar? împreun? ?i se a?ezar? la un pahar de vin, cu ni?te ?ig?ri de foi, ca s? a?tepte ora plec?rii. Nu mai erau decât dou?zeci de muncitori în localitate, un num?r mai mult decât suficient. Ceilal?i plecaser? pe ascuns, conform ordinului primit. În afara localit??ii, se a?teptar? unii pe al?ii, ?i astfel aduna?i, merser? de-a lungul liniei pân? la distan?a stabilit?. R?maser? acolo pân? ce sosi trenul s?-i ia, pentru a-i duce pân? la Eagle-tail unde se opri. Era cu neputin?? ca tramp-ii s? mai observe ce avea s? urmeze, c?ci f?r? îndoial? porniser? ?i ei.
Old Firehand alesese un loc extrem de favorabil. Trenul trecea acolo peste râul strâns între maluri înalte. Pe vremea aceea exista un pod provizoriu, pe care erau a?ezate ?inele, iar pe malul cel?lalt intra numaidecât într-un tunel lung de vreo ?aptezeci de metri. La câ?iva pa?i înainte de a ajunge pe pod, trenul se opri, dar nu era gol, cum crezuser? spionii: ultimile dou? vagoane erau înc?rcate cu lemne de foc ?i c?rbuni. Îndat? ce ro?ile încetar? s? se mai învârteasc?, din întunericul nop?ii ie?i o fiin?? mic? ?i bondoac?, ar?tând ca o femeie, se apropie ?i-l întreb? pe mecanic cu o voce sub?ire, de falset :
- Sir, ce c?uta?i aici de pe acum ? Nu cumva a?i adus muncitorii ?
- Ba da – r?spunse mecanicul, uitându-se mirat la f?ptura ciudat?, care st?tea tocmai în razele de lumin? ale focului din locomotiv?. Dar dumneavoastr? cine sunte?i ?
- Eu ? zise gr?sanul râzând. Eu sunt m?tu?a Droll. Ei, nu v? speria?i chiar a?a de r?u! S? nu v? zdruncina?i cumva nervii. M?tu?? nu sunt decât a?a, între altele; o s? vi se explice mai încolo cum vine asta. Deci, de ce-a?i venit ?
- A?a ne-a poruncit Old Firehand, fiindc? a ascultat ce vorbeau doi spioni trimi?i de tramp-i, care ar fi intrat la b?nuieli dac? porneam mai târziu. Îi g?sim aici pe oamenii vestitului vân?tor ?
- Da, dar s? n-o rupe?i la fug? de fric?; sunt numai unchi, eu sunt singura m?tu?? din companie
- Nici nu m? gândesc s? m? tem de dumneavoastr?, domni?oar? sau doamn?. ?i unde sunt tramp-ii ?
- Au plecat; au ?ters-o acum vreo trei sferturi de or?.
- Atunci putem începe desc?rcatul lemnelor ?i al c?rbunilor.
- Da. Dar întâi lua?i-i pe oamenii dumneavoastr? din nou la bord, apoi m? urc ?i eu, ca s? v? dau indica?iile necesare.
- Dumnaevoastr? ? Indica?ii ? Nu cumva a?i fost numit general al acestui corp de armat? ?
- Ba tocmai, cu voia dumneavoastr?, fire?te. A?a, iac?t?-m? ! ?i acum, pune?i-v? calul s? alerge înceti?or peste pod ?i-l opri?i apoi în momentul când vagoanele cu c?rbuni de la coad? au ajuns la intrarea tunelului.
Droll se urcase pe locomotiv?. Muncitorii s?riser? din tren când oprise, ?i acum trebuiser? s? se urce iar în vagoane. Contramaistrul se uit? din nou la f?ptura bondoac? m?surând-o cu o privire din care se ghicea c? nu-i vine u?or s? dea ascultare comenzilor acestei m?tu?i dubioase.
- Ei, ce faci ? întreb? Droll.
- Sunte?i cu adev?rat omul de care trebuie s? ascult ?
- Da, da ! ?i dac? n-o faci imediat, î?i vin numaidecât în ajutor. N-am nici un chef s? stau pân?-n ziua de apoi pe acest pod, de parc-am prins r?d?cini !
Dup? aceste vorbe, scoase cu?itul de vân?toare ?i-i îndrept? vârful spre stomacul lu Watson.
Ei, dr?cie – strig? acesta – ce m?tu?? în?ep?toare ?i t?ioas? ! Dar tocmai pentru c? a?i scos cu?itul, m? v?d silit s? v? iau mai degrab? drept tramp decât drept aliat. Pute?i s? v? legitima?i ?
- Înceta?i cu prostiile ! r?spunse gr?sunul pe tonul cel mai serios, b?gând cu?itul la loc în cing?toare. Suntem sta?iona?i dincolo de tunel. Prin faptul c? v-am ie?it înainte pân? peste pod, v-am dovedit doar c? ?tiu de venirea dumneavoastr? ?i c?, nu pot face parte dintre tramp-i.
- Ei, hai s? trecem dincolo !
Trenul trecu podul, intr? apoi în tunel, ?i opri când ultimile dou? vagoane ajunser? înaintea intr?rii. Acum muncitorii s?rir? iar??i din tren ?i golir? unul din vagoanele basculante, r?sturnând înc?rc?tura pe jos. Apoi trenul î?i continu? drumul pân? dincolo de tunel., oprind în a?a fel ca al doilea vagon înc?rcat s? fie în dreptul ie?irii, unde fu desc?rcat la rândul lui. Aceste basculante sunt construite în a?a fel, ca ?asiul cu ro?ile s? stea pe loc, în timp ce platforma de pe ele se înclin? într-o parte, se gole?te ?i se readuce apoi în pozi?ia dinainte. Muncitorii coborâr? ca s? a?eze lemnele ?i c?rbunii desc?rca?i în fa?a tunelului ?i dincolo de el, în dou? gr?mezi care s? ard? cu u?urin??. Contramaistrul mai porni o dat? pentru a duce trenul ceva mai departe: îl opri acolo ?i se întoarse pe jos.
..................................................................................................................
Era aproape de miezul nop?ii, când Old Firehand se duse la inginer ?i-i spuse c? are de gând s-o porneasc? acum, ca s? mearg? în întâmpinarea trenului. Chem? pe cei doi muncitori care urmau s? ocupe locurile iscoadelor pe locomotiv? ?i se duse cu ei pe linie, furi?ându-se, ca s? nu fie v?zu?i de eventuali spioni.
Era întuneric bezn?. Ajunser? neobserva?i la locul asupra c?ruia se în?eleseser? telegrafic ?i se a?ezar? în iarb? ca s? a?tepte sosirea trenului. Nu era ora trei când acesta sosi ?i se opri în dreptul lor. Consta dintr-o locomotov? ?i ?ase vagoane de c?l?tori. Old Firehand se urc? ?i trecu prin vagoane. Erau goale. În primul g?si un cuf?r mare, încuiat, plin cu pietre. Lâng? el g?si pe mecanic; acesta ceruse s? conduc? trenul, pe când fochistul urma s? coboare la Sheridan, de vreme ce Old Firehand avea s? preia locul fochistului. Îl salut? prietenos pe mecanic, apoi se urc? în locomotiv?, împreun? cu cei doi muncitori, ?i-?i înnegri fa?a cu funingine. Acum ar?ta exact ca un fochist, în costumul lui de pânz?. Trenul se puse în mi?care.
Vagoanele erau construite dup? sistemul american. Trebuia s? te urci la coad?, în ultimul, ca s? ajungi la celelalte, care erau fire?te luminate. În fa?? era o a?a- numit? locomotiv?-tender, cu pere?ii înal?i ?i solizi, din tabl? de fier rezistent?, spre ap?rare împotriva intemperiilor. Aceast? împrejurare era foarte favorabil?, c?ci pere?ii ascundeau aproape complet pe cei de la locomotiv? ?i rezistau la gloan?e de pu?c? ?i revolver.
În curând ajunser? la Sheridan, unde fochistul se d?du jos f?r? zgomot. Nu se afla acolo decât inginerul: schimb? cu mecanicul formulele obi?nuite, apoi d?du semnalul de plecare.
........................................................................................................................
F?cur? cum le spusese ?i se întinser? lâng? Woodward, care de?inea oarecum rangul unui locotenent sub comanda „colonelului”. Deocamdat? st?teau în întuneric; mai târziu, când se apropie ora stabilit?, aprinser? un foc pe lâng? linie.
Era trei ?i un sfert când bandi?ii în a?teptare auzir? huruitul îndep?rtat al trenului ?i curând dup? aceea v?zur? luminile puternice ale locomotivei. Old Firehand închise u?i?a focarului, pentru ca el ?i ceilal?i trei s? nu poat? fi v?zu?i prea bine. La mai pu?in de vreo sut? de pa?i înainte de a ajunge în dreptul focului, mecanicul d?du contrapresiune, ca ?i cum ar fi ascultat subit de un ordin. Urm? o ?uier?tur?, ro?ile scrâ?nir?, trenul se opri. Tramp-ii scoaser? chiote de bucurie ?i se înghesuir? la ultimul vagon. Fiecare voia s? fie primul. Dar „colonelul” ?tia bine ce e esn?ial. Se apropie de locomotiv?, arunc? o privire de dup? muchia unuia din pere?ii laterali ?i întreb?:
- Totul în regul?, b?ie?i ?
- Well ! f?cu unul din muncitori, cel care ?inea revolverul în pieptul mecanicului. N-au avut încotro, s-au executat. Vezi ?i tu „colonele”; la cea mai mic? mi?care ap?s?m pe tr?gaci.
Old Firehand st?tea lipit parc? de fric? de rezervorul de ap?; al doilea muncitor îl amenin?a pe el cu revolverul. „Colonelul” fu complet dus în eroare.
- Bun – zise – v-a?i îndeplinit misiunea bine, o s? primi?i o recompens? special?. Mai sta?i acolo pân? am terminat, pe urm?, când dau semnalul, coborâ?i, ca s? nu moar? de fric? ace?ti bravi cet??eni ?i s? poat? pleca mai departe.
Se retrase de lâng? locomotiv? în întuneric. Îndat? ce disp?ru, Old Firehand se aplec? înainte ca s? arunce o privire în jur. Nu v?zu pe nimeni, în schimb vagoanele erau ticsite de bandi?i. Îi auzi certându-se pentru cuf?r.
- D?-i drumul, d?-i drumul ! ordon? vân?torul mecanicului. ?i nu încet, ia-o repede dintr-o dat?! Mi se pare c? a urcat acum ?i „colonelul”. S? nu z?bovim.
Trenul se puse în mi?care f?r? ca mecanicul s? fi ac?ionat ?uier?toarea.
- Sta?i, sta?i ! strig? o voce. Împu?ca?i-i pe câini. Trage?i, trage?i !
Bandi?ii din vagoane erau cuprin?i de spaim?, v?zând c? vagoanele pleac? cu ei. Voiau s? coboare, s? sar? din tren, dar nu se putea, dat fiind c? mecanicul intrase numaidecât în vitez? mare. Old Firehand scormoni ?i înte?i focul. Fl?c?rile aruncau o lumin? vie asupra lui ?i a tovar??ilor s?i. U?a din fa?? a primului vagon se deschise brusc ?i ap?ru Woodward. V?zu bine interiorul locomotivei, fa?a lui Old Firehand în plin? lumin? ?i pe pretin?ii bandi?i stând pa?nici lâng? el.
- Old Firehand ! url? el atât de tare, încât se auzi cu tot gâfâitul locomotivei ?i huruitul ro?ilor. Bestia asta ! La dracu’ cu tine !
Smulse pistolul din cing?toare ?i trase. Firehand se arunc? pe jos ?i sc?p? neatins. În clipa urm?toare, îns? fulger? revolverul lui, iar Woodward, lovit în inim?, rec?zu în vagon. Ap?rur? al?ii în u??, dar gloan?ele lui îi atinser? instantaneu. Apoi cei doi muncitori izbutir? s? mute unul din pere?ii laterali în spate, separând astfel locomotiva de vagoane. Acum tramp-ii n-aveau decât s? trag?...
Între timp, trenul gonea în noapte. Mecanicul st?tea cu ochii a?inti?i asupra liniei luminate de faruri. Trecu un sfert de or? ?i spre r?s?rit se anun?a mijitul zorilor. Atunci ac?ion? fluierul, nu în ?uier?turi scurte, ci o dat?, prelung, ca un ?ip?t nesfâr?it. Se apropia de pod, ?i voia s? anun?e oamenilor care-l a?teptau acolo sosirea trenului.
Ace?tia st?teau de mult la posturile lor. Cu pu?in înainte de miezul nop?ii, sosir? dragonii de la Fort Wallace; solda?ii luaser? pozi?ie sub pod, pe ambele maluri, pentru ai face prizonieri pe tramp-ii care reu?eau s? le scape celor de sus. La capul podului st?tea Winnetou cu rafter-ii ?i vân?torii, iar la ie?irea din tunel a?teptau muncitorii înarma?i. Printre ace?tia se afla ?i contramaistrul, care luase asupra lui misiunea primejdioas? de a desface locomotiva de vagoane înc? în interiorul tunelului. Când auzi ?uieratul, comand?: „Aprinde?i focul!” Muncitorii aprinser? numaidecât gr?mada de lemne ?i c?rbuni de la gura tunelului, în timp ce el însu?i intr? în tunel ?i, lipit de perete, a?tept? trenul.
Acesta trecu cu vitez? redus? peste pod ?i se apropia acum de tunel. Old Firehand îi z?ri pe cei posta?i acolo ?i le strig?:
- Aprinde?i focul în urma noastr? !
În clipa urm?toare trenul se opri. Locomotiva era exact în locul unde o a?tepta contramaistrul. A?a c? se vârî repede între locomotiv? ?i primul vagon, desf?cu cupla ?i fugi repede din tunel. Locomotiva îl urm? numaidecât; vagoanele r?maser? pe loc, iar focurile aprinse fur? mutate de muncitori pe mijlocul liniei, dup? ce acoperiser? în grab? ?inele cu pietre, pentru a le feri.
Toate acestea s-au petrecut mai repede decât se poate povesti ?i mult prea repede pentru ca tramp-ii s?-?i fi dat seama exact de situa?ia în care se aflau. Înc? din timpul c?l?toriei în plin? vitez? nu se sim?iser? prea bine în pielea lor. Aflaser? c? Old Firehand se afla pe locomotiv? ?i ?tiau deci c? planul lor fusese z?d?rnicit. Dar erau convin?i c? acolo unde trenul va opri, î?i vor rec?p?ta libertatea, chiar dac? acel loc urma s? fie o sta?ie animat?. Erau bine înarma?i ?i mul?i la num?r, a?adar î?i închipuiau c? nimeni nu va îndr?zni s?-i re?in?.
Acum trenul era oprit; la asta se a?teptaser?. Dar privind prin ferestrele vagoanelor, nu v?zur? decât întuneric bezn?, ca sub p?mânt. Cei ce se înpinser? ca s? ajung? la u?a ultimului vagon aveau impresia c? privesc printr-o ?eav? îngust? ?i întunecoas? drept în para unui foc mare ce fumega. Iar cei din primele vagoane v?zur? c? locomotiva disp?ruse ?i c? în locul ei ap?ruse o gr?mad? de c?rbuni aprin?i. Atunci unul dintre ei î?i d?du seama unde se afl?:
- Un tunel ! Un tunel ! strig? speriat.
Iar al?ii repetau dup? el, ?ipând:
- Un tunel ! Un tunel !
- Ce s? facem ? Trebuie s? ie?im de-aici !
Se înghesuir? ?i se împinser?, a?a c? cei din dreptul u?ii – c?ci acum se putea coborî ?i prin u?a primului vagon – nu apucar? s? se dea jos, ci fur? de-a dreptul azvârli?i afar?. Urm?torul c?dea peste cel dinainte, al treilea peste al doilea ?i a?a mai departe. Se f?cu o înv?lm??eal? de trupuri, de bra?e ?i picioare, un haos de strig?te, ?ipete ?i înjur?turi, ?i toate astea nu se puteau petrece f?r? o serie de accidente. Unii puser? chiar mâna pe arme ca s? se apere de cei care se ag??au de ei sau z?ceau peste ei.
La întunericul abia p?truns de l?mpile din vagoane ?i de lumina fl?c?rilor de la cele dou? capete ale tunelului se ad?ugau acum palele groase de fum de c?rbune mânate spre interiorul tunelului de vântul stârnit în zori.
- Dumnezeii lor ! Vor s? ne sufoce ! strig? o voce strident?. Afar? ! Afar? !
Zece, dou?zeci, cincizeci, o sut? reluar? strig?tul, ?i to?i se împingeau, se înghesuiau, se înghionteau spre cele dou? ie?iri, cuprin?i de spaima mor?ii. Dar acolo trosneau focurile, cu fl?c?ri înalte ?i întinse, f?r? cel mai mic spa?iu prin care s? treci. Cine ar fi încercat s? ias? ar fi fost nevoit s? alerge printre fl?c?ri ?i hainele i-ar fi luat foc f?r? doar ?i poate. Cei din fa?? î?i d?dur? seama de asta; se întoarser? ?i începur? s? se împing? înapoi. Cei din urma lor nu voiau s? se dea în l?turi, se împingeau înainte, a?a c? se isc? în apropierea focurilor o lupt? fioroas?, corp la corp, între oameni care cu pu?in înainte fuseser? prieteni ?i alia?i întru rele. Tunelul repercuta ?ipetele ?i urletele cu o intensitate înzecit?, în a?a fel încât de afar? se auzea un vuiet de parc-ar fi fost slobozite fiarele p?mântului.
Old Firehand ocolise stânca pentru a ajunge la focul din fa?a tunelului.
................................................................................................................................
- Da. S-au înc?ierat r?u de tot – r?spunse westman-ul. Dar sunt totu?i oameni, trebuie s?-i cru??m. Destupa?i intrarea.
- Nu cumva vre?i s? intra?i ?
- Ba da.
- Pentru Dumnezeu, s? nu face?i asta ! S-ar arunca asupra dumneavoastr? ?i v-ar sugruma, sir !
- Ba or s? se bucure dac? le ar?t calea spre salvare.D?du ?i el o mân? de ajutor la împinsul lemnelor ?i c?rbunilor mai departe, a?a c? între foc ?i peretele tunelului se dschise o trecere îngust? prin care puteai s?ri. Ar fi fost cu neputin?? s? intri încet.F?cu un salt ?i se afl? acum în tunel, el singur în fa?a mul?imii de oameni dezl?n?ui?i.
...........................................................................................................
- Da, eu sunt – r?spunse. ?i a?i sim?it-o pe pielea voastr?: unde sunt eu nu încape nici o rezisten??. Dac? nu vre?i s? v? sufoca?i, l?sa?i-v? armele aici, ie?i?i, dar unul câte unul. O s? stau la intrare, lâng? foc, ?i am s? comand. Cine iese f?r? a fi a?teptat ordinul meu va fi împu?cat pe loc. ?i cine p?streaz? vreo arm? va fi de asemenea împu?cat.Suntem mul?i muncitori, vân?tori, rafter-i ?i solda?i, destui ca s? punem în practic? amenin?area mea. Gândi?i-v? bine ! Arunca?i-ne o p?l?rie sau o ?apc? prin ie?ire; ?sta va fi semnalul c? vre?i s? v? supune?i. Dac? n-o face?i, o sut? de ?evi de pu?c? se vor îndrepta spre ie?ire, ca s? nu poat? trece nici unul.
...............................................................................................................
O p?l?rie zbur? în curând din tunel trecând pe lâng? foc, ?i în clipa urm?toare Old Firehand strig?, spunându-le c? primul poate s? ias?. Cum s?ri afar?, îl silir? s? treac? numaidecât podul, fiind luat în primire la cap?tul cel?lalt al podului, de rafter-i ?i vân?tori.
..................................................................................................................
Totu?i, treaba se f?cu repede, a?a c? dup? un sfert de or? to?i tramp-ii erau prizonierii înving?torilor. Acum , îns?, se constat?, spre uimirea ?i furia acestora din urm?, c? lipse?te „colonelul” ro?cat. Prizonierii interoga?i spuser? c? el ?i cu înc? vreo dou?zeci nu se urcaser? în tren. Se apucar? s? cerceteze temeinic tunelul ?i vagoanele, dar nu-l g?sir?; trebuiau s? admit?, prin urmare, c? oamenii spuseser? adev?rul.
..............................................................................................................
Muncitorii se întoarser? pe jos la Sheridan, ca recompens?, luaser? toate armele confiscate de la tramp-i. Pentru transportul acestora erau vagoane mai mult decât suficiente. Le st?teau la dispozi?ie „trenul pentru construc?ii” ?i „trenul de bani”. Dup? ce urcar? prizonierii, se instalar? ?i ceilal?i în vagoane ?i cele dou? trenuri se puser? în mi?care.Iar dragonii se întoarser? c?lare la Fort Wallace.
Acolo vestea se r?spândise în zbor, ?i la sosirea trenurilor toat? lume se adun?: tramp-ii fur? primi?i într-un fel care le oferi o imagine anticipat? la ce-i a?tepta mai târziu, dup? condamnare.
De altfel, suferiser? pierderi însemnate, c?ci aproape un sfert dintre ei fuseser? g?si?i mor?i în tunel, ?i azi se mai poveste?te în regiunea aceea cum au fost afuma?i tramp-ii în tunelul de la Eagle-tail...

Comoara din Lacul de Argint, Karl May -editura Pallas, Bucure?ti 1995
 
Imagini din filmele inspirate din romanele lui Karl May

http://www.imfdb.org/images/thumb/0/05/Winnetou_and_the_Crossbreed-SilverGun-3.jpg/600px-Winnetou_and_the_Crossbreed-SilverGun-3.jpg

https://bilder.t-online.de/b/79/76/16/74/id_79761674/610/tid_da/-winnetou-eine-neue-welt-old-shatterhand-bedroht-ugly-joe-oliver-masucci-.jpg

http://media.teleman.pl/photos/Winnetou-Ostatnia-Bitwa.jpg

http://a2.tvspielfilm.de/imedia/9271/8629271,yp+T7PMY5lKvdiJRNP2232rRcIxVh8A_S7N9IsWuz4QEwaEPZZrjpU+rJbihmueTTpJCTKIusJ0qmDEDRKo4WA==.jpg

http://www.sunny.at/uploads/media_files/picture/detail_big/337/33704_887_03b7a7a0045c2381673c6d3ade6dae0644139e35.jpg/Winnetou-Spiele-Wagram---Winnetou-unter-Geiern.jpg

Winnetou si Old Shatterhand

Si filmul Winnetou in care apar secvente feroviare:


Filmul Winnetou 1963 (De la min. 17.50 – 28.30 si de la min. 41 – 55.40)
 
O frumoas? descriere a unei tabere de lucr?tori feroviari din America sfâr?itului de secol XIX în romanul Mustangul Negru ap?rut? în 1899 sub titlul "Der Schwarze Mustang" - " Union Deutsche Verlagsgesellschaft -Stuttgart 1899"
Fragmente din roman:

Metisul
……………………………………………………………………………..
A?a a fost o bun? bucat? de drum, pân? când valea se l?rgi iar??i, ca dup? o jum?tate de or? s? formeze din nou un defileu îngust, de data asta nu atât de lung, ajungând foarte curând la locul numit Firwood-Camp, pentru c? aici nu existau decât brazi, care se ridicau spre cer ca ni?te uria?i.
Aici se încruci?au dou? v?i în unghi drept: valea fluviului pe care veniser? în jos cei doi Timpe, ?i o alta, prin care calea ferat? în construc?ie încerca s? urce în?l?imea muntelui. Camp înseamn? tab?r? ?i cei doi c?l?re?i v?zur? c? e neîndoielnic una dintre acestea, cu tot întunericul nop?ii ce începuse s? se a?tearn? înc? de când mai erau în defileu.
Acolo z?ceau o mul?ime de copaci uria?i doborâ?i, din trunchiurile c?rora se f?ceau scânduri, din cr?cile puternice, sc?ri pentru tren; r?m??i?a furnizând lemnul necesar pentru foc. Podul de peste fluviu era aproape gata ?i în apropierea lui se g?sea joag?rul, ale c?rui fer?straie trebuiau s? r?zbeasc? masele de lemne. Mai încolo se c?sca, neagr?, o carier? minat? în stânc?, de unde se luau pietrele cubice necesare funda?iilor, iar la stânga se ridicau mai multe case din bârne cojite ?i din scânduri, care serveau la ad?postirea oamenilor, a uneltelor ?i a rezervelor de alimente.
Una din aceste bar?ci, numit? “hanul”, era din cale afar? de lung? ?i larg?. Cele patru hornuri care dominau acoperi?ul ?i numeroasele ferestre, acum luminate, l?sau s? se presupun? c? aici se ad?posteau lucr?torii ce se aflau în “Camp”. Din aceast? cauz? cei doi musafiri se îndreptar? într-acolo.
Înc? de departe auzir? un zgomot puternic de voci ?i, cu cât se apropiau mai mult, se sim?ea un aer tot mai înc?rcat de mirosul de rachiu. Desc?lecar? ?i legar? caii de ??ru?ii b?tu?i probabil în acest scop lâng? u?? ?i tocmai voiau s? intre, când ie?i afar? un b?rbat care strig? celor din?untru: „Trenul ?antierului trebuie s? vin? foarte curând; merg s? primesc po?ta ?i m? întorc imediat. Poate c? aduce ceva nout??i sau chiar jurnale.”
Omul se uit? în sus, z?ri pe str?ini, se d?du într-o parte ca s?-i lase s? ajung? în lumina care ie?ea din u?? ?i îi privi.
- Good evening, sir, salut? blondul. Suntem uzi pân? la piele. Exist? pe aici un loc unde s? ne putem usca ?
- Da, r?spunse el. Sunt astfel de locuri. Cred c? nu apar?ine?i acelui fel de oameni pe care e mai bine s? nu-i l?s?m s? intre.
- Nici o grij?, sir! Suntem oameni cinsti?i din Vest, gentlemeni, care n-o s? v? facem de ru?ine, ci o s? pl?tim tot ce-o s? primim.
- Dac? cinstea v? e tot atât de mare precum lungimea, atunci sunte?i cu siguran?? cei mai gentlemeni de sub soare. Hai, intra?i ?i spune?i hangiului c? eu, inginerul, am zis c? pute?i s? r?mâne?i. O s? ne revedem curând.
El plec?, iar ei îi urmar? invita?ia.
Interiorul bar?cii era format dintr-o singur? camer? mare, din care era desp?r?it? o mic? parte printr-un perete de scândur?, aproape de în?l?imea unui om. Erau acolo o mul?ime de mese s?r?c?cioase, cu b?nci prinse în p?mânt, iar între ele ?i pere?i se aflau paturi mari, umplute mai ales cu iarb? uscat? ?i fân. Patru vetre în care ardeau focuri mari aduceau o oarecare lumin?; l?mpi sau lumân?ri nu existau ?i din aceast? cauz? toate persoanele ?i obiectele, v?zute în pâlpâitul fl?c?rilor, p?reau cuprinse de nelini?te, într-o mi?care fantomatic?.
Cele dou? sute de lucr?tori ai c?ii ferate st?teau la mese sau se ghemuiau în culcu?uri. Erau oameni m?run?i, cu cozi lungi, cu fe?e galbene, cu pome?ii obrajilor sco?i în afar?, cu ochii oblici; ei se uitar? înm?rmuri?i spre ambele f?pturi nemaipomenit de lungi.
- Ptiu drace! Chinezi! Asta puteam s? ne-o închipuim, c?ci se simte de afar?! zise brunul. Vino repede în camera cea mic?, unde aerul e probabil mai respirabil!
În aceast? desp?r?itur? erau câteva mese de scânduri, la care îns? fumau ?i beau lucr?torii albi, b?rba?i solizi, deprin?i ?i cu asprimea vremii, dintre care unii avuseser? desigur un trecut mai bun; al?ii, îns?, veniser? aici tocmai pentru a nu mai fi v?zu?i prin Est. Convorbirea lor foarte zgomotoas? amu?i imediat când v?zur? pe cei doi oaspe?i ?i-i urm?rir? cu privirile uimite pân? la tejgheaua în spatele c?reia hangiul umbla cu nenum?rate sticle ?i pahare.
- Rail-roaders ? întreb? el în timp ce le r?spundea la salut dând din cap.
- Nu, sir, r?spunse blondul. N-avem inten?ia s? mic?or?m câ?tigul acestor gentlemeni. Suntem oameni din Vest ?i c?ut?m un foc la care s? ne putem usca. Inginerul ne-a trimis la dumneavoastr?.
- Pute?i s? pl?ti?i ? se inform? el în timp ce parcurgea cu o privire ascu?it? ?i cercet?toare fe?ele lor cele lungi.
- Da.
- Atunci ve?i avea tot ce v? trebuie mai târziu chiar ?i un culcu? bun, separat, colo în spatele l?zilor ?i butoaielor. A?eza?i-v? acolo, la masa de lâng? vatr?, unde e c?ldur? destul?; cealalt? e pentru func?ionari ?i gentlemeni mai de soi.
- Well! A?adar ne socoti?i ni?te gentlemeni mai de jos. Nu face nimic. Adu-ne pahare, ap? firbinte, zah?r ?i rom ! Vrem s? ne înc?lzim ?i pe din?untru!
..............................................................................................................
Ciocnir? entuziasma?i, pe t?cute ?i încet paharele, ca s? nu atrag? asupra lor aten?ia celorlal?i consumatori. Apoi Has cel brun spuse:
- Atunci spre Santa- Fe ! Dar asta nu se face a?a de u?or, c?ci vom fi sili?i la un mare ocol.
- De ce ? întreb? Kas, cel blond-deschis.
- Pentru c-ar trebui s? trecem prin regiunea coman?ilor, dac-am lua-o pe drumul cel mai scurt.
...................................................................................................
- Tokvi Kava (Mustangul Negru), vân?torul de scalpuri ? Cu cei mai buni r?zboinici ? ?i f?r? s? spun? încotro ? Asta înseamn? c? se gânde?te din nou la vreuna din groz?viile lui.Eu nu m? tem aproape deloc de nici un ro?u, dar oricât de curajos a? fi, e bine s? nu întâlne?ti un astfel de individ. Prefer s? fac ocol ?i s? ajung mai târziu cu o s?pt?mân? la Santa-Fe. Nahum Samuel al nostru nu va fugi a doua oar? de-acolo.
- ?i chiar dac? va fugi, avem urma lui ?i desigur c-o s?-l...
În aceea?i clip? fu întrerupt de intrarea inginerului, care mai aducea cu el doi oameni. Has ?i Kas, în înfl?c?rarea convorbirii lor, trecuser? cu vederea dublul fluierat al unei locomotive.Trenul de serviciu sosise; inginerul îl expediase ?i acum se înapoia înso?it de supraveghetorul s?u ?i de magazioner. El d?du din cap, salutând pe cei doi oameni din Vest, apoi cei trei se a?ezar? la masa metisului, destinat? „func?ionarilor ?i gentlemenilor mai de soi”. Cerur? ?i ei s? le dea grog, apoi corcitura se interes?:
- Ei, sir, au sosit ziare ?
- Nu, r?spunse inginerul. Vor sosi de-abia mâine, dar am primit informa?ii.
- Bune ?
- Din p?cate, nu. De aici înainte trebuie s? fim foarte aten?i.
- De ce ?
- S-au v?zut în apropierea ultimei sta?ii urme de indieni.
Parc? ochii corciturii, pe jum?tate ascun?i pe sub gene, au lic?rit cu r?utate, dar vocea sa r?sun? totu?i normal când spuse :
- Dar n-are nici un rost s? fii neobi?nuit de prev?z?tor pentru asta !
- Totu?i îmi d? de gândit !
...........................................................................................................


Mustangul Negru
................................................................................................................

- Da, dac-a? fi avut tot atâ?ia albi, câ?i are colegul meu din Rocky-Ground! Are peste optzeci de oameni, to?i bine înarma?i; la munca de dinamitare de acolo n-au nevoie de chinezi.
- Rocky-Ground ? întreb? Old Shatterhand. Locul acela se numea ?i mai înainte tot a?a ?
- Nu, a fost numit de noi a?a.
- E foarte departe de-aici ?
- Nu. Cu locomotiva suntem acolo într-o or? ?i jum?tate.
- Hm ! Regiunea de aici mi-e cunoscut? bini?or, dar Winnetou o cunoa?te ?i mai bine. Fire?te c?, de când lucra?i voi, eu n-am fost p-aici ?i n-am habar pe unde duce drumul vostru. N-a?i putea s?-mi spune?i numele dinainte al acelei regiuni ? Mi-e de ajuns numele unei v?i, al unui munte, al unui fluviu.
- Rocky-Ground taie poalele unui munte, care n-a avut nici un nume englezesc; de indieni e numit Ua-pe?. Ce-o fi însemnând asta, nu ?tiu.
- Uff ! Ua-pe? ! strig? Winnetou, ca ?i cum acest nume ar fi fost foarte însemnat ?i i-ar fi dat o idee bun?.
Dar când to?i îl priveau curio?i, el f?cu o mi?care de respingere cu mâna ?i ad?ug?:
- Fratele meu Shatterhand poate s? vorbeasc? în locul meu. El o ?tie la fel ca ?i mine.
Privirile se îndreptar? spre cel indicat. Acesta d?du din cap, zâmbind înveselit, ?i-i spuse inginerului:
- Nu ?ti?i ce-nseamn? Ua-pe? ? Tocmai acela?i lucru ca ?i numele pe care l-a?i dat ?i voi locului, adic? Valea Pietrei sau Valea Stâncilor. ?ti?i c? noi vrem s? mergem spre Alder-Spring (Izvorul Mesteac?nului). Ave?i idee unde se afl? locul ?sta ?
- Nu, ?tiu numai c? mâine sear? vre?i s? fi?i acolo. Trebuie s? fie o zi c?lare de aici.
- În orice caz, o zi c?lare, c?ci sunt de f?cut multe ocoluri printre v?i ?i pr?p?stii. Trenul pare s? taie drumul îns? direct, dup? cum aud, c?ci trebuie aproximativ trei ore c?lare, ca s? se ajung? de la Rocky-Ground al nostru pân? la Alder-Spring. Informa?ia dumitale ne ofer? un avantaj contra coman?ilor, pe care desigur c? nu-l vor putea întrece.
- Asta m-ar bucura extraordinar. Nu vre?i s? ne l?muri?i ?
- Spune?i-mi întâi ce mijloc de comunicare ave?i cu Rocky-Ground ?
- Unul continuu. Avem mai întâi leg?tur? telegrafic?, a?a încât putem comunica în orice moment.
- Bine ! ?i trenul ? ?inele ajung pân? acolo ?
- Da, înc? de dou? s?pt?mâni. Aici suntem la cap?tul liniei.
- Ce fel de vagoane sunt ?
- Desigur c? nu-s de persoane, ci numai pentru materiale de construc?ii.
- ?-astea sunt de ajuns ! Ave?i aici astfel de vagoane ?
- O duzin? întreag? !
- ?i o locomotiv? ?
- Nu, pentru c? se întoarce seara la Rocky-Ground.
- Atunci, se g?se?te sigur acolo ?
- Da.
- Atunci, ave?i bun?tatea s? telegrafia?i dup? locomotiva asta ?
- Ce ? Cum ? S? telegrafiez ? întreb? inginerul.
- Da. Vreau s? v? spun pe scurt cum st?teau lucrurile înainte de a ajunge noi aici ?i cum stau acum. Mustangul Negru voise s? atace tab?ra ?i trimisese pe nepotul s?u, metisul, sub nume fals, s? spioneze situa?ia. Ast? sear? s-au adunat aici, ca s? hot?rasc? ziua atacului. Acesta n-ar fi desigur atât de apropiat, dac? noi n-am fi fost aproape ?i dac? metisul n-ar fi fost demascat; ro?ii ?i-ar fi l?sat timp. Acum ei ?tiu c?-i suspect?m ?i vor da lovitura înainte ca voi s-o pute?i înl?tura prin m?suri necesare de înt?rire.
.............................................................................................................
- Dar, sir, interveni inginerul, asta-i groaznic de periculos ! Dac? v? vor prinde, sunte?i pierdu?i !
- N-o s? ne prind?, de asta s? n-ave?i grij?. Un vestman poate s? fie surprins numai de un pericol necunoscut, nu de unul pe care-l cunoa?te. E o împrejurare fericit? c? Rocky-Ground-ul vostru e a?a de aproape de Alder-Spring. Noi o s? plec?m acolo imediat ce vine locomotiva ?i de acolo o s? c?l?rim spre Spring, unde o s-ajungem devreme. Acolo o s? aranj?m în a?a fel încât s? putem observa totul f?r? s? fim m?car observa?i. Sunt convins c? o s? ne reu?easc? s?-l spion?m pe Mustang. Dac? auzim c? v? amenin?? vreun pericol, c?l?rim înapoi la Rocky-Ground ?i-i aducem încoace cu trenul pe lucr?torii aduna?i ca s?-i lu?m pe coman?i în primire.
La aceste cuvinte, inginerul s?ri de pe scaun ?i strig? pe un ton vesel:
- Pe to?i dracii, ?sta-i un gând minunat. S?-i aducem aici pe to?i albii de acolo în ajutor! Atunci nu mi se mai poate întâmpla nimic, c?ci o s?-i împu?c?m pe tic?lo?ii de ro?ii de la primul pân? la ultimul !
- Atunci ave?i încredere în mine ?
- Fire?te ! Ai perfect? dreptate, mister Old Shatterhand. V? sunt extraordinar de recunosc?tor ?i voi avea grij? s? fi?i primit dup? merit.
- Hm ! Ce inten?iona?i cu asta ?
- Imediat ce ve?i pleca, voi telegrafia c? Old Shatterhand ?i Winnetou, cei mai vesti?i oameni din Vest, vin acolo.
- Asta n-o ve?i face, c?ci atunci ne ve?i primejdui tot planul. Nu trebuie s? ?tie nimeni cine suntem ?i ce vrem; s-ar putea s? s? fim tr?da?i coman?ilor. Gândi?i-v? la metisul care s-a bucurat de toat? încrederea voastr? !
- Well ! Atunci voi anun?a simplu c? vin patru pasageri. Ar fi o nenorocire a dracului, dac? v-a?i fi în?elat cu privire la noaptea asta !
............................................................................................................
El se dep?rt? ca s? telegrafieze ?i s? dea ordinile necesare; în curând cu toat? umezeala care domnea, se aprinser? ?ase focuri puternice, care luminar? toat? tab?ra. De somn, desigur, nici nu era vorb?. Preg?tirile pentru plecarea trenului fur? f?cute din timp. Pentru cei patru pasageri ?i caii lor fu de ajuns un vagon de unelte foarte spa?ios, unde se puser? câteva scaune comode. Când veni ?tirea c? locomotiva a plecat din Rocky-Ground, caii fur? adu?i în vagon ?i pentru proprietari înc? un grog tare, ca b?utur? de desp?r?ire. Dup? trecerea unei ore ?i jum?tate, locomotiva veni sub presiune; vagonul fu ata?at; cei patru c?l?tori î?i luar? r?mas-bun ?i se suir?.
Cu toate c? ?ina era provizorie ?i c? domnea o întunecime îngrijor?toare, trenul cel scurt zbur? cu o rapiditate nemaipomenit?. În timpul întregului drum nu se z?ri nici m?car o lumin?, pentru c? nu exista nici o halt?. Mun?i, v?i, prerii ?i p?duri, nu se puteau deosebi una de alta; se p?rea c? trenul zboar? f?r? întrerupere printr-un tunel f?r? sfâr?it, astfel c? cei patru oameni fur? bucuro?i, când locomotiva l?s? s? i se aud? glasul ei ?uier?tor ?i când ap?rur? în fa?? luminile de la cap?tul drumului.
?i aici ardeau mai multe focuri la lumina c?rora se vedea mai întâi o cl?dire lung? ?i joas?, care avea o intrare foarte larg?. Interiorul p?rea s? aib? mai multe desp?r?ituri, dintre care era luminat? numai una. De u?orul u?ii st?tea rezemat? o f?ptur? sub?ire nu pre înalt?, care avea îmbr?c?mintea de piele a unui vestman. O a doua persoan? st?tea aproape de ?in? ?i dup? ce trenul se opri, intr? în vagon, deschise complet u?a întredeschis? a acestuia ?i spuse:
- Rocky-Ground ! Coborâ?i, mesh” shurs ! Sunt curios pentru ce fel de oameni a preg?tit colegul din Firwood-Camp un tren special de noapte.
- O s? vede?i ?i o s? afla?i imediat, sir ! r?spunse Old Shatterhand. Presupun, desigur, c? sunte?i în func?iune aici ?
- Sunt inginerul, sir. ?i dumneavoastr? ?
- O s? auzi?i numele noastre când vom fi în?untru, la lumin?. Ave?i un loc pentru ad?postit bine caii ?
- O s? vedem. Ie?i?i întâi dumneavoastr? afar? !
El îi privi când coborâr?, pe fiecare în fa??, ?i morm?i apoi dezam?git:
- Hm ! Numai necunoscu?i. Ba chiar ?i un ro?u printre ei. Am crezut cu totul altceva !
- Ne-a?i crezut ?efi sau ceva asem?n?tor ? râse Old Shatterhand. Ac?ionari cu milioane, hai ? Nu ne-o lua?i în nume de r?u c? noi, oameni simpli, v-am stricat lini?tea nop?ii ! O s? c?l?rim imediat mai departe; atunci ve?i putea dormi din nou.
- S? c?l?ri?i mai departe ? Atunci sunte?i cumva vân?tori sau puitori de curse ?
- De toate.
- ?i pentru asta pretinde colegul meu, în mijlocul nop?ii, s? m?...
El fu întrerupt. Usc??ivul din u?? se apropiase ?i zise:
- Sunt ?i eu curios s? v?d ce fel de indivizi au venit a?a, în mijlocul nop?ii, în Vestul S?lbatic...
El se opri. Old Shatterhand îi întoarse spatele, dar se r?suci pe c?lcâie la auzul vocii cunoscute. Mititelul îi z?ri figura, se opri la mijlocul vorbei ?i strig?:
- Old Shatterhand ! Old Shatterhand !
.............................................................................................................

Karl May – Mustangul Negru-editura Pallas –Bucure?ti 1996
 
Old Surehand

Old Surehand- este un film yugoslavo-german realizat de Alfred Vohrer în 1965.
Aceast? adaptare liber? a operei lui Karl May a fostn inspirat? de un personaj secundar al romanului.
Sinopsis:
O band? condus? de „General” atac? un tren al Union Bank ?i fur? banii din vagonul special. La scurt timp membrii bandei in timp ce incercau s? vâneze bivoli sunt alunga?i de indieni, îl omoar? pe fiul fermierului Mc Hara ?i spun c? uciga?ii sunt indieni.
Old Surehand reu?e?te s? elibereze prizonierii din vagonul b?ncii ?i pleac? în urm?rirea bandi?ilor. Pe drumul spre Mason City, Od Surehand îl întâlne?te pe Ben, un b?trân c?ut?tor de aur ?i ajung împreun? în ora? unde Ben i-o prezint? pe nepoata lui ?i pe logodnicul acesteia, Toby, care este avocatul judec?torului Edwards.
...............................................................................
Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Old_Surehand


Filmul Old Surehand 1965:

https://www.youtube.com/watch?v=990Swp_F3cE
În primele 5 minute ?i 30 de secunde , este prezentat atacul asupra trenului.Desi in roman nu se face referire la acest moment.
 
Un scurt fragment feroviar din volumul "Phoenix, îns? eu", de Nicolae Covaci

(...)

Împreun? cu el, cu prietena lui, D.R., ?i cu toat? ga?ca „Phoenix”, am petrecut o vacan?? teribil? la Bu?teni, într-o iarn?. Dup? trei s?pt?mâni de distrac?ie, scena final? a pus capac. Trenul plecase din gar?. Pe peronul plin de z?pad? alergam cu boxa "Selmer" în bra?e, pe lâng? vagonul de po?t? în care Chaka ?i înc? vreo câ?iva se c???raser? deja.
- Haide, m?!
- Nu te l?sa, Nicule!
- Hai, c?-l ajungi!
Încuraj?rile nor nu ajutau prea mult. Ca de obicei, r?m?sesem la sfâr?it s? supraveghez înc?rcarea instrumentelor pe care le avusesem cu noi. B?ie?ii erau demult în compartimente când trenul, care avusese doar o scurt? oprire în Bu?teni, porni f?r? s? se sinchiseasc? de mine, r?masmas singur pe peron cu boxa „Selmer”. Dup? un efort supraomenesc, reu?ii s? sprijun de vagonul de po?t? ce se mi?ca din ce în ce mai repede ?i continuai s? alerg paralel cu trenul ce începea s? prind? vitez?. Îngrozit, am v?zut c? peronul urma s? se sfâr?easc? dup? câ?iva metri. B?ie?ii din vagon au întins mâinile, au prins partea de sus a boxei ?i au tras-o în?untru. Eu m-am ag??at de vagonul urm?tor. Pe atunci mai circulau vagoanele de tip vechi cu treptele în afar? ?i cu o bar? vertical? de care te puteai ?ine. La gerul din iarna aceea, nu cred c? a? fi rezistat prea mult? vreme, iar u?a nu mi-a deschis-o nimeni. Dup? câteva acroba?ii, am ajuns în vagonul de po?t? unde m-am a?ezat împreun? cu ceilal?i ?i cu câ?iva ceferi?ti la o ?uiculi??.
 
De la Pesta la Bucure?ti

Note de c?l?torie

De la Or?ova la Giurgiu

Ultimul ora? din Imperiul Austro–Ungar pe care îl întâlnim, coborând pe Dun?re, este Or?ova (…).
Apele Dun?rii fiind foarte sc?zute, traversarea cu vaporul pe la Por?ile de Fier era imposibil?. A trebuit s? o lu?m pe drumul de uscat, pân? la Turnu Severin. Pentru început, am fost servit remarcabil. Nimic nu v? poate da o idee despre vehicolul ciudat care ne-a transportat. Era un fel de co? din r?chit? împletit?, pus pe ni?te t?lpici dreptunghiulare ?i tras de cai formidabili. De bine de r?u, dar mai degrab? r?u decât bine, ne-am a?ezat pe cufere ?i iat?-ne zburând în cea mai mare vitez? pe un drum minunat, având Dun?rea în dreapta, iar în stânga, poalele Carpa?ilor, care se unesc aici cu ultimile ramifica?ii ale Balcanilor.
Spre prânz, am ajuns la un pode? de lemn: aici se termin? Austria ?i începe Rmânia.
Primul sat românesc pe care-l întâlne?ti se cheam? Vârciorova. În fa?a satului, pe o insul? a Dun?rii, se vede fort?rea?a turceasc? din Adakaleh, care se viziteaz? uneori (...).

Pe la ora trei dup? amiaz?, intr?m în Turnu Severin, unde primarul, dl. Nicolae Nicolescu, ne-a primit cu cea mai mare ?i cald? ospitalitate (...). A?ezat la intrarea în România, pe malul Dun?rii, ora?ul a devenit, în câ?iva ani, un port destul de mare ?i una din cele mai importante g?ri fluviale pentru vapoare. Via?a modern? a alungat somnolen?a de veacuri. Pe zi ce trece, Turnu Severin se face mai frumos. Str?zi largi ?i drepte, case mândre ?i bine construite, anima?ia trec?torilor, ?uieratul vapoarelor, toate îi dau înf??i?area unui ora? al zilelor noastre.

Cu toate acestea, istoria ?i poezia nu ?i-au pierdut prestigiul. Pe malul povârnit se înal?? ruinele unui turn, pe care unii îl atribuie lui Severus, iar al?ii lui Iustinian. Indiferent al cui ar fi, el r?mîne un monument impun?tor. Promontoriul pe care este a?ezat dispare într-o mare de verdea??, care a fost l?sat? s? creasc? în voie. Al?turi, edilii ora?ului au trasat o gr?din? elegant?, locul de întâlnire al protipendadei. Aici, în serile de var?, o orchestr? interpreteaz? arii din opere. ?i, tot aici, î?i plimb? trena frumoasele provinciale ?i, uneori, doamnele aflate în c?l?torie. În prejma ruinelor severe ale vechiului turn ?i a Dun?rii, ale c?rei valuri largi despart România de Serbia, se vorbe?te despre mod? ?i politic? ?i se m?nânc? înghe?at? (...).
Salut?m cu o ultim? privire ruinele turnului lui Severus ?i ale podului lui Traian. Semnalele de pe vas ne cheam?. Vom coborî mai departe pe cursul fluviului. În dreapta noastr?, se înclin? pantele line ale malului sârb, c?rora le urmeaz? imediat falezele bulg?re?ti. În stânga, se întind vastele câmpii ale Valahiei. V?zut de pe Dun?re, p?mântul românesc are un aspect monoton ?i trist. Pân? la Giurgiu nu se întâlne?te nici un ora? cât de cât mai important. Rareori, câte un sat î?i arat? cocioabele joase ?i mizere. Terenul nu e accidentat. Câmpia e pustie ?i, la vederea acestei imense singur?t??i, te cuprinde o mare plictiseal?. Din când în când, bivoli negri ?i greoi vin s? s-adape din Dun?re, stoluri de berze se hârjonesc, câteva vase mai mari de r?zboi turce?ti acosteaz?; în rest, nici o distrac?ie.

În momentul cînd vasul trece prin fa?a unui pichet de gr?niceri, ace?tia ies la strig?tul santinelelor ?i prezint? armele în fa?a pavilionului austriac (...).
Vizavi de Rusciuc se afl? Giurgiu. Atunci cînd vii din Fran?a ?i debarci la Giurgiu, prima impresie este dureroas?. Vaporul cu aburi este prelungirea civiliza?iei elegante ?i comode. Se simte aici puterea m?iestriei omene?ti ?i te po?i bucura de rafinamentele luxului ?i confortului.
Pe plaja din Giurgiu, izolat de lume, v? ve?i sim?i pierdut într-o natur? înc? s?lbatec?, în voia for?elor sau propriilor dumneavoastr? sl?biciuni (...).

De la Giurgiu la Bucure?ti

C?l?torii care merg la Bucure?ti, trebuie s? coboare din vapor la Giurgiu. Drumul spre Bucure?ti este, de cîtva timp, la fel ca toate celelalte c?l?torii din zilele noastre. Cele dou? ora?e sunt legate între ele printr-o cale ferat?. Te urci în vagon la marginea ora?ului Giurgiu ?i într-o or? ajungi la gara Filaret. De abia ai timp s? arunci o privire câmpiei care se întinde de la malul Dun?rii pân? la colinele blânde ce închid, ca o centur? verde, capitala României. Pe vremuri, în România, c?l?toriile aveau un specific al lor, care a disp?rut sub impulsurile puternice ale civiliza?iei moderne. Iat? cum se c?l?torea cu pu?in timp înainte în România ?i iat? cum se c?l?tore?te înc?, în cea mai mare parte a ??rii(...).

Modul cel mai original ?i, probabil, cel mai vechi este îns? altul. Imagina?i-v? o c?ru?? larg? cu patru ro?i imense. De o parte ?i de alta sunt fixate capetele unor jum?t??i de cerc, care formeaz? o bolt? destul de înalt?, acoperit? cu o împletitur? f?cut? din papur? (rogojin?). Este o adev?rat? cas? pe roate, care se umple cu l?zi, cufere, saltele, perne, iar sub coviltir se las? un spa?iu atât cât s? încap? c?l?torii lungi?i sau ?ezînd comod.La aceast? construc?ie se înham? doisprezece-cincisprezece cai române?ti mici,
urâ?i ?i pl?pânzi în aparen??, dar lini?ti?i ?i rezisten?i. La strig?tele vizitiului, atelajul se clatin? ?i mecanismul greoi se pune în mi?care încet ?i maiestos, pe drumurile lungi ?i largi care str?bat România în toate sensurile. Dar, dac? sunte?i grabit, nu alege?i acest mijloc de transport. Pentru vizitii timpul nu are valoare ?i, pentru nimic în lume, nu o s?-i convinge?i s? plece la drum înainte de r?s?ritul soarelui sau s? mearg? mai departe, dup? asfin?it. Ei au popasurile lor dinainte stabilite ?i merg încet pentru a ajunge cu bine (...);

V-am ar?tat mai-înainte cele mai mari ?i mai încete vehicule din lume. Iat?-le acum ?i pe cele mai mici ?i mai rapide. Primele se numesc “bra?ovence”, dup? numele ora?ului Bra?ov sau Kronstadt din Transilvania, unde se construiesc. Celelalte, se numesc pur ?i simplu “c?ru??” sau car.

C?ru?a este o cutie care seam?n? destul de bine cu o copaie pe patru ro?i. La confec?ionarea ei nu se folose?te nici un cui ?i nici o bucat? de fier. În?untru se pune un mald?r de paie sau de fân. C?l?torul – sau mai degrab? pacientul – ghemuit pe acest scaun rustic se apuc? de bârnele plasate în dreapta ?i în stânga sa ; surugiul scoate un plesc?it din limb? ?i patru cai îndr?ci?i, mai iu?i ca vântul, poart? vehiculul ca pe o pan?, într-un vârtej de praf (...).
Noaptea, purtat în galopul cailor, prin stepele pustii care rasun? de strig?tele ?i ecoul lor, ai impresia c? aceast? curs? nebun? e mai degrab? un vis decât realitate. Iar-na, urletele lupilor înso?esc strig?tele surugiilor, ochii fiarelor str?lucesc pe z?pad?, iar gurile lor aprinse sufl? cu turbare în urmele l?sate de c?ru??.

Boga?ii c?l?toresc altfel. Ei au berlinele lor, la care înham? opt cai de po?t?. Pentru ei, surugiul î?i pune cele mai frumoase haine. Pe vremuri, pe capr? se a?eza (dar acest obicei a început s? dispar?) un arn?ut îmbr?cat cu fustanel? cu mii de pliuri, vest? ro?ie împodobit? cu fireturi de aur, purtând pe cap un fes cu ciucuri sau un turban, înc?l?at cu papuci din marochin ro?u, iar la brâu având o centur? cu un întreg arsenal : iatagane cu mâner din corn ?i pistoale cu patul argintat; în mân?, ?inea ciubucele st?pânului, cu mu?tucurile din lemn de cire? sau iasomie, b?tute cu diamante, ?i capete din chihlimbar.
Dac? nu ai un vehicul propriu, po?i c?l?tori boiere?te cu doisprezece franci pe zi, închiriiind o berlin? demodat?, la care se pot înh?ma ?ase sau opt cai de po?t?, iu?i ca vântul (...).

Când, de pe dealul Filaretului, am v?zut Bucure?tiul înnecat într-un ocean de verdea??, l-am întrebat pe tovar??ul meu de drum : - „Ce distan?? e de la Paris la Bucure?ti ?” – „Trei secole, domnule”.

1869 – Ulysse de Marsillac (1821-1877) profesor ?i ziarist francez, stabilit definitiv în România în 1854, dup? ce mai f?cuse o c?l?torie în Valahia în 1852.

Din lucrarea: Prin ??rile Române – c?l?tori str?ini din secolul al XIX-lea
( antologie, traducere ?i note de Simona V?rzaru)- editura Sport – Turism 1984
 
  • Like
Reac?ii: ICRA
Acel co? împletit de r?chit? pe t?lpici, se mai folose?te ?i ast?zi în Madeira la transportul turi?tilor doar c? acolo e tras de oameni ?i nu de cai.



?i o imagine din secolul trecut:

historic-1souvenir10-pic.jpg
 
  • Like
Reac?ii: ICRA
Scrisori din Bosfor

Prima scrisoare – Bucure?ti

La Or?ova ?i la Turnu Severin, sta?iile terminus de cale ferat? ale Valahiei, ai prima imagine a Orientului. Pân? aici, pe drumul de la Viena la Pesta ?i de la Pesta la Bazia? ai, mai mult sau mai pu?in, impresia unei civiliza?ii aparte, adesea ciudat?, dar occidental? prin tendin?ele ?i atitudinile ei. Dimpotriv?, la numai câteva ore dup? ce ai coborât pe Dun?re, prin defileul sumbru de la Cazane ?i strâmtoarea Por?ilor de Fier, Orientul te întâmpin? la Turnu Severin, a?a cum mi s-a întâmplat mie, la vremea unui frumos apus de soare ce rumenea apele fluviului, luminând cu splendida sa limpezime cerul de un albastru intens, aruncându-?i razele peste clopotni?a greac? a ora?ului românesc; atunci î?i dai seama c? te afli la hotarul unei lumi noi, c? respiri alt aer ?i, mai ales, c? e?ti departe de ?ar? (...). F?r? îndoial?, de la Turnu Severin se vede c? p?trunzi într-un ?inut necunoscut. A doua zi diminea?a, la gar?, în timp ce str?b?team mul?imea ciudat? care se înghesuia în jurul c?ii ferate, deodat? am în?eles c?, treptat, p?trunsesem tot mai adînc ?i m? g?seam în mijlocul unui popor str?in. Era prima treapt? a acestui Babilon numit de noi Orient, în care se întâlnesc ?i se amestec? toate tipurile, toate limbile, toate obiceiurile ?i toate formele de gândire sau fantezie omeneasc?, într-o dezordine care are armonia ei (...).

1879 – Charles de Mouy (1834-1899) diplomat ?i om de litere francez. În 1878 a fost secretarul Congresului de la Berlin în urma R?zboiului din 1877-1878. A publicat numeroase lucr?ri cu caracter istoric, politic, memorialistic ?i de c?l?torie printre care ?i: Lettres du Bosfor, Bucarest –Constantinopole-Athenes- Paris – 1879.

Din lucrarea: Prin ??rile Române – c?l?tori str?ini din secolul al XIX-lea
( antologie, traducere ?i note de Simona V?rzaru)- editura Sport – Turism 1984
 
Biletele v? rog,domnilor!
(dup? Courteline)
De Liviu Rebreanu
- Domnule Smithson, zise pre?edintele din Egreville c?tre americanul Simithson (care se sculase ?i r?spunsese la întreb?rile obi?nuite), sunte?i acuzat de lovituri ?i r?niri care au pricinuit o incapacitate de munc? de aproape cinsprezece zile. La 23 Februarie trecut era?i în expresul de Marseille care pleac? din Paris la orele 11 ?i 55 seara. La Moret, unde trenul se opre?te, un func?ionar de serviciu al companiei Paris – Lyon – Mediterana, d. Brune, a deschis pe dinafar? geamul compartimentului de clasa întâi pe care-l ocupa?i ?i, cu o plite?e pe care o recunosc to?i tovar??ii d-voastr? de drum, v-a cerut biletul. D-voastr? v-a?i sculat de pe bancheta pe care st?tea?i culcat ...
- Dormeam, crezu c? trebuie s? l?mureasc? Smithson.
-...?i f?r? s? spune?i o vorb? ?i, în brutalitate, cu o r?ceal? brusc? ( ?i de altfel absolut neîn?eleas?) l-a?i lovit peste fa?? cu pumnul a?a de puternic încât ar fi doborât un bou. D. Brune ?i-a pierdut cuno?tin?a ?i în vreme ce comisarul de siguran?? proceda la arestarea d-voastr?, el a fost transportat la domiciliu, plin de sângele care-l podidise pe gur?. A stat în pat dou? s?pt?mâni. Restabilit pe deplin ast?zi se constitue parte civil? ?i cere dou? sute de franci daune ?i interese, Preten?iile sale...
- Sunt prea modeste, întrerupse Edgar Smithson. Nu mi-am închipuit c?-l izbesc a?a de tare ?i-mi pare r?u c? am avut mâna a?a de grea. Dar fiindc? totu? a?a este, în?eleg s? pl?tesc d-lui Brune o indemniza?ie echitabil?. Sunt deci gata s? v?rs în mâinile ap?r?torului d-sale o sum? de dou? sute de dolari, adic?, în bani francezi, ceva mai mult de 1000 franci.
- Iau act de cuvintele prevenitului. Clientul meu, vorbind prin mine, prime?te oferta ce i se face ?i declar? c?-?i retrage plângerea.
Smithson credea desbaterile închise ?i duse mâna la buzunar. R?mase îns? foarte surprins v?zând pe pre?edinte intervenind cu un gest:
- P?stra?i-v? banii, domnule Smithson. Tribunalul va ?ine seam? de generozitatea d-voastr? spontan? ?i de desistarea p?r?ii civile: dar în sfâr?it delictul subsist?, prev?zut ?i pedepsit prin legea care nu se desist? niciodat?. Informa?iile culese asupra dumneavoastr? v? sunt foarte favorabile. Colonia american? v? revendic? cu c?ldur? ?i v? prezint? ca pe un gentleman des?vâr?it, plin de educa?ie ?i de curtoazie. C?ut?m deci zadarnic mobilul c?ruia a?i cedat dedându-v? în persoana unui biet func?ionar, la un act de brutalitate incalificabil care v? aduce ast?zi în fa?a tribunalului. V? rog s? ne da?i deslu?iri.
- Am cedat, r?spunse Smithson, unei mi?c?ri de ner?bdare: era pentru a cincea oar? c? mi se cerea biletul ! ... Credeam c? banii mei, v?rsa?i în mâinile Companiei îmi asigur? nu numai transportul, dar un transport în condi?ii absolute de confort ?i de lini?te. M-am crezut, foarte sincer, jicnit în dreptul meu de-a dormi ?i am relevat abuzul acesta cum l-ar fi relevat, în locul meu, oricare din compatrio?ii mei. În fond, toat? afacerea e dintr-o neîn?elegere. Alte ??ri, alte obiceiuri.
?i cum pre?edintele din Egreville îl privea cu aerul unui om care nu pricepe, Smithson, în sprijinul spuselor sale ?i pentru a-?i dovedi bunacredin??, povesti urm?toarea tr?s?tur? dr?gu?? a moravurilor americane. Mie mi se pare minunat? ?i vrednic? de-a fi cunoscut?, findc? sintetizeaz? tot misterul acelei simplific?ri a vie?ei care înlocue?te în Statele Unite odioasa dragoste de zmâng?litur? din Fran?a.
Smithson zise:
  • Ce fel de oameni sunte?i d-voastr? de v? trebue atâtea complica?ii pentru a ajunge la acest lucru atât de simplu: a lua trenul ? La ce sunt bune toate alerg?rile func?ionarilor ?i controlurile acestea ve?nice ? E absurd. La noi nici pomeneal? de a?aceva !
“O pild?.
„Iac? imi închipui drumul de fier de la Dayton la gurile lui Missisipi. Asta înseamn? jum?tate din America de Nord, str?b?tut? vertical, aproape ?ase zile de drum.
La Dayton gara e la marginea ora?ului; e un fel de hangar deschis de toate p?r?ile ?i tuturor p?r?ilor.
Po?i intra ?i e?i în toat? voia; po?i traversa liniile sau s? umbli printre trenuri. Dac? cumva vre-o ma?in? ce manevreaz? te prinde ?i te stâlce?te, ei Doamne, atât mai r?u, e ceva regretabil, dar treaba d-tale era s? te fere?ti. Via?a nu e atât de pu?in pre?ioas? încât s? nu merite s? deschizi ochii.
Deci vrei s? te duci în cutare loc, sau în cutare ora?, sau aiurea, indiferent. Nimic mai simplu. G?se?ti un tren care te a?teapt?. Cu bilet sau f?r? – am?nuntul n-are importan?? – iai loc în col?ul unui compartiment pe care ai vrut s?-l ocupi. Al?turi de tine, cu picioarele în v?zduh, prietenul credincios care te-a înso?it, ascult? cu luare aminte ultimele tale instruc?ii.
Deodat? observi c? trenul s-a pus în mi?care.
Spui prietenului: Gr?be?te-te ! ?i-i dai un shakehands de adio. Prietenul î?i ureaz? c?l?torie bun?, sare pe scar? ?i de acolo se arunc? jos ?i-?i turte?te nasul. Ce vrei s? faci ? N-avea decât s? se dea jos mai devreme.
Îndat? ce e?i din ora? vine câmpia, un peisaj extraordinar, de o s?lb?ticie grandioas?, ?i imediat o via?? care se organiseaz?.Se alc?tuiesc societ??i, se angajeaz? convorbiri. Noi suntem oameni politico?i ?i sociabili între noi, cu felul nostru de-a purta revolverul în buzunarul de la spate ?i de-a trage, f?r? ?ov?ire, în cei cari te plictisesc. În vreme ce unii joac? whist, al?ii în picioare, la spatele lor, urm?resc jocul ?i-l judec?. Al?ii se plimb?, fumeaz?, scuip?, fluier?, ies în galeria exterioar? a vagonului de unde împu?c? p?s?rile în zbor, sau trec dintr-un vagon într- altul. Aceasta, fire?te, pe riscul ?i socoteala lor . Compania, foarte cuminte nu r?spunde de nimic ?i nu pl?te?te desp?gubiri celor nedibaci. Cu un cuvânt te folose?ti de tren de parc? ar fi al t?u.
Astfel trece o zi, apoi dou?. Trenul alearg? nebune?te. Rând pe rând fuge pe lâng? fluvii ?i le trece, se strecoar? printre mun?i, dispare pe subt p?duri s?lb?ticite. Oh ! v? asigur, sunt peisagii foarte frumoase pe care dup? câmpiile d-voastr? din Normandia ?i din Bretania nici nu vi le pute?i închipui.
Într-o bun? zi se deschide brusc u?a ?i apare ?eful trenului.
  • Biletele, v? rog, domnilor.
Or, iat? – iau un exemplu - trei gentlemani stau de vorb? cioplind cu bricegele ni?te buc??ele de lemn.
Cel dintâi dintre domnii ace?tia î?i pune la o parte uneltele, î?i scoate ticketul din pocket-book ?i-l prezint? func?ionarului care controleaz? ?i mul?ume?te.
Al doilea zice :
  • Eu n-am bilet.
  • E dreptul d-voastr?, r?spunde func?ionarul. Unde merge?i ?
  • În cutare loc.
  • Face atât.
  • Poftim.
  • Mul?umesc.
Vine rândul la al treilea –
  • Biletul, v? rog, domnule.
  • N-am.
  • E dreptul d-voastr?. Unde merge?i ?
  • În cutare loc.
  • Face atâta.
  • N-am atâ?ia bani.
  • Perfect, domnule : nu face nimic.

  • Apoi func?ionarul ridic? bra?ul ?i trage semnalul de alarm?.
  • Trenul se opre?te
  • V? rog s? v? da?i jos.
Aceasta z?p?ce?te de mirare pe pre?edintele din Egreville.
  • S? se dea jos ? ?i unde ?
  • Unde se nimere?te.
  • Pe câmp ?
  • Sau aiurea, depinde.
  • Bine, dar asta-i nebunie ! strig? magistratul dup? ce tace o clip?. ?sta-i ultimul cuvânt al s?lb?ticiei, al ferocit??ei ?i al extravagan?ei !
  • Extravagan?? ? ferocitate ? s?lb?ticie ? repet? Smithson : de ce ?
?i lini?tit plimbându-?i împrejur ochii mira?i, emise acest adev?r care închise gura judec?torului :
  • Când n-ai parale s? te urci în tren, nu te urci : e foarte simplu.
Reprezentantul ministerului necerând decât o aplicare u?oar? a legii, Smithson fu condamnat la 16 franci amend?.

Sursa: Universul Literar- nr. 35 – 30 august 1915
 
O carte scris? despre o opera?iune din cel deal doilea razboi mondial

Coperta c?r?ii

Tunelul de la Arlberg
de
Anthony Feek
Editura Meridiane 1980
Dup? - Le tunnel de l Arlberg
Editions Fleuve Noir, Paris 1972
Capitolul III, pag. 59
………………………………………………………………………………………..
De fapt, ceea ce am a v? relata cere foarte pu?in timp. Iat? : tunelul feroviar din trec?toarea Arlberg ascunde, din 1943, o uria?? uzin? subteran?, unde sunt fabricate, în mare secret, piese deta?ate pentru avioanele cu reac?ie. ?tiu c? un tren special – primul – urmeaz? s? p?r?seasc? uzina într-una din nop?ile urm?toare ?i s? transporte, pân? la aerodromul militar de la Innsbruck, o înc?rc?tur? de piese, din care ar putea fi asamblate treizeci de avioane. Bineîn?eles c? acest prim transport va fi urmat de altele. …………………………………………………………………………………………..
- Tunelul Arlberg, relu? Herr Hohlen la un semn a lui Carnet, are o lungime de peste zece kilometri. Orice fel de trafic feroviar normal între Vorarlberg ?i Tirol a încetat practic înc? de la începutul ostilit??ilor. Pe linia aceasta nu mai circul?, în realitate, decât trenuri cu trupe ?i cu alimente. Galeria, care d? la calea ferat? printr-un viraj larg, ce permite trenurilor s? se angajeze în tunel, este închis? prntr-o dubl? perdea de o?el. Ea nu poate fi manevrat? decât din interior, ?i doar cu condi?ia s? cuno?ti cifrul care ac?ioneaz? mecanismul. O cale ferat? anex? a fost instalat? în aceast? galerie, în a?a fel încât s? permit? trenurilor care ies din uzin? s? ajung? în mod normal la calea ferat? aflat? sub tunel.
...................................................................................................................
Capitolul VIII, pag.177
Calea ferat? a ap?rut la zece metri sub noi, în clipa în care ne a?teptam mai pu?in.
Iese chiar din pântecele muntelui, dreapt?, m?rginit? de taluzul cu gazon de-un verde proasp?t, ?i coboar? spre or??elul St. Anton, ale c?rui acoperi?uri sunt ascunse vederii noastre de coroanele copacilor ?i de siluetele colinelor învecinate.

Pentru moment, st?m cu burta lipit? de plafonul betonat al tunelului, a c?rui parte posterioar? se înfinge în pere?ii stânco?i ai muntelui, alinia?i jur împrejurul nostru.
La stânga tunelului, un castel de ap? se înal?? între dou? drumuri paralele. Ceva mai departe, la dreapta, z?rim un macaz, flancat de un semafor, a c?rui siluet? lunguia?? se ridic? vreo cincisprezece metri spre cer. Al?turi de pilonul înalt de o?el ?i ciment, un soldat umbl? în sus ?i-n jos, în timp ce al?ii doi, a?eza?i lâng? macaz, fumeaz? lini?ti?i, tr?nc?nind.
..................................................................................................................
Deodat? un morm?it surd pare s? urce din m?runtaiele muntelui. Aseam?n? mai degrab? cu gâfâitul unui monstru ascuns sub p?mânt ?i care încearc? s? se scuture de greutatea ce-l apas?. .......................................................
Gâfâitul cre?te, se amplific?, din clip? în clip?.
- E bestia de tren care se apropie ! strig? Franco, cu voce gâtuit? de emo?ie. Pariez c? e trenul !
Trenul ! Da, are dreptate ! Recunosc acum, zgomotul ritmat ?i surd al ro?ilor,
Înv?luit ?i foarte asem?n?tor cu vuietul mareei în cre?tere. ..........................................
?i iat? c?, brusc, ?â?nind din penumbr?, locomotiva se înfige în arcada tunelului. Înainteaz? înceti?or, tr?gând dup? sine un ?ir de vagoane plate, a c?ror înc?rc?tur? este acoperit? cu prelate b?l?ate în culori de camuflaj. Solda?ii p?zesc, pe platforma fiec?rui vagon; observ?m dou? chipuri b?nuitoare, care se apleac? prin fereastra locomotivei. Doi tipi purtând c??ti scruteaz? cu aten?ie împrejurimile.
O voce r?gu?it? url? ni?te ordine. Locomotiva încetine?te. Trenul se opre?te la cinci metri de noi, iar solda?ii coboar? ?i se îndreapt? în goan?, spre cadavrele camarazilor lor. Chiar în clipa în care deschidem focul asupra nem?ilor, o uria?? explozie zguduie muntele. Aerul devine arz?tor, mânat parc? de dezl?n?uirea unui taifun. Stânci pulverizate zboar? spre cer, într-o fantastic? jerb?, înainte de a rec?dea pe p?mântul care se despic? ?i geme.
Nu se mai termin? aceast? explozie ! Convulsiile ei însp?imânt?toare umplu valea cu mii de mugete. Copaci, buc??i uria?e de stânc? sf?râmat? se pr?vale asupra noastr?, în jurul nostru. ?i iat? c? împinse de suflu, vagoanele, înc? ascunse sub munte, sunt catapultate unele asupra celorlalte, aruncate de-a valma de o for?? colosal?, bulucite gr?mad? la ie?irea din tunel, într-un înfior?tor ?i gigantic carambolaj, în care urletele de groaz? ?i de suferin?? sunt nemilos curmate de o moarte brutal?. ...............................................................................................................................
O lini?te grea de fum ?i de praf, întrerupt? de scâr?âieli ?i pr?bu?iri misterioase.
În cele din urm?, ridicându-m? într-un cot, îndr?znesc s? arunc o privire în jurul meu.
Numai c? în jurul meu nu mai e nimic ! Nimic din tot ce fusese o pa?nic? linie ferat? traversând un peisaj bucolic ?i ospitalier. Nimic în afara unei apocaliptice îngr?m?diri de ?ine torsionate, împungând cu vârfurile aerul saturat de fum.
Nici urm? de locomotiv? ! Nici de castel de ap? 1 nici de macaz ! Nici de oameni! Doar un h?u imens, ca un lac golit de ape, o biat? bucat? de p?mânt chinuit, h?cuit, împro?cat cu resturi înnegrite, fumegând, de nerecunoscut !
...............................................................................................................................
Privim cu to?ii, cutremura?i, dispera?i, uria?ul baraj format din buc??i de stânc? ?i fiare r?sucite, care blocheaz? tunelul de jos ?i pân? sus. Pietroaiele smulse de explozie au stâlcit ?i restul de vagoane, înmormântându-le sub tone de piatr? ?i p?mânt.
.......................................................................................................................................
Pietroaie desprinse din plafon încep s? pice, în timp ce, troznind înfior?tor, pere?ii tunelului prind s? se despice, br?zda?i de zig-zagul cr?p?turilor din ce în ce mai numeroase.
........................................................................................................................................
Nici n-am apucat s? fugim vreo treizeci de metri, - mâncând p?mântul - când, într-un bubuit infernal, se produce pr?bu?irea final?. Adio tunel, adio vagoane stâlcite, adio intrare impun?toare, împodobit? cu pl?ci de marmur?. Muntele, dezagregat, a înghi?it opera oamenilor ; deasupra mormanelor de stânc?, un val de praf str?punge aerul, diluându-se în straturi transparente, pe cerul plin de soare.



O veche imagine a tunelului

Tunelul se afl? pe linia care leag? ora?ele Innsbruck ?i Bludenz din Austria, linie folosit? de Orient Express.