Destul de stufos acest topic, insa am putut sa constat ca aici sunt doua categorii de fotografi. Cei care fac poze si cauta perfectiunea si calitatea si cei care pozeaza numai asa ... de plictiseala.
Din ceea ce am observat de mai multa vreme, in Romania fotografia si fotografiatul nu este privit ca ceva serios. Poate din motive de incultura sau din ignoranta, extrem de putini pot, in mintea lor, sa faca o asociere intre fotografi si arta. Pentru cei mai multi a face o poza se limiteaza numai la apasa pe un buton. De asemenea, cei mai muti care apasa pe un buton o fac numai cand sunt la nunti, botezuri sau sunt beti, facand din fotografie numai un prilej de a se lauda cu ce prostii si mai mari au facut, cand erau ametiti de vaporii bahici. In mintea acestor oameni, a face o poza la ceva in afara acestei sfere enumerate, este de neinteles. Daca faci o poza la altceva, in mintea lor este ca ori esti de la ziar si trebuie sa pozezi ce vor ei ca sa arati numai neregulile si mizeriile, ori spionezi pe cineva ca sa-l ,,prinzi'' in ipostaze defavorabile si sa i-o ,,tragi''. Oricum ar fi, trebuie sa urmaresti ceva si oricand se pot astepta de la fotograf la tot ce poate fi mai rau. De altceva in afara de rau, nici nu incape vorba. Candva, pe vremuri, asa au fost infestati mintal de comunisti. Totul e secret si nimeni nu trebuie sa stie, ca asta te va costa, mai devreme sau mai tarziu. Lumea insa a evoluat intre timp, ei insa nu. Daca cumva le arati o poza realizata bine de cineva si mai ales daca acel cineva nici nu este din Romania atunci se va primi imediat o replica de genul ,,pai da dom'le, dar aia au aparate ca lumea''. Aceasta replica e mereu urmata de ,, stii cat au astia leafa pe luna ? ''. Si deja discutia este ca si blocata. Orice ai vrea sa fotografiezi, daca ai un aparat de gat inseamna ca filmezi. Asa gandesc. Si daca filmezi se va rade de ei. Daca ei nu fac asta, nimeni nu trebuie sa faca asta. Nu poate fi inteles nimic din ce face altul, daca nu e ca ei. Si daca nu e ca ei, atunci e o prostie. Deci trebuie combatut cu orice pret. Mai bine sa fie grosolani si sa lase o impresie proasta decat ei sa nu doarma linistiti.
Acestia sunt oamenii care ii intalnim in gari si care ne otravesc viata de fiecare data cand observam ceva dragut de pozat. Au crescut intr-un regim de teroare, amenintati din toate partile si hingheriti, de un regim ce le promitea ca daca mai strang surubul, vor ajunge acolo unde e perfect pentru toti si nu vor mai face nimic. Totul va veni de la sine, adica un fel de Rai. Si s-a vazut ce fel de Rai a fost. Din pacate acesti oameni au ramas la fel. Intr-un fel sau altul, continua si ei sa terorizeze pe altii asa cum au fost terorizati si ei la randul lor. Norocul este ca intre timp lumea a mai evoluat si ii marginalizeaza tot mai mult. Ei nu pot intelege asta de ce se intampla si, dintr-un sentiment de razbunare pe lumea care rade de ei, continua sa fie mai fiorosi invocand diferite prostii numai de ei intelese. Adica simt ca sunt penibili si asa se razbuna. Daca pana la urma sunt coplesiti si alungati din aceasta problema, se consoleaza cu idei de genul ca lumea asta nu mai are nici o valoare, societatea e una numai de terminati, totul se va duce de rapa. Holband niste ochi imensi, asta ducand degetul aratator catre inainte, ne explica, cu intelepciunea unui om ce are doua clase mai mult ca trenul, ca asa va veni curand sfarsitul lumii ca in asa dezmat nu se mai poate trai. Ce este mai trist este ca acesti oameni cresc copii care ii educa la fel, nedandu-si seama ca mai tarziu vor fi victime ca si ei.
Desi stim ca exista acesti oameni, trebuie sa ne facem placerea si sa pozam cate ceva. Vrem sa pozam ceva cat mai frumos, dar sa fie si usor si fara vreun efort. Cam imposibil ce vrem noi. Dar acasa, in fata monitorului, vrem sa avem o poza de care sa ne bucuram si sa fie perfecta. Ne place sa stim asta, ne place sa ne bucuram de imagine. Insa, observand mai cu atentie imaginile, cu usurinta putem gasi diferite stangacii si imperfectiuni datorate aparatului de fotografiat cu care am pozat. Apare inca un sentiment de frustrare. Sa enumeram pe rand aceste frustrari : ne otravesc viata niste idioti, facem poze ce nu ies perfecte chiar daca nu recunoastem asta am vrea sa facem poze perfecte dar nu avem aparate mai performante si daca am vrea sa le avem zicem ca nu avem bani de ele. Nu credeti ca sunt cam multe probleme ? Iata deci, numai cateva din motivele pentru care la suta de locuitori, in vest, sunt zece care fac poze la trenuri in timp ce la noi este unul singur. Stiind aceste lucruri, cei mai multi care ar vrea sa pozeze trenuri la noi, se retrag si isi infraneaza aceste porniri. Pacat, as spune eu. Printre cei ce ar face asta s-ar gasi si cativa care ar merita sa se numeasca fotografi dar care se indeparteaza.
Daca insa avem aceste cateva frustrari, nu am putea sa le eliminam, macar in parte ? De idioti e greu sa scapi in general. Si totusi, daca stai pe un deal si fotografiezi un tren ce trece peste un pod, eviti contactul cu acele persoane. Deci iti poti face viata mai usoara. Trebuie insa sa vrei cu adevarat sa ajungi acolo, adica sa fi sigur pe tine ca vrei sa faci asta. Daca vrem sa facem poze de o calitate mai buna, si daca tot ne urcam pe un deal, nu e pacat sa facem poze cu un aparat ieftin ce scoate poze aproximative ? Apoi, peste doi ani sa ne fie groaza cand ne uitam la ele ?
Ceea ce nu am inteles eu, este de ce oamenii se multumesc cu putin. Cred ca unora le este pur si simplu frica sa stie mai multe. S-a ajuns azi la aceasta situatie din cauza sufocarii societatii cu produse de proasta calitate. Suntem victime sigure a politicilor de marketing care ne mint frumos. De ce sa facem poze cu un telefon care sa iasa asa si asa ? Daca tot facem ceva, de ce sa nu facem un lucru bun ? Sau o poza de care sa ne amintim cu placere peste ani si ani ?
Suntem victimele unei politici orientate numai catre consum. Daca parintii nostri cumparau un aparat de fotografiat, trebuie sa recunoastem, si azi il mai foloseam daca nu se mergea catre digital. Il invatam bine, ii stiam toate secretele si faceam poze, macar tehnic vorbind, destul de bune. Azi, politica este de a face toata lumea poze, nu conteaza cum ies. Toata lumea facand poze, se vand multe aparate si asa producatorii au tot interesul sa zica ca si o poza proasta, mai proasta decat una facuta pe film cu un aparat vechi, e o poza buna. Asa prolifereaza savonierele si aparatele de unica folosinta. Ceea ce ma mira este ca oamenii se lasa mintiti. Chiar si cei ce odinioara faceau poze bune. E mai usor, asa zic ei, uitand de blazonul care-l aveau candva. Deci, ei prefera sa faca mii de poze foarte slabe ca este mai usor, in loc sa faca cateva poze ce isi pot gasi locul oricand intr-un tablou sau album. Dau vina pe cei ce fac asta cum ca acestia au aparate bune si d-aia ies asa de bune. Dar pe ei cine-i opreste sa faca poze bune ? Dorinta de a fi usor, aici e problema.
Daca la inceput faceai poze cu un aparat Smena 8 M, trebuia sa stii cel putin patru lucruri. Sa reglezi distanta, timpul de expunere, diafragma si sa te uiti prin vizor la ce incadrezi. Desigur la inceput faceai greseli, insa cu timpul te puteai perfectiona. Apoi aparatele Zorki, Fed, Kiev sau Zenit. Atunci invatai, acum la multi dintre cei care pozeaza trenuri le este frica sa mai stie aceste lucruri. Nu vor sa stie, dar vor sa aiba rezultate. Nu poti sa scri o opera fara sa cunosti notele muzicale, din pacate. Ei nu pricep ca si la fotografia digitala, principiile au ramas aceleasi. Se respecta aceleasi lucruri daca vei sa faci ceva bun. Acum daca povestesti asa ceva cuiva se uita la tine ciudat, odinioara acest lucru era stiut de cei mai multi care apasau pe buton. Asa involuam. De aceea, caut sa explic ca aparatul foto la telefon este ceva inventat numai ca sa aiba fraierii motive sa se laude cu un nou aparat si deci sa le cumpere lor marfa. Altfel, scadeau vanzarile ca nu mai aveau cu ce sa-i ademeneasca.
Deci, ma numar printre aceia care sunt total impotriva lucrurilor de proasta caliatate. Savonierele si pozatul cu telefonul trebuie sa ramana atributul copiilor.
Citeam mai sus ca aparatul nu trebuie sa fie profesional. De ce ? Cui ii este frica de asa ceva ? Asta ascunde de fapt nestiinta de a folosi un aparat bun a celui care l-ar avea in mana. Eu consider ca a avea un aparat de acest fel este cea mai buna alegere. Trebuie insa sa gandesti cand lucrezi cu el si poti scoate poze de top. Nu imi castig existenta din asta, insa o poza vreau sa vad o poza buna si sa imi fie drag peste ani si ani de ea, nu sa gasesc explicatii de ce atunci nu ...
De ce sa nu aiba un acumulator proprietar ? Cel ce scrie astfel de lucruri nu stie care este diferenta intre un astfel de acumulator si unul R 6 de pilda, cumparat de la tutungeria din colt. Insa dansul emite pareri. Un acumulator specific aparatului respectiv, este ceva gandit si calculat pentru consumul acelui aparat in diferite situatii. Aparatele profesionale au posibilitatea sa faca multe poze cu un astfel de aparat. La rezolutia si caliatatea maxima se pot face fara probleme 700 de astfel de fotografii. Va intreb, cu baterii R 6 luate din coltul strazii faceti atatea poze ? Nu mai zic aici de calitatea si rezolutia lor. Dupa mai multe mii de poze facute cu acest tip de acumulatori specifici, dupa trei ani, inca pot face, in aceleasi conditii, peste 500 de poze. Deci ?
Intotdeauna trebuie sa ai in geanta si inca un acumulator de rezerva incarcat si poti uita ca aparatul merge cu curent electric. Sincer, in afara situatiilor extreme care afara stai 12 ore cu aparatul in mana si sunt temperaturi sub zero bine de tot, in rest extrem de rar am inlocuit acumulatorul din aparat. Faceam asta mai mult asa, de forma sau dupa multe poze cand chiar se descarca de tot.
Aparatele profesionale sunt echipate cu carduri de memorie standard, nefiind cazul sa ma gandesc daca pot gasi inca unul de schimb pe la noi. Sfatul meu : luati-va carduri de memorie cat mai mari, de pilda doua de 8 GB fiecare si neaparat facute de o firma serioasa. Nu dati banii pe prostii facute pe vapor ca apoi in vaful dealului sa vedeti ca nu se pot scrie, ca dau erori si trebuie sa repornesti aparatul cand trece trenul. Acasa puteti avea surpriza ca nu se deschid anumite poze sau au aparut locuri goale pe card ce nu se pot scrie sau citi. Daca vreti sa regretati, bucurati-va ca dati bani putini pe carduri sau alte accesorii care va vor enerva tot timpul si va vor face pozatul si mai greu de cat este de fapt. Ca si cum asta ar mai lipsi. Cablul de legatura il aveti livrat odata cu aparatul. Daca nu legati pachete cu el, daca nu aruncati cu el dupa caine sau il scapati intr-o balta, cablul nu se strica daca este facut de o firma serioasa, ca si aparatul profesional. Dar, exista si alta varianta. Nu legati aparatul direct la computer, asa cum scrie in prospecte. Luati-va un cititor de carduri care este ieftin si acesta se leaga cu un cablu standard la mufa USB. Cardul din aparat fiind citit de cititor si nu in aparat, evitati intreruperile accidentale care pot dauna aparatului destul de rau. Dar, mai ales, nu consumati acumulatorul aparatului in timpul descarcarii pozelor. Asa nu veti avea surpize ca ramaneti cu el descarcat tocmai pe teren. Atat aparatul profesional cat si cititorul de carduri se livreaza cu cabul standard asa ca aveti cel putin doua cabluri. Credeti ca se vor strica asa de usor incat sa va puneti problema ca aveti nevoie de inca unul pe care nu-l veti gasi ? Cablul nu e o teava care sa rugineasca !
Desi presupunem ca aveti un aparat bun, nu inseamna ca este suficient pentru a avea succesul garantat, asa cum bine scria si domnul care semneaza Woofer. Trebuie sa lucrati cu el in modul manual pentru ca si din acest motiv este profesional. Pentru aceasta trebuie sa aveti insa un minim de cunostinte tehnice care nu se obtin prin procedeul copy-paste stand in fotoliu la monitor sau citind pe net cum se foloseste. Daca lucrati pe automat cu un aparat profesional inseamna ca ati dat banii degeaba pe el, asta puteati sa o faceti si cu o savoniera.
In afara aparatului, mai sunt necesare si obiectivele. Daca vreti sa aveti un aparat mic dar cu zoom de 10 X, aveti garantia ca pozele vor iesi foarte slabe calitativ. Din constructia unui obiectiv, cu cat lumina strabate cat mai multe lentile cu atat calitatea si luminozitatea scad vertiginos. Pentru un zoom de 10 X sau mai mare dar si o deschidere mare pentru pozele de grup e nevoie de mai multe lentile. Daca acestea sunt de plastic sau de calitate indoielnica sunt intrunite toate conditiile pentru a obtine o poza foarte slaba. Dupa parerea mea, este necesar ca fotograful feroviar sa aiba un obiectiv care fie in gama 28-135 si un telebiectiv care poate ajunge pana la 300 mm. Peste asemenea distante, obiectele se deformeaza puternic si de obicei nu prea ai unde sa folosesti un obiectiv care sa apropie asa de mult. Invers, daca folosesti un obiectiv cu deschidere exagerat de mare, ca la savoniere sau telefoane, imaginea se deformeaza exagerat. In afara unor fotografii artistice, la pozele ,,clasice'' imaginea trebuie sa se obtina cat mai aproape de cea vizibila cu ochiul liber.
Din pacate exista pe paginile de net de la noi foarte multe astfel de poze, in care locomotivele sunt deformate. Traversa frontala a locomotivei se vede clar ca nu este perpendiculara pe peretele lateral. Nu pot intelege de ce trebuie sa stai la un metru de coltul unei locomotive si sa vrei sa o incadrezi complet. De ce nu se fac 10 sau 20 de pasi inapoi si apoi se poate incadra aceeasi locomotiva, insa fara a o deforma ? Din poza se vede de cel mai multe ori ca in jur era suficient loc pentru asa ceva.
Pentru a nu avea asemenea surprize, la cei lipsiti de experienta, se poate evita acest lucru folosind un obiectiv care sa aiba un unghi de deschidere mai mic. Asa, nici nu ati avea cum sa mai gresiti pentru ca obiectivul nu incadreaza sub o anumita valoare.
Nu pot sa ii inteleg pe cei ce fac poze cu savonierele privind pe ecranul LCD al aparatului si il tin la distanta de corp. In afara faptului ca vor sa se uite lumea la ei, nu rezolva nimic. Daca tii un aparat la distanta de corp, nu vezi corect margnile imaginii din cauza soarelui, uneori, si ai toate sansele sa il balangani. Sa luam un exemplu. Sa luam o caramida si o cutie de chibrituri. Daca le asezam, pe rand, cu suprafata mare spre noi si tinem mainile pe langa corp, care credeti ca se va misca mai usor la tremuratul mainilor ? Din acest motiv, un aparat trebuie sa fie cat mai greu pentru a fi cat mai stabil la fotografierea pe lumina slaba, cand folosim un timp de expunere lung. Daca nu ? Uitati-va pe paginile de net cu poze cu locomotive in care peste jumatate din ele sunt neclare sau miscate. Decat sa car ceva usor si sa ma plimb degeaba facand poze slabe, mai bine car un aparat ceva mai greu dar mai stabil. Cat am carat atunci, nu se mai stie, poza insa ramane. Si constructorii de aparate considera la fel.
Incadrarea fotografiilor este o alta mare problema. Am vazut foarte multe poze prost incadrate pe paginile de la noi. Trecand peste faptul ca banalul este regula compozitiei imaginii, nici aceasta nu se poate face asa cum trebuie. Normal, daca tii aparatul la o jumatate de metru de ochi si de clatina si mai ai si soare in ochi, cum ai putea face altfel ? Nu inteleg de ce, la savoniere, cei ce pozeaza, nu privesc imginea prin acel primitiv vizor. Asa cum a scris si domnul care semneaza Woofer, cand asezi aparatul pe triunghiul arcada-nas-pomet miscarea acestuia este minima. Desigur daca nu faci pe tine si iti tremura in continuu picioarele. Macar asa, tinand aparatul fix in fata ochiului, se mai reduc din tremuraturi. Deci daca e vorba de a te da in spectacol, atunci inteleg de ce tin aparatele la o jumatate de metru de ochi, in caz contrar, e absurd. Astfel de poze ajung pe paginile de net si acest lucru e trist. Ajung acolo si din dorinta unora de a face mult zgomot ca sa-si faca remarcata existenta pe paginile de net, chiar daca acolo se pun poze unde apar multe prostii. Cea mai frecventa greseala si totusi cea mai ieftina de corectat este aceea cu incadrarea. Din pacate, administratorii de pagini de net, accepta aceste rebuturi pentru a avea cat mai multe poze pe pagina, dar trebuie sa depasim odata faza asta de primitivism, trebuie sa ajungem la lucruri mai serioase. Ce pot zice alti pasionati din alte tari cand vad ca din 100 de imagini pot alege doua, maxim trei ? Incercati sa priviti si voi la paginile similare din Ungaria, Germania, Franta, Austria sau din indepartata America si sa comparati imaginile de acolo cu ce avem noi pe site-uri. Chiar daca unele imagini de acolo nu sunt din punct de vedere compozitional ceva deosebit, insa nu sunt strambe, neclare, prost expuse, prost incadrate, cu tampoane taiate, fara pantografe, cu stalpi in fata etc. Pe paginile noastre ar fi necesar sa fie acceptate macar imagini clare sau drepte. Orice soft de vizualizat poze, care nu este neaparat photoshop, are optiuni de indreptat pozele daca nu au iesit perfect drepte de la fotografiere. Cei ce pun poze ar trebui sa ne respecte mai mult din acest punct de vedere.
Nu sunt de acord ca Firma Canon s-a facut de ras cu aparatele ieftine asa cum s-a mai scris anterior. Zic acest lucru din doua motive. Unul ar fi ca as vrea, mai intai, sa vad poze bune facute cu un aparat pe film sau chiar digital, de cel ce zice acest lucru si apoi sa facem diferentele. Daca intr-adevar aceeasi imagine facuta cu aparat clasic sau profesional in digital este buna tehnic si cea facuta cu aparatul Canon ieftin e slaba, atunci pot sa ii dau dreptate. Trebuie insa sa vad si cum s-a facut poza cu aparatul Canon ieftin, pentru ca eu tare am impresia ca aparatul nu a fost folosit corect si imediat au venit criticile ca este prost. Nu exclud si posibilitatea ca aparatul sa fie asa de slab. Poate nu are performante exceptionale insa nu cred ca e chiar un rebut. Macar de blazon.
Un al doilea motiv pentru care nu cred ca firma Canon s-a facut de ras, este si acela ca dupa ce am trecut la fotografia digitala de la cea clasica pe film, am folosit, totusi un DSLR, de care am fost foarte multumit.
Intr-adevar, un aparat serios are afisati parametii de fotografiere si in vizor si asa ii poti modifica intre doua poze succesive la un interval scurt. Nu trebuie sa iei aparatul de la ochi pentru a modifica anumiti parametri. Stai nemiscat cu aparatul la ochi si din degete lucrezi pentru a nu pierde amanunte sau imagini. Deci vizarea prin obiectiv este o conditie importanta pentru ca imaginea sa iasa bine si cat mai aproape de dorinta fotografului. In vizor sunt diferite puncte unde poti selecta sa masoare expunerea sau sa faca clarul. Trebuie sa vezi efectiv daca acel punct unde citeste aparatul coincide cu cel unde vrei sa fie imaginea expusa corect si clara. La savoniere acest lucru e aproape imposibil.
Asa cum a precizat si domnul care semneaza Woofer, numarul de pixeli este foarte important. Sunt intru totul de acord cu explicatia data de dansul, asa ca nu voi continua sa explic acelasi lucru. Daca vrem ca pozele noastre sa le punem numai pe ecranul de la telefon, atunci ne e suficienta o savoniera. Daca avem pretentii mai mari ... trebuie sa uitam ca exista aceste aparate. Retusul ulterior este aproape imposibil. Ce mai poti scoate de la o poza mica care e deja neclara si prost incadrata ? Poate un timbru.
Asadar, consider ca daca vrei sa faci o poza de calitate buna, trebuie sa iti iei un aparat serios care trebuie sa sti sa il folosesti. Daca alegeti un DSLR, faceti acest lucru in cunostinta de cauza, folosind-ul in modul manual. Nu dati banii daca habar nu aveti cu se mananca asa ceva. E adevarat ca obiectivele costa ceva mai mult, la inceput, insa o sa aveti si satisfactii pe masura.
Vorba aceea : putin dai, putin face, putin obtii, putin vei fi multumit, putin vei face poze la care sa te uiti cu placere. Credeti ca merita sa faceti asta pe langa alte greutati legate de pozatul tenurilor ? Nu sunt prea multe compromisuri ?
Ne facem viata singuri ma grea. Mai bine cateva poze de album decat mii de poze la kilogram care sa umple paginile de net aiurea.
Cam asta este parerea mea fara a face aluzie la cineva sau ceva. Nu vreau sa jignesc pe nimeni sau sa acuz in vreun fel. Respect parerea tuturor care scriu aici. Aici scriem pareri, nu este o arena.
Sper insa sa fie de folos cuiva ce am scris aici.
